Pentru orice familie, un copil care este slujitor al sfântului altar este o mândrie şi o bucurie. Când într-o familie există mai mulţi preoţi, bucuria este şi mai mare, întrucât se consideră că Dumnezeu are în grijă pe toţi membrii familiei respective prin rugăciunile acestora. Se spune că familia din care se nasc preoţi este binecuvântată de Dumnezeu. Dar când doi gemeni devin preoţi şi se remarcă prin realizările lor în parohii, iar periodic îşi aduc aminte de înaintaşii lor, pomenindu-i la slujbe şi rugându-se pentru sufletele lor, ne dăm seama că acest lucru este mai rar întâlnit. În astfel de familii, bucuria devine incomensurabilă, iar grija lui Dumnezeu este una deosebită.
Chemarea lui Dumnezeu pentru a-I deveni slujitori în Sfântul Altar a fost una deosebită pentru fraţii Dumitru şi Neculai, gemenii din familia Lăzărică, din localitatea nemţeană Boiştea, comuna Petricani. Ajunşi la frumoasa vârstă de 50 de ani, la „jumătate de secol“, cum le place să spună, preoţii Dumitru şi Neculai Lăzărică privesc în urmă cu nostalgie şi povestesc despre cum Dumnezeu i-a ales pentru preoţie încă de la naştere. „Noi suntem şapte fraţi, cinci fete şi noi doi. În familia noastră, una de oameni gospodari şi credincioşi, au fost mulţi preoţi, monahi sau cântăreţi bisericeşti. Tatăl nostru a fost cântăreţ bisericesc, aşa că am crescut într-o familie apropiată de Biserică“, ne-a spus unul dintre gemenii din familia Lăzărică, părintele Neculai, paroh la Oniceni, comuna Forăşti, judeţul Suceava.
Copiii care se roagă pentru întreaga familie
Povestea naşterii celor doi este deosebit de interesantă. În vremuri grele, când copiii se creşteau în condiţii diferite de cele din vremea noastră, părinţii celor doi au dorit mult să aibă un băiat, care să ducă mai departe numele familiei.
„După ce părinţii noştri au fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu patru fete, ei şi-au dorit foarte mult un băiat. Mama a rămas însărcinată, iar când a văzut că burta e cam mare s-a speriat puţin. A mers la duhovnicul ei şi al familiei, părintele Zosima, de la Mănăstirea Sihăstria, şi
i-a mărturisit frica ei. Acesta i-a răspuns că «o să fie gemeni şi amândoi preoţi. Lasă, Ortanso, că se vor ruga amândoi pentru păcatele tale şi ale familiei», i-a spus atunci părintele Zosima. Şi într-adevăr am fost doi şi am ajuns amândoi preoţi“, ne-a povestit cu emoţie părintele Dumitru Lăzărică, acum paroh la Prigoreni, comuna Ion Neculce, Protopopiatul Paşcani, judeţul Iaşi.
Slujbele de pomenire a familiei sunt o regulă
Pe 12 septembrie a.c., când fraţii Lăzărică au împlinit 50 de ani, cei doi preoţi, însoţiţi de patru dintre surori şi cu familiile acestora, au mers la Mănăstirea Neamţ pentru a oficia, împreună cu stareţul de aici, o slujbă de pomenire a bunicilor, înmormântaţi în cimitirul mănăstirii. „Noi am luat cuvântul părintelui Zosima ca o poruncă şi, de aceea, în fiecare an, cu diferite ocazii ne rugăm pentru sufletele părinţilor noştri şi ale celorlalţi membrii ai familiei noastre. Aici, la Mănăstirea Neamţ, sunt înmormântaţi bunicii noştri, pentru că ei au avut aici doi fii monahi, protosinghelul Neofit şi arhidiaconul Stelian, înmormântaţi şi ei aici. Apoi mergem la Boiştea, la mormântul părinţilor, pentru a ne ruga la mormintele acestora. Credem că, în această zi deosebită pentru noi, avem datoria să-i pomenim pe aceştia şi să le mulţumim pentru efortul pe care l-au făcut în a ne creşte şi educa“, ne-a spus atunci părintele Dumitru Lăzărică.
Educaţia din familie, transmisă şi în parohii
Cei doi preoţi, gemenii Lăzărică, sunt mândri de faptul că slujesc la sfântul altar de peste 25 de ani. În parohiile acestora, cei doi au adus cu ei spiritul gospodăresc şi cel rugător, pe care le-au moştenit din familie. „Încercăm ca pe lângă activităţile gospodăreşti şi aici intrând repararea bisericilor sau a caselor parohiale din parohiile unde am fost, la Balş, unde am stat 19 ani, şi acum la Prigoreni, să păstoresc enoriaşii insuflându-le gustul pentru cele duhovniceşti. Facem excursii la mănăstirile din Bucovina şi Neamţ, de 3-4 ori pe an“, ne-a spus pr. Dumitru Lăzărică. Aceleaşi lucruri pot fi spuse şi despre părintele Neculai, care se mândreşte cu realizările sale din parohie. „Am reparat biserica, casa parohială, toate cu ajutorul enoriaşilor care au înţeles că trebuie să facem aceste lucruri pentru biserica noastră. Amândoi avem câte trei copii, o parte fiind studenţi şi despre care credem că vor duce mai departe valorile transmise în familia noastră“, ne-a mărturisit pr. Neculai Lăzărică. ▲
▲
„Mama a ţinut foarte mult la ei“
Despre cei doi preoţi, care pot fi uşor confundaţi, familia are numai cuvinte de laudă. Plecarea celor doi la Seminarul „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ a fost pentru familie o bucurie şi o mândrie în acelaşi timp, în pofida greutăţilor materiale. Iată ce ne-au povestit două dintre surorile celor doi preoţi:
„Îmi aduc aminte că au fost o bucurie pentru familie. Mama a ţinut foarte mult la ei, pentru că erau singurii băieţi. Fiind cea mai mare, o ajutam pe mama la treburile din casă şi chiar la înfăşat sau mai stăteam cu ei. Erau foarte simpatici. A fost o bucurie aşa de mare încât mama, după ce l-a născut pe al doilea, pe Neculai, până seara a mers în satul vecin, trecând printr-o pădure, pentru a cumpăra cele necesare pentru botez. Iar preotul care i-a botezat i-a zis mamei că o să-i blagoslovească în apa botezului ca să iasă preoţi“, ne-a povestit Ana Dumitroaie, sora cea mare.
„Fiind mulţi copii în casă, era greu pentru părinţi să ne ţină la şcoală. Când ne strângeam la sărbători era bucurie mare, dar când plecam, mama se întrista, pentru că nu avea mare lucru să ne dea. Eu aveam datoria să le duc pachetele la seminar, în timpul şcolii. Îi vedeam îmbrăcaţi frumos şi eram mândră de ei“, ne-a mărturisit Lia Butnaru, sora cea mai mică. ▲
