În satul vasluian Dumești, vestea Nașterii Domnului a ajuns de la sfârșitul săptămânii trecute. Nu printr-un concert de colinde, cum, poate, ar fi fost de așteptat, ci printr-un spectacol plin de sensibilitate, o adaptare după o piesă scrisă de vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, pusă în scenă de elevii școlii din localitate, sub coordonarea profesoarei Ana Maria Lefter și cu sprijinul părintelui paroh Mihai Jitaru. În sala căminului cultural, plină ochi de săteni de toate vârstele, acești mici actori au dăruit bucurie, dar și foarte mult din căldura și emoția impregnate de autor în text.
Într-un decor care te îmbia la poveste și având în față o sală înțesată de bunici, vecini, părinți ori colegi de școală, așa s-a desfășurat piesa de teatru susținută de elevii de la Dumești. Au fost momente de intensă trăire, atât pentru micii actori, cât și pentru publicul care, preț de câteva zeci de minute, aproape că și-a ținut respirația. O reprezentație inspirată, de la textul ales și adaptat pentru vârsta copiilor actori, până la recuzita care a recreat acea veritabilă stare de emoție în așteptarea Crăciunului și distribuția piesei, cu personalități cu o inteligență emoțională aparte, atât de potrivite cu personajul interpretat. 26 de elevi ai Școlii Gimnaziale „Mareșal Constantin Prezan” au fost creatorii acestor momente atât de prețioase, pe care, acolo, acasă, în micul lor univers, le-au dăruit comunității, spre vestirea Crăciunului. „Câteodată, Nașterea lui Hristos, care trebuie să fie sensul acestor sărbători, se cam pierde. Ba ne gândim la brad, ba la vacanțe, ba la cadouri. Dar Mântuitorul S-a născut într-o iesle, dintre oameni simpli, nu cu prea multe avuții pământești, dar bogați spiritual. Și încă de atunci ne dă o pildă: să fim modești. Smerenia este prima pildă pe care ne-o oferă Hristos, prin Nașterea Sa în iesle”, a explicat părintele Mihai-Cristian Jitaru, parohul de la Dumești, înainte de spectacol, anticipând mesajul pe care și piesa avea să ni-l ofere.
A fost o altfel de serbare a Crăciunului la care a contribuit fiecare, după puteri. Profesoara de limba română Ana Maria Lefter a fost „motorul” tuturor lucrurilor: a descoperit piesa, a scris o versiune adaptată pentru copii, a gândit și a creat, alături de profesoara Daniela Ilieș, decorurile, a imaginat costumele și a atribuit rolurile. I s-au alăturat părintele Mihai-Cristian Jitaru și dascălul Petru Popovici, de la Parohia Dumești I, dar și profesoarele Maricica Stratan și Gina Olaru, iar sprijin a primit de la profesorul Ciprian Ioniță Barnea, primarul localității, și de la mulți, foarte mulți dintre părinți, chiar și din partea celor ai căror copii nici măcar nu au fost implicați în spectacol. Un model de colaborare între școală, biserică și comunitate care a sporit intensitatea bucuriei trăite împreună, pe care am simțit-o pe toată durata spectacolului. „Doamna profesoară Ana Maria Lefter a venit cu propunerea acestei piese de teatru, după un text scris de Valeriu Anania, o provocare pentru noi. Am încercat să găsim copiii potriviți. Au fost implicați și copiii mei, așa că pentru mine provocarea a fost cu atât mai mare. Eu m-am implicat în mod direct pe partea muzicală. A ieșit un spectacol care ne-a uimit pe toți, iar copiii s-au depășit pe ei înșiși. După această experiență, unii au mărturisit chiar că vor să devină actori. Perioada aceasta ne transformă pe toți, dar mai ales pe copii. Nașterea Domnului este o minune pe care noi o trăim în fiecare an prin copii”, consideră părintele Mihai-Cristian Jitaru.
Cu lavaliere cumpărate din donații, tot prin eforturile neobositei profesoare Ana Maria Lefter, cu costume care au pus în valoare personajele interpretate, elevii s-au comportat ca niște actori în toată regula, oferind nu doar un simplu spectacol, ci un „eveniment”, așa cum bine observa Vasile Mariciuc, consilier în cabinetul președintelui Consiliului Județean Vaslui pe probleme de cultură, artă, știință, „o serbare complexă, care a însumat simbolistica a tot ce înseamnă sărbătorile de sfârșit de an”.
O piesă de teatru adaptată după un text inedit
Piesa interpretată de copiii de la Dumești este o adaptare a textului „Colinde, colinde...”, de Valeriu Anania, numele de mirean și cel sub care a publicat literatură Mitropolitul cărturar Bartolomeu Anania (1921-2011). Scenariul a fost ajustat de profesoara Ana Maria Lefter pentru a corespunde nivelului de vârstă al micilor interpreți. A rezultat o piesă în două acte - primul dedicat sărbătorii Nașterii Domnului, iar cel de-al doilea obiceiurilor și tradițiilor de Anul Nou.
Rolurile n-au fost deloc ușoare, dar, în numai câteva săptămâni de repetiții, copiii și-au descoperit valențe și haruri necunoscute. Și ne-au cucerit pe toți prin naturalețea interpretării. „L-am descoperit pe Valeriu Anania citind volumul «Memorii». Acolo am aflat despre textul «Colinde, colinde...». Și cum perioada de pandemie ne-a îndepărtat de activitățile cu copiii, m-am gândit să facem ceva ce nu am mai făcut. Am crezut că există o punere în scenă a acestui text, dar nu am găsit decât varianta de teatru radiofonic. M-a impresionat teribil. Și din acel moment mi-am și imaginat cum voi așeza copiii, cine ce va juca. După ce am citit textul, mi-am dat seama că cel mai greu de găsit va fi locul în care să-l punem în scenă. Cu sprijinul celor din comunitate și al colegilor mei de la școală, am reușit să facem acest spectacol aici, la căminul cultural. Ce mi-a plăcut cel mai mult e că în textul lui Valeriu Anania am descoperit foarte multă dragoste pentru copii și pentru sărbătoarea Crăciunului. Asta am vrut să transmitem și noi”, a spus, emoționată, profesoara Ana Maria Lefter.
„«Piesișoara în proză», cum o numea Valeriu Anania în volumul «Memorii», a fost scrisă pentru «desfășurarea în scenă a mai tuturor datinilor de Crăciun și Anul Nou» cu ajutorul studenților de la Institutul Teologic din București”, explică Aurel Sasu în prefața volumului „Fântâna lacrimilor. Teatru inedit”, de Valeriu Anania. În ciuda restricțiilor caracteristice perioadei comuniste, avându-l chiar pe autorul Valeriu Anania drept regizor și scenograf, studenții teologi bucureșteni au jucat șase spectacole, cu o sală de 600 de locuri arhiplină. Aceste spectacole, care durau două ore și jumătate, mai spune Aurel Sasu, au continuat până în 1958, când autorul a fost arestat, și au avut rolul de a reda publicului bucuria datinilor de sărbători, care, după instaurarea regimului comunist, nu mai puteau fi văzute și auzite în spații publice. După mai bine de șase decenii, prin talentații copii de la Dumești, textul semnat de Mitropolitul Bartolomeu a prins din nou viață, îndeplinindu-și cu prisosință menirea.
