„Oamenii vin la noi ca la ultima redută!”

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”- Huedin din București impresionează nu atât prin construcția impunătoare din cartierul Berceni, cât mai ales prin comunitatea dinamică. Având o experiență de 14 ani de slujire aici, părintele paroh Nectarie Florentin Antasiuc ne-a vorbit despre bucuriile și provocările acestei comunități care astăzi, de sărbătoarea Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, îşi prăznuieşte cel de-al doilea hram.

Parohia „Sfinții Arhangheli”-Huedin din București a fost înființată după Revoluția din decembrie 1989, la cererea credincioșilor din cartierul Berceni. Până la acel moment, exista o singură biserică în acest mare cartier bucureștean, cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Parohul acesteia, părintele Constantin Duțu, a fost cel care a inițiat, în 1991, construirea unui nou sfânt lăcaș menit să răspundă nevoilor credin­cioșilor din această zonă.

O biserică impunătoare

Biserica cu hramurile „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfântul Cuvios Antonie cel Mare” s-a dorit a fi una impunătoare, asemenea unei catedrale, deoarece și cartierul este unul mare. Despre perioada de început a sfântului lăcaș ne-a vorbit părintele paroh Nectarie Florentin Antasiuc: „Construcția propriu-zisă a început la 1 septembrie 1997 și a fost destul de anevoioasă, cartierul Berceni fiind unul cu oameni modești, fără posibilități materiale deosebite. Totuși, cu ajutorul acestora și cu susținerea Primăriei Capitalei, s-a ajuns ca, în anul 2008, biserica să fie acoperită, tencuită în interior în proporție de 60%, iar în exterior îmbrăcată în praf de piatră. În continuare s-au adăugat pardoseala și sistemul de încălzire, iar în 2009 s-au pregătit pereții pentru începerea picturii interioare, care a fost finalizată în 2017. Podoaba interioară a fost realizată de pictorul Cătălin Băluț și echipa sa. După ce biserica a fost dotată cu mobilier nou, catapeteasma finalizată și curtea amenajată, sfântul lăcaș a fost sfințit, în data de 3 noiembrie 2019, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”.

Fiind un cartier vast al Bucureștiului, și enoriașii parohiei sunt destul de numeroși. Astfel că, pentru a răspunde nevoilor acestora, biserica este deservită de trei preoți și un diacon, precum și de doi părinți pensionari îmbisericiți.

Comunitate dinamică

Comunitatea acestei parohii este „una vie și dinamică, formată din oameni care-L caută sincer pe Dumnezeu. Este o comunitate bine închegată, care participă activ la toate activitățile ce se desfășoară în cadrul bisericii noastre. Pot spune că pandemia de COVID-19 ne-a apropiat foarte mult. Chiar dacă la început am slujit cu biserica goală și mi-a fost teamă că repercusiunile acestei boli se vor vedea prin neparticiparea ulterioară la viața Bisericii, odată cu trecerea timpului am constatat că m-am înșelat. Pandemia a fost pentru noi un vector de legătură sinceră și adevărată”, ne-a mai spus preotul paroh.

Viața liturgică este centrul sau inima acestei mari comunități, care se adună în duminici și în sărbători la „Cina cea de Taină” a Mântuitorului Iisus Hristos. Marțea se oficiază Acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, miercurea cel al Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, iar vinerea credincioșii participă la Taina Sfântului Maslu.

În cadrul parohiei activează un departament social ce cunoaște bine problemele persoanelor care au nevoie de susținere. Acestea sunt ajutate constant de-a lungul anului, nu doar la marile sărbători. „Întotdeauna suntem prezenți cu o mângâiere sau o încurajare, dar și cu cele necesare traiului zilnic. Doamna Nicuța Preoteasa este în legătură cu diverse asociații umanitare din țară și străinătate și săptămânal trimite către persoanele aflate în dificultate în jur de 100 de pachete cu produse alimentare și de igienă. Desfășurăm numeroase activități cu tinerii și copiii, departamentul de tineret fiind coordonat de părintele diacon Aurel Nicula. Tinerețea și entuziasmul lui i-au cucerit pe copiii din parohie, care îl iubesc și se adună în jurul său la cele mai diverse activități culturale, educative și caritabile”, a completat părintele Antasiuc.

Existând foarte mulți tineri, parohia are un dinamism remarcabil, cu multe activități: seri culturale, ieșiri la film și la teatru, activități caritabile pentru copiii de la Valea Plopului și multe altele. Din păcate, în urma restricțiilor impuse de autorități din cauza pandemiei de COVID-19, multe activități și-au redus din intensitate.

„Am simțit cu adevărat pronia lui Dumnezeu!”

În curtea bisericii se află o clopotniță mare, pe cinci niveluri, în ale cărei încăperi se desfă­șoară activități cu copiii și tinerii parohiei, cum ar fi cercul de engleză, dezvoltare personală, atelier de muzică bizantină etc.

Viața de preot este frumoasă, implică multă responsabilitate și e plină de provocări. Prin credință și rugăciune, preotul transformă imposibilul în posibil pentru biserica în care slujește și pentru comunitatea pe care o păstorește. Despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu, părintele paroh ne-a mărturisit: „În 2009, am simțit cu adevărat pronia lui Dumnezeu! Deși nu aveam bani în cont sau garanția că vom primi de la cineva, am reușit să pregătim 3.000 de metri pătrați de perete pentru pictură și apoi să-i pictăm, în condițiile în care nu am neglijat celelalte aspecte ale parohiei. Privesc înapoi și mă întreb: Cum am reușit? Trebuia să plătim firma la două săptămâni, strângeam bani și apoi ne împrumutam și tot așa... Și atunci am simțit pronia lui Dumnezeu și faptul că nu ne-a lăsat, ci ne-a ajutat să finalizăm această biserică frumoasă”.

Împreună cu preoții slujitori Ștefan Gherasim și Victor Preoteasa și cu diaconul Aurel Nicula, părintele paroh Nectarie Florentin Antasiuc ne-a mărturisit că își dorește să păstreze comunitatea vie. De modul cum educăm și implicăm în activități tânăra generație depinde viitorul nostru; acești tineri sunt cei care vor schimba societatea în bine.

În finalul reportajului, părintele paroh ne-a descris în câteva cuvinte o frântură din expe­riența sa în cadrul Parohiei „Sfinții Arhan­gheli”-Huedin din București: „Bucuria cea mare este atunci când intru în biserică și îi cunosc pe toți. Le strâng cu drag mâna fiecăruia! Cred că provocarea continuă a fiecărui preot este de a nu lăsa pe nimeni să creadă că nu ai timp pentru el, de a nu pierde nici un suflet și de a avea răbdare, căci oamenii vin la noi ca la ultima redută! Mulți vin cu inima zdrobită și trebuie să ne facem timp să-i ascultăm pe toți, să ne identificăm cu durerea lor și să o purtăm în sufletul nostru. Și, mai ales, să-i nu-i cerem nimănui să se roage, dacă noi nu ne-am rugat mai întâi pentru el”.