Biserica Parohiei Huedin din Capitală a fost sfințită

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, au sfinţit, duminică, 3 noiembrie 2019, în Duminica a 22-a după Rusalii, biserica Parohiei Huedin, Protopopiatul Sector 4 Capitală, cu hramurile „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfântul Antonie cel Mare”. Slujba de sfinţire a fost precedată de Sfânta Liturghie, săvârşită de PS Părinte Episcop Ieronim Sinaitul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

La sărbătoarea Bisericii Huedin din sectorul 4 Capitală au participat numeroși credincioși, enoriași și apropiați ai parohiei, ctitori, donatori, precum și reprezentanți ai autorităților locale. 

După ample lucrări de restaurare, consolidare și înfrumusețare, realizate din generozitatea unor autorităţi publice și a credincioșilor și prin purtarea de grijă a slujitorilor sfintei biserici, locașul de rugăciune „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”-Huedin a îmbrăcat duminică cel mai de seamă veșmânt. Cu multă bucurie în suflete, numeroși credincioși bucureșteni, atât din Parohia Huedin, cât și din parohiile învecinate, au participat la slujba de târnosire oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel și de Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal. 

La finalul Sfintei Liturghii, făcând referire la pericopa evanghelică a bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că învățăturile Evangheliei din Duminica a 22-a după Rusalii pot fi rezumate în patru mari adevăruri folositoare mântuirii omului. „În primul rând, învățăm că bogatul nemilostiv și săracul Lazăr reprezintă două moduri de viață diferite. O viață trăită în desfătare materială de către bogat și o viață trăită în sărăcie, boală și singurătate de către sărac. În al doilea rând, învățăm că după moartea trupului, sufletul își amintește de faptele săvârșite în timpul vieții pe pământ și simte starea spirituală în care se află, și anume: fericire în comuniunea sfinților, sau nefericire în singurătatea și chinurile iadului. În al treilea rând, învățăm că după moarte, bogatul nemilostiv ajunge în iad pentru că în timpul vieții sale pe pământ sufletul său s-a izolat prin uitare și nerecunoștință față de Dumnezeu și prin nepăsare față de oamenii săraci și bolnavi. În al patrulea rând, învățăm că săracul Lazăr ajunge în rai pentru că sufletul său era smerit, credincios și răbdător”, a reliefat Patriarhul României.

În continuare, Părintele Patriarh a evidențiat faptul că această pericopă evanghelică este cea mai puternică dovadă că după moartea trupului, sufletul omului își continuă existența. „Este cea mai puternică dovadă privind existența și viața sufletului de după moarte, de după despărțirea sa de trup, după moartea fizică a omului. Evanghelia ne arată că sufletele, după moartea fizică a trupului, nu stau într-o amorțire, într-o încremenire sau nepăsare, ci sunt conștiente de starea în care se află și de deosebirea care există între rai și iad. Focul sau văpaia chinuitoare din iad nu este un foc material, așa cum ne arată Sfinții Părinți, mai ales Sfântul Isaac Sirul, ci este mustrarea conștiinței pentru binele pentru care ar fi putut să-l facă omul pe pământ și nu l-a făcut. Este mustrarea conștiinței pentru faptele rele pentru care nu s-a pocăit în timpul vieții. Văpaia focului este o suferință chinuitoare a omului egoist, care nu a răspuns la iubirea milostivă a lui Dumnezeu”, a evidențiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 

Totodată, Preafericirea sa a arătat că Dumnezeu respectă libertatea omului de a-L accepta sau de a-L refuza pe Dumnezeu. „Dumnezeu respectă libertatea omului de a fi bun, milostiv, sau de a fi zgârcit și rău și nepăsător față de suferința altora. Însă, moartea trupului schimbă starea vieții sufletului omului decedat. Evanghelia arată că această răsturnare de situație, și anume că cel sărac și bolnav a ajuns în rai, iar cel bogat a ajuns în iad, se explică mai întâi printr-o dreptate a lui Dumnezeu, într-un fel de lege a compensației. Cei ce au trăit toată viața în plăceri, în nepăsare, în uitare de Dumnezeu și în suferința aproapelui, după moarte vor fi în chinurile iadului, în singurătatea lipsită de pace și de bucurie. Cei care au fost smeriți și și-au îmbunătățit viața lor prin credință în Dumnezeu, prin răbdare, prin suferință și prin nădejdea că numai Dumnezeu îi poate ajuta, aceia se bucură de Dumnezeu, izvorul fericirii veșnice”, a explicat Preafericirea Sa. 

De asemenea, Părintele Patriarh a arătat că săracul a dobândit raiul pentru că sufletul său se afla în stare de smerenie și de luminare prin suferință în momentul morții. „Dumnezeu judecă pe om nu doar după fapte, ci și după starea sufletului, în ce stare se află sufletul lui în momentul morții. Săracul nu a făcut fapte bune, dar și-a îmbunătățit sufletul prin răbdare, prin credință și prin smerenie. Deși era sărac și bolnav, nu a judecat, nu a osândit pe cel bogat și nici nu s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, ci cu smerenie multă și credință puternică în Dumnezeu, izvorul vieții, a trăit viața până la sfârșit. Pentru că sufletul lui se afla în stare de smerenie și de luminare prin suferință și prin răbdare a dobândit raiul. Nu este suficient să facem fapte bune, ci trebuie să avem și iubire milostivă și smerită în suflet. De aceea, Sfântul Vasile cel Mare spune că nu contează atât de mult mulțimea faptelor bune, cât iubirea smerită și milostivă cu care noi săvârșim aceste fapte bune. Din Evanghelia iubirii a lui Hristos se inspiră Biserica noastră când organizează cămine pentru bătrâni, cămine pentru copii orfani, cantine pentru săraci, farmacii, cabinete medicale și spitale. Noi învățăm din iubirea milostivă a lui Hristos care a vindecat o mulțime de bolnavi și a săturat pe cei flămânzi că nu există mântuire fără iubire, nu există milă dacă noi nu suntem milostivi față de cei care ne cer ajutorul. Mai învățăm din Evanghelia de astăzi că din modul sau din felul în care ne-am trăit viața pe pământ depinde viața noastră de dincolo de mormânt”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Biserica – laboratorul învierii

Patriarhul României a spus la final că cea mai mare binecuvântare pentru o parohie este sfinţirea bisericii. „Biserica este locul în care noi ne întâlnim cu Dumnezeu cel milostiv, ascultăm Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos și învățăm să fim milostivi. Biserica este locul în care primim iertarea păcatelor. Singura instituție din lumea aceasta care oferă iertarea păcatelor și arvuna vieții veșnice este Biserica. De aceea, o biserică nouă, într-un oraș sau într-un sat, este o nouă poartă a cerului, în care noi ne întâlnim cu iubirea milostivă a lui Hristos, a Sfintei Treimi, a Maicii Domnului și a tuturor sfinților, dar ne unim și prin rugăciune cu toți sfinții din ceruri și pomenim pe toți cei care au trecut la Domnul și ne pregătim pentru Învierea de obște. Biserica este laboratorul învierii, locul în care noi înviem sufletul din moartea păcatului prin pocăință și fapte bune și ne pregătim pentru Învierea cea de obște de la sfârșitul veacurilor, sfințind încă din lumea aceasta sufletul și trupul nostru ca să fie templu al Duhului Sfânt”. 

Ordine, ranguri și diplome bisericești

Cu ocazia slujbei de târnosire a bisericii Parohiei „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”-Huedin, Preafericirea Sa a acordat rangul de iconom stavrofor părintelui paroh Florentin-Nectarie Antasiuc și părintelui pensionar Constantin Duțu, fost paroh la această unitate de cult. De asemenea, a acordat rangul de iconom părintelui Victor Preoteasa de la aceeași parohie, părintelui Fănică Gherasim și părintelui paroh Tanior-Ștefan Alexe de la Parohia „Sfântul Daniil Sihastrul” din Protoieria Sector 4 Capitală. 

Preoții pensionari Gheorghe Rădulescu și Stelian Lupșor și diac. Constantin Adrian Oancea au primit din partea Preafericirii Sale Diploma „Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești”.

Ordinul „Sfinţii Martiri Brâncoveni” pentru mireni a fost acordat lui Florin Mija, directorul general al firmei care a suportat o bună parte a lucrărilor de construcție a bisericii parohiale. Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus” pentru mireni a fost acordat lui Iordan Istrate, Nicolae Guță și familiei Dorel și Laura Ostafi. Diploma Omagială 2019 a fost acordată lui Gheorghe Andrei, Florin Nanu și Eugeniei Iorgoaia.

Distincția de vrednicie cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, a fost acordată primarului Sectorului 4, Daniel Băluță, şi lui Lazăr Neacșu, consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului București. De asemenea, au fost evidenţiate atât Consiliul, cât şi Comitetul parohial.

Pentru parohie, Patriarhul României a oferit o cruce de binecuvântare, tămâie naturală din Oman, precum şi mai multe cărţi apărute recent la Editurile Patriarhiei Române. La rândul său, preotul paroh i-a oferit Preafericirii Sale o icoană cu Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. 

Din soborul de slujitori au făcut parte pr. Aurel Mihai, vicar eparhial, şi pr. Dumitru Ştefănescu, consilier eparhial, Sectorul administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureştilor.