Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Oaza cultivatorilor de pepeni din „Sahara Olteniei“
Oraşul Dăbuleni, judeţul Dolj. Localitatea de frontieră, din apropierea portului Bechet, vecină cu Dunărea, este renumită pentru pepenii săi dulci şi zemoşi, crescuţi în solul nisipos din zona numită sugestiv „Sahara Olteniei“. Cu multă muncă şi investiţii pe măsură, localnicii reuşesc să scoată an de an recolte. Până când, nu se ştie, având în vedere concurenţa agresivă a importurilor, preţul mic pe kilogramul de pepene şi lipsa unui sistem organizat de valorificare a producţiei. Familia Băbălău, însă, spune că a găsit cheia recoltelor rodnice: „Când Îl pui pe Dumnezeu înainte, totul merge bine“.
În vremurile în care trăim, când multe dintre pământurile rodnice ale ţării sunt nelucrate, este o minune cultivarea pepenilor într-un sol nisipos - despre care specialiştii spun că în următorii ani va fi afectat de deşertificare - precum cel din localitatea doljeană Dăbuleni. An de an, oamenii se străduiesc să transforme într-o oază această parte a „Saharei Olteniei“, care nu este altceva decât o fâşie de nisip, lată de peste 30 km, cu o suprafaţă de aproape 100 de mii de hectare, care porneşte de la Dunăre şi se întinde între Craiova, Calafat şi Corabia. Nisipul, adus de când lumea de vânturi din albia Jiului şi din Dunăre, este un inamic pentru agricultorii din localităţile şi din judeţele învecinate. Pe cei mai mulţi i-a făcut să renunţe la munca câmpului, astfel se explică pustiirea a mii de hectare.
„Recolta de anul acesta se datorează Sfintei Parascheva“
Familia Băbălău este una dintre familiile model ale Dăbuleniului. Cei doi soţi şi cele două fete (ambele studente) continuă tradiţia moştenită din generaţie în generaţie de cultivare a pepenilor. Cu soiuri precum Sorento, Pată neagră, Baronesa, întinse pe 1 hectar şi 60 de ari, anul acesta, „avem producţie peste aşteptări. Este cel mai bun an de când pun bostane“, arată cu entuziasm capul familiei, Ştefan Băbălău. Om harnic şi isteţ, nenea Ştefan! Deşi lucrează ca gestionar în tură completă de 24 de ore la un PECO, după serviciu îşi menţine ritmul, cu spor, în bostănăria proprie, alături de soţie şi copii: „În toţi anii trecuţi, plăteam oameni să ne ajute, dar anul acesta, pentru că am avut datorii mari, nu am luat decât într-o zi un om, şi în altă zi alţi doi oameni. Atât. În rest, facem noi totul, de la plantat la recoltat.“ Terenul îngrijit al familiei Băbălău, cu pepeni roşii şi galbeni, crescuţi în soarele aspru al Olteniei, se găseşte la vreo 13 km de Dăbuleni, flancat de rânduri aliniate soldăţeşte cu roşii, cartofi, fasole şi de pomi, care servesc ca perdele de protecţie în calea nisipurilor. Cât durează sezonul, oamenii sunt nedezlipiţi de ogorul lor. Şi-au construit chiar şi o căbănuţă, la umbra unor salcâmi, să se adăpostească pe timp de noapte. Tot în câmpul nesfârşit, care miroase a pepene, sunt aşteptaţi clienţii dornici să cumpere marfă proaspătă şi în cantităţi mari. „Numai 20 de tone am vândut în piaţă anul acesta, restul mi-a fost luat direct din bostănărie. Am prins cu 90 de bani, 60, 50 de bani. Din toată ţara au venit cumpărători. Câştigăm şi noi, şi clienţii. Noi fără ei nu putem, nu răzbim pe piaţă“, explică nenea Ştefan.
În total, investiţia familiei s-a ridicat la 250 de milioane de lei vechi, dacă punem la calcul cheltuiala cu terenul închiriat, sistemul de irigare prin picurare, o maşină pentru transport, construcţia unei fântâni şi carburantul pentru motopompă, utilizate în irigaţie, substanţe pentru combaterea dăunătorilor, erbicide, sămânţa, fără a uita de lemnele de foc şi curentul consumate cu răsadurile, în seră. „Munca nu se pune la socoteală. Anul acesta, munca a fost plătită, dar de cele mai multe ori nu este. Plus că în agricultură este risc mare, de la an la altul… În martie, am pus sămânţa în ghiveci, mai târziu decât alţi dăbuleni, care încep încă de la 15 ianuarie. În aprilie, am plantat răsadul în câmp, iar pe 19 iunie am avut prima recoltă, de 100 de tone. Şi continuăm să recoltăm zilnic, cu ajutorul lui Dumnezeu“, se completează reciproc soţii Băbălău, care se numără printre puţinii agricultori optimişti din Dăbuleni. „Când Îl pui pe Dumnezeu înainte, totul merge bine. Fără El nu putem face nimic“, spune Viorica, soţia lui nenea Ştefan. „Anul trecut am mers la Sfânta Parascheva, de hram, pentru prima dată. Simţeam nevoia să ajungem la sfânta, aşa, pentru sufletul nostru. Vorbim mereu, eu şi soţia, şi recunoaştem că recolta de anul acesta se datorează Sfintei Parascheva. Zău, vă spun“, mărturiseşte vizibil emoţionat nenea Ştefan.
