Centrul „Sfânta Ecaterina“ din Craiova este rezultatul unui program ce a luat naştere la iniţiativa Mitropoliei Olteniei, prin Asociaţia mitropolitană de binefacere Vasiliada. Este destinat informării şi consilierii persoanelor cu dizabilităţi în vederea socializării şi integrării în viaţa socială. Specialiştii centrului oferă beneficiarilor informaţii privind piaţa muncii, organizând sesiuni de instruire în vederea orientării spre un loc de muncă compatibil cu posibilităţile fiecăruia. Toate acţiunile lor au ca principal ţel încurajarea şi conştientizarea acestor persoane asupra forţelor proprii, asupra capacităţii lor ca persoane eficiente, şi nu deficiente.
În anul 2002, mai mulţi de tineri cu dizabilităţi, dar cu inimi puternice, pe atunci studenţi şi membri voluntari în Asociaţia Vasilida, au format un grup de informare pentru persoanele cu handicap din oraş, punându-şi în gând să le ajute. Au început să întreprindă mici activităţi cu scopul de socializare şi integrare a acestor persoane în societate, au scris un proiect prin care au obţinut finanţare pentru planul lor de la ambasada Marii Britanii, iar în 2004, pentru a face publică acţiunea lor temerară, au publicat revista „Bucuria suferinţei“, care cuprindea planul şi obiectivele noului proiect.
Persoanele cu dizabilităţi: eficiente, nu deficiente
Acţiunea acestor tineri, de a veni în ajutorul persoanelor cu dizabilităţi, a fost încurajată încă de la început de Mitropolia Olteniei.
Revista a fost lansată printr-o conferinţă de presă la care au participat IPS Teofan, pe atunci Întâistătătorul Mitropoliei Olteniei, precum şi PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei. „A fost un început promiţător, pentru că eram nişte tineri fără experienţă în domeniul social şi în viaţă. Revista aceasta a fost deosebit de importantă pentru începutul activităţii noastre, ea fiind cartea de vizită a fondatorilor şi justificarea scopului acţiunii. Prin această revistă am încercat să facem cunoscut societăţii că şi oamenii cu dizabilităţi au capacitatea de a fi persoane eficiente, şi nu deficiente, aşa cum, în mare parte, sunt etichetaţi“, ne-a mărturisit domnişoara Bianca Loga, unul dintre membrii fondatori ai acestei acţiuni, acum asistent social şi coordonator al centrului „Sfânta Ecaterina“.
Un alt membru fondator al acestui grup de sprijin este şi dl Florin Mojoiu, pe atunci student la Asistenţă Socială, care, deşi se deplasează cu ajutorul unui cadru, a făcut tot posibilul să-şi depăşească propriul handicap. În prezent, el ajută centrul de la birou, ocupându-se de partea de traduceri, fiind translator autorizat.
Vorbind despre primii beneficiari ai acestui program, Bianca Loga ne-a mărturisit că modalitatea de a-i aborda a fost mai mult o tehnică empirică: „Colegii mei, de exemplu Florin, şi alţi membri fondatori ai acestei acţiuni făcuseră parte dintr-o asociaţie a persoanelor cu handicap fizic din judeţul Dolj şi aveau o bază de date. Se cunoşteau între ei foarte bine şi, prima dată, am mers la cunoştinţele lor. Fiind studentă la Asistenţă Socială, am mers cu o fişă de deschidere a cazului la casele persoanelor identificate şi am făcut un fel de anchetă socială. Îi întrebam dacă mai au cunoştinţe cu probleme şi astfel mergeam din caz în caz, din persoană în persoană“.
Colaborarea directă cu Mitropolia
La începutul activităţii acestui centru, Mitropolia Olteniei s-a implicat direct în relaţia cu tinerii fondatori. De fiecare dată, ierarhii au fost lângă ei, punându-le la dispoziţie tot sprijinul de care au avut nevoie. „PS Nicodim a vegheat la modul propriu asupra noastră, dânsul având biroul lângă cel în care ne desfăşuram noi activitatea. Chiar şi atunci când ne apuca noaptea, târziu, lucrând la proiecte, Preasfinţia Sa stătea de multe ori lângă noi încurajându-ne, iar, pentru a ne simţi cât mai bine şi cât mai confortabil, ne făcea ceai, Preasfinţia Sa fiind episcop, iar noi doar studenţi“, îşi aminteşte Bianca.
Implicarea personală şi directă a celor doi ierarhi în viaţa de început a proiectului a fost un imbold de care tinerii fondatori au beneficiat pentru a dezvolta ceea ce începuseră. La buna desfăşurare a activităţii centrului veghează acum IPS Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, care va sfinţi în curând noua locaţie a Centrului „Sfânta Ecaterina“.
Numele centrului a fost ales cu grijă, Sfânta Ecaterina fiind ocrotitoarea celor neputincioşi. „Sfânta Ecaterina este ocrotitoarea acestui loc şi aşa de frumos le-a orânduit Dumnezeu, încât am avut posibilitatea şi noi, precum sfânta, ca aici să fim milostivi şi blânzi unii cu alţii“, a mai spus dra Loga.
Actualmente, locaţia Centrului „Sfânta Ecaterina“ se găseşte într-o parte a casei parohiale ce aparţine bisericii Mântuleasa din Craiova, spaţiu concesionat Mitropoliei pe o perioadă de 15 ani.
Beneficiarii centrului „Sfânta Ecaterina“
În prezent, 150 de persoane beneficiază de serviciile de la centru. Sunt persoane cu handicap fizic, auditiv sau neurologic. Ele sunt împărţite în mai multe categorii, iar la cei cu dizabilităţi neurologice predomină paraparezele spastice.
Programul de aici este împărţit de-a lungul întregii zile. Se lucrează în grupuri de suport, beneficiarii fiind repartizaţi după dizabilitatea de care suferă. „Cei cu deficienţe auditive au gradul lor de suport, la fel cei cu scleroză multiplă şi cei cu handicap fizic, însă toţi se bucură de aceeaşi atenţie. Programul nostru este împărţit pe parcursul întregii săptămâni, dar fiecare grup de suport lucrează în funcţie de dizabilităţile lui“, ne-a mărturisit doamna Daniela Popa, lucrător social în cadrul centrului.
Medierea în vederea unor posibile angajări
La centru există trei lucrători sociali, doi asistenţi sociali, în persoana Biancăi Loga şi a dnei Mihaela Resceanu, care se ocupă de persoanele cu scleroză multiplă, având rol mediator, dar şi şase voluntari care sprijină activitatea centrului. Printre voluntari se numără şi dna Maria Buz, profesor pensionar de limbă engleză şi mătuşa unuia dintre asistaţi. Dumneaei, o dată pe săptămână, de regulă miercurea, vine aici pentru a preda un curs de limbă engleză unui grup de 15 tineri beneficiari.
Printre cei şase voluntari se numără şi tineri studenţi şi absolvenţi de teologie, asistenţă socială sau filosofie. Activitatea de aici este structurată metodic: „Se alege o temă ce ajută persoana care participă la activitatea de grup să dobândească anumite abilităţi. Cele mai importante sunt dobândirea încrederii de sine şi posibilitatea de a face faţă problemelor sociale“, a exemplificat doamna Daniela Popa, care se ocupă de persoanele cu deficienţe auditive de la centru folosind comunicarea mimico-gestuală. „Atunci când solicită un serviciu, deoarece nu aud şi nu pot vorbi, în cazul în care se confruntă cu diverse probleme sociale şi familiale, eu le sunt alături şi împreună încercăm să rezolvăm aceste probleme atât cât ne este cu putinţă“, ne-a mai spus dna Popa.
Unul dintre obiectivele-cheie ale proiectului este acela de a ajuta persoanele care vin aici în vederea unor posibile angajări. Se mediază relaţia persoanelor cu diverse instituţii, iar persoanele calificate ale centrului mijlocesc şi pun în valoare capacităţile şi posibilităţile de lucru ale persoanelor cu dizabilităţi: „Comunitatea noastră se confruntă cu diverse probleme în ceea ce priveşte excluderea acestor persoane din câmpul muncii, este pregnantă şi lipsa unei evaluări realiste a posibilităţilor fiecăruia. Scopul nostru vizează informarea persoanelor în vederea angajării. Deşi, prin acest obiectiv, suntem doar mediatori în vederea eventualelor angajări a persoanelor cu dizabilităţi, prin activitatea noastră încercăm chiar angajarea acestora“, a explicat dra coordonator.
S-au legat numeroase prietenii şi chiar o logodnă
De curând, unul dintre tinerii beneficiari ai centrului „Sfânta Ecaterina“, Ştefan Pană, a fost angajat la magazinul Baumax din Craiova. A terminat Facultatea de Automatică, şi de atunci s-a găsit în imposibilitatea de a-şi găsi un loc de muncă, din cauza handicapului său. Ştefan este un tânăr foarte inteligent, care, deşi diagnosticat cu parapareză spastică de gradul I, neputând să se deplaseze singur, ci numai ajutat de cadru, a găsit puterea, cu ajutorul celor de la centru, să meargă mai departe în viaţă.
Luminiţa are 39 de ani şi suferă de sindromul litlle, neputându-se deplasa decât cu sprijinul altei persoane. Pe ea nu o mai poate ajuta nici măcar cârja sau bastonul. Boala i-a afectat vorbirea, neputându-se exprima decât cu foarte mare greutate. Totuşi, intelectul ei a rămas intact, iar una dintre calităţile care o fac specială este aceea de a putea coase tablouri şi diverse ornamente de perete folosindu-se doar de mâna stângă. Este absolventă a unei şcoli profesionale şi nu a venit aici pentru a fi ajutată să-şi găsească un loc de muncă, ci doar pentru a cauta prietenia pe care în altă parte nu o poate găsi.
În primăvara anului 2008, centrul a organizat, cu ajutorul Fundaţiei mitropolitane „Cuvântul care zideşte“ o excursie pentru 50 dintre beneficiari la Mănăstirea Lainici, în judeţul Gorj, iar, în vara aceluiaşi an, 20 de persoane cu dizabilităţi au avut posibilitatea de a vizita mănăstirile din judeţul Mehedinţi. În aceste excursii s-au legat numeroase prietenii şi chiar o logodnă între doi tineri: fata - fără dizabilitate fizică, iar băiatul - cu dizabilitate, ei gândindu-se acum la o eventuală căsătorie.
