Ca la fiecare sfârşit de iunie, şi în acest an, meşteri olari din toate centrele mari ale ţării s-au regăsit în Parcul Copou din Iaşi, la cea de-a 26-a ediţie a celui mai vestit târg de ceramică tradiţională românească, „Cucuteni 5000“. Şi în acest an, sunt reprezentate zone celebre de olărit, precum cele de la Horezu - Vâlcea, Vădastra - Olt, Marginea - Suceava, Corund - Harghita, Maramureş şi Braniştea - Galaţi, fiind prezente vechi familii de olari, cunoscute deja în ţară, mai ales de pasionaţii în domeniu: Colibaba, Mischiu, Sitar, Paşcaniuc, Beldea. Iubitorii ceramicii autentice s-au declarat mai mulţumiţi deoarece, în acest an, Târgul Meşteşugarilor, care se desfăşoară în aceeaşi perioadă, a fost organizat separat de cel al olarilor, fiind amplasat în Parcul Expoziţiei din Iaşi.
Timp de trei zile, de vineri până duminică, cea mai veche grădină publică din ţară găzduieşte un adevărat regal al ceramicii româneşti. Pentru că, printre expozanţi, se numără vechi familii de olari, cunoscute deja în ţară, mai ales de pasionaţii în domeniu: Colibaba, Mischiu, Sitar, Paşcaniuc, Beldea.
Dis-de-dimineaţă, olarii sosiţi la târgul de la Iaşi şi-au aşezat cu grijă vasele, după dimensiuni, forme şi după ceea ce cred ei că atrage ochiul mai întâi şi, aliniaţi pe aleile bătrânului parc ieşean Copou, au aşteptat, cuminţi, primii vizitatori. Aceştia nu au întârziat să apară, mai ales că Târgul „Cucuteni 5000“ e un eveniment aşteptat de mulţi ieşeni iubitori de ceramică tradiţională. A început astfel forfota specifică. Privitorii trec, cei avizaţi, clienţi fideli ai târgului, iniţiaţi în ceea ce înseamnă arta adevărată a olăritului, analizează oalele, farfuriile sau cănile, motivele cu care sunt împodobite, vasele noi cu care meşterii au venit la ediţia aceasta.
Alţii, mai puţin cunoscători, întreabă mai întâi de preţ, admiră - deşi nu ştiu neapărat să facă diferenţa între un kitch şi un vas autentic -, se sfătuiesc cu cei care îi însoţesc despre ce-ar putea să mai cumpere, se tocmesc şi pleacă la următorul meşter, să se mai minuneze de câte frumuseţi poate să plăsmuiască străvechea roată a olarului.
Pentru o şi mai bună exemplificare şi înţelegere a tehnicii olăritului, mamele cu copii sau bunicile cu nepoţi se îmbulzesc la standul unui olar din Harghita, care a adus cu el şi roata de care nu se desparte niciodată. O roată veche, la care face, pe loc, diverse vase, astfel încât cei care-i vizitează standul şi întreabă care-i meşteşugul să aibă în faţa ochilor materialul pe care-l foloseşte şi modul în care se lucrează.
„Târgul este destul de colorat, de bogat“
Paşii cumpărătorilor se opresc stăruind în faţa oalelor din Maramureş, a celor de la Marginea, dar mai ales în faţa vaselor tradiţionale de la Braniştea-Galaţi. „Anul acesta, târgul a reuşit să adune olari din diverse părţi ale ţării. Sigur, sunt şi zone care nu ne-au vizitat în acest an cum ar fi cei din Mijlocenii Bârgăului. Una peste alta însă târgul este destul de colorat, de bogat. Dacă ar fi să remarc câţiva meşteri olari, mi-aş aduce aminte în primul rând de Florin Colibaba, cu ceramica de Kuty care, în acest an, este foarte bine reprezentată, Eugen Pătru din Vlădeşti - Vâlcea, ale cărui vase sunt foarte frumoase şi care au acele angobe alb cu verde, extrem de frumoase şi de o calitate remarcabilă. În ceea ce priveşte ceramica utilitară, l-aş remarca pe Mihai Dogaru din Lungeşti - Vâlcea, care a reînviat o tradiţie în această zonă. De asemenea, ca în fiecare an, cu o calitate de remarcat a vaselor se prezintă Doina Beldea şi Cornel Sitar, o pereche de ceramişti care reînvie tradiţia ceramicii de Saschiz şi de Vadu Izei (Maramureş)“, a declarat prof. univ. dr. Ostin C. Mungiu, un pasionat colecţionar al ceramicii tradiţionale româneşti, membru al juriului „Cucuteni 5000“ şi unul dintre iniţiatorii târgului.
Eleganta ceramică de Cucuteni
Printre sutele de vase expuse în Copou, anul acesta poate fi remarcată ceramica de tip cucutenian, în două variante: una ce presupune lucrul exclusiv manual, din colăcei de lut, adusă de artistul plastic Ionela Mihuleac, din chiar leagănul civilizaţiei cucuteniene (Cucuteni - Iaşi) şi cealaltă, care presupune executarea vaselor la roată, respectând însă aceeaşi linie cucuteniană, al cărei autor este Petru Maxim din Dorohoi - Botoşani. „Eu şi soţia lucrăm o ceramică inspirată după cultura Cucuteni. Suntem ceramişti de profesie. Mai întâi, am lucrat la Fabrica de sticlă şi porţelan, în proiectare, iar după â90, am decis să ne deschidem propriul atelier. Avem vase în care respectăm tehnica de obţinere, după ceramica neolitică, respectiv acele şnururi de lut, care se lipesc între ele şi formează vasul. Pentru comercializare la o scară mai largă, vasele sunt realizate pe roată. Pigmenţii sunt fixaţi prin ardere“, ne-a explicat Petru Maxim.
De la Cucuteni - Iaşi, din chiar locul naşterii civilizaţiei care dă identitate Europei, Ionela Mihuleac a venit cu vase de tip cucutenian, care respectă întocmai tehnica folosită în neolitic: colăcei de lut, lipiţi manual, până când vasul capătă forma finală.
„Am adus la târg replici ale vaselor de Cucuteni, pentru realizarea cărora am folosit tehnica modelării cu ajutorul unor colăcei de lut sau tehnica modelării manuale dintr-un boţ de lut. La decoraţiuni, am folosit angobe, respectiv fixarea pigmenţilor naturali înainte de ardere. Avem aici de la vase mai mici, tip castron, până la vase mari, iar preţurile variază între 10-280 de lei“, a detaliat Ionela Mihuleac.
Oalele autentice de la Braniştea
De la Galaţi, dintr-o străveche vatră de olărit, Braniştea, a ajuns în dealul Copoului şi meşterul Mocanu, cu oale care respectă în detaliu reţeta de realizare de veacuri. Sunt poate singurele vase de la târg care lasă impresia de autentic, de vechi, de nealterat. Marcel Mocanu cunoaşte de mic mirosul lutului proaspăt şi zgomotul discret al roţii puse la treabă. Simte vasul şi eventualele imperfecţiuni, pentru că anii de experienţă îşi spun cuvântul. În tinereţe, i-a lăsat pe părinţi între oalele lor şi s-a dus să lucreze în combinat. Mai târziu, spre pensie, şi-a dat seama că n-a uitat „glasul“ lutului şi s-a întors la ceea ce făceau de secole străbunii din familia sa: olăritul. De 10 ani, lucrează în propriul atelier, iar vasele care-i ies din mâini respectă întocmai tehnica tradiţională a zonei: ulcioare, căni de băut, oale de sarmale, oale de lapte.
Anul trecut, la ediţia precedentă a Târgului „Cucuteni 5000“, juriul i-a răsplătit munca şi devotamentul faţă de arta autentică, acordându-i marele premiu. „Eu fac o ceramică mai specială, care se foloseşte numai în gospodărie. Totul se face manual, la roata olarului, iar cromatica şi decorurile sunt specifice zonei de sud a Moldovei, în speţă a Galaţiului; în altă parte n-o să mai vedeţi aşa ceva. Este vorba despre florile noastre şi despre valurile Dunării“, ne-a asigurat meşterul.
Pentru decorarea oalelor pe care le meşteşugeşte, Marcel Mocanu foloseşte doar culori naturale, obţinute din diverse tipuri de argilă şi din cupru ars. „După ce vasele sunt făcute la roată, li se pune toarta, apoi sunt lăsate să se întărească un pic şi se pictează. Roşul e obţinut dintr-un pământ special, de la noi din sat, verdele se face din cupru ars şi dat prin râşniţă, negrul tot dintr-un pământ mai închis la culoare. Apoi, se pun toate oalele la uscat şi le ardem de două ori, la o mie de grade, devenind, astfel, foarte rezistente“, ne-a mai spus olarul.
Printre vasele sale, la mare cinste stau oalele de sarmale învelite în plasă de sârmă, specifice regiunii din care vine, dar pe care, acum, doar el le mai face. „Oalele astea sunt legate, ca să fie mai rezistente la foc. Aşa se făceau pe vremuri la noi, în Braniştea. Pentru că vasul se dilată la foc. Şi mai e ceva. Poţi să-l loveşti, dar fiind încorsetat cu sârma aceea, lichidul nu sare pe tine, se scurge încet“, a mai precizat Marcel Mocanu.
