Există într-o zonă a Capitalei - animată, mai cu seamă, de oameni care provin dintr-o categorie socială mărginaşă, unde chinezismele şi falsurile de orice fel sunt la mare căutare - un laborator de orologerie de lux. Se numeşte „Antic Horologivm“, este singurul din ţară, iar fondatorul său, Mihai Ceciu, este primul român care a absolvit renumita şcoală de orologerie din Elveţia, Wostep-Neuchatel. De asemenea, specialistul este cotat ca fiind unul dintre primii zece cei mai buni ceasornicari din reţeaua Omega. Dacă îşi merită sau nu titlul, judecaţi singuri, nu înainte, însă, de a citi povestea lui de succes şi de a afla că, în curând, din mâna sa vor ieşi două modele de ceasuri, pe care va sta scris „Made in România“.
Dintotdeauna timpul a fost subiectul preferat al muritorilor de rând, de la anonimi până la marii filosofi, artişti, poeţi sau oameni de ştiinţă. Cu toate născocirile tehnologice ale lumii în care trăim, nimeni nu s-a priceput să inventeze un aparat care să oprească timpul în loc - un alt semn al condiţiei noastre pământeşti. De mii de ani, ne mulţumim doar să măsurăm timpul, tic cu tac, fără să ştim când ne va bătea, fiecăruia în parte, gongul final. Remarca ultimă nu este una pesimistă sau vădit ironică, este doar concluzia celor mai multe discuţii despre timp purtate de oricine, oriunde, oricând. Este, în cele din urmă, o mostră a unei dileme realiste, care trebuie acceptată ca atare. Chiar şi de un ceasornicar, împătimit de această meserie, născută din har şi din convingerea de a nu subestima niciodată puterea pasiunii sale pentru orologerie.
La „Antic Horologivm“ ceasurile bat „ce-ciu“, în loc de „tic-tac“
În laboratorul de lux de la ultimul etaj al blocului turn din Şoseaua Pantelimon, care seamănă cu o vitrină preţioasă, unde oameni îmbrăcaţi în alb repară cu mare fineţe şi precizie mecanisme-bijuterii, ceasurile nu bat după cunoscutul „tic-tac“, ci apreciază timpul după o măsură nouă - „ce-ciu“. După numele fondatorului laboratorului „Antic Horologivm“, Mihai Ceciu, singurul român care a terminat renumita şcoală de orologerie elveţiană Wostep-Neuchatel.
Mihai Ceciu, unul din primii zece cei mai buni ceasornicari din reţeaua Omega: „Timpul poate fi prieten sau inamic, depinde numai de noi cum îl folosim. Din nefericire, nu pot face ceasurile să meargă în favoarea noastră. Am făcut ceasuri care să meargă anti-orar, dar timpul tot înainte curge. Nu există remediu“.
Calm, impecabil prin comportament şi ţinută, ceasornicarul român, instruit de maeştri elveţieni din domeniu, este contraexemplul imaginii cu care suntem obişnuiţi cei mai mulţi, aceea a ceasornicarului bătrân, aplecat asupra unei mese în dezordine, într-o gheretă strâmtă, prăfuită, la o margine de drum sau în cotlonul vreunei pieţe îmbâcsite.
Drumul de la idee până la microuniversul orologer de lux, unic în ţară şi în Europa de Est, a însemnat trei ani de muncă susţinută şi o investiţie de 100.000 de euro. Încă de la începutul activităţii, directorul Mihai Ceciu a semnat contracte de service cu unele dintre cele mai importante companii importatoare de ceasuri de lux din România. Expertiza tehnică, precum şi investiţiile consistente în tehnologizare au transformat „Antic Horologivm“ într-un punct de referinţă în domeniul serviciilor de orologerie din ţară. Drept urmare, Camera de Comerţ a României îi acordă, în 2006, primul loc în domeniul ceasornicăriei. Un an mai târziu, „Antic Horologivm“ este numit „Restaurator Oficial al Muzeului Ceasului“ din Ploieşti.
Cum a ajuns primul român printre cei mai buni ceasornicari elveţieni
Mihai Ceciu a demontat ceasuri de la o vârstă foarte mică. Atât de mică, încât nici nu-şi mai aduce aminte numărul anilor. Făcea asta din instinct, după cum i-au povestit părinţii, care nu-l puteau ţine departe de tot ce însemna mecanism sau jocuri de asamblare. Primele sclipiri ale pasiunii pentru ceasuri au apărut pe la 18 ani. Era perioada ceasurilor electromecanice, a ceasurilor electronice şi a celor cu mici cristale lichide. Curiozitatea l-a împins pe tânărul Ceciu să descopere cum funcţionează mecanismele din punct de vedere electronic, după care dorinţa de a cunoaşte cât mai multe din tainele meseriei l-a cucerit. Pentru început a desfăcut şi a reparat zeci de ceasuri de masă, doar ca să le înţeleagă principiul de funcţionare. A urmat perioada Facultăţii de Mecanică fină, specializarea ceasornicărie. Ca student, a făcut mai mult optică medicală decât orologerie, şi asta pentru că în ţară nu mai exista demult nici o fabrică care să producă ceasuri. Vremurile de azi nu au adus schimbări în această direcţie. Din contră.
Chiar şi aşa, cursurile de la facultate s-au dovedit utile, pentru că „în optică şi în ceasornicărie calculele de proiectare sunt făcute cu aceeaşi precizie, şi anume cu şase zecimale. Orice greşeală de zecime de milimetru înseamnă foarte multe ore de muncă în plus. Este o muncă solicitantă, atunci când o faci corect“, spune directorul Ceciu.
Visul de a fi cel mai bun ceasornicar din ţară nu i-a dat pace şi după trei ani de aşteptare, în 2002, a ajuns în Elveţia.
„Oamenii au fost curioşi să mă vadă. Eram primul om din Europa de Est venit în şcoală. Nu se aşteptau ca în partea aceasta europeană să fie aşa un interes pentru orologeria de lux. Nu este o şcoală care să te înveţe să fii ceasornicar. Este o şcoală unde te duci ca ceasornicar bun sau foarte bun şi ieşi şi mai bun. Ei te învaţă numai lucrurile de mare fineţe, care despart tehnicienii de adevăraţii ceasornicari. Noi nici nu avem traducere pentru toţi termenii care definesc anumite etape din asamblarea, producţia sau din servisarea ceasurilor“, explică ceasornicarul.
Din 2002, merge în Elveţia cel puţin o dată pe an, pentru diferite cursuri sau pentru îmbunătăţirea unor mecanisme ale căror fişe tehnice trebuie cunoscute. Cu toate acestea, Mihai Ceciu este convins că „niciodată nu poţi să înveţi tot“, însă „vin de fiecare dată cu elan şi spun «hai că se poate!»“
Tot de la elveţieni, cei şapte membri ai echipei, a cărei medie de vârstă nu depăşeşte 35 de ani, au învăţat, printre altele, tehnica reparaţiilor dificile şi restaurarea mecanismelor cu mari complicaţii, iar aceste specializări sunt cele care fac diferenţa între un laborator de lux şi unul obişnuit.
Investiţii consistente în tehnologizare şi servicii pe măsură
„Horologivm“ reuneşte toată gama de servicii şi produse de ceasornicărie, cum ar fi: un laborator de reparaţii şi restaurări pentru ceasuri de lux la nivel elveţian; un magazin, desemnat de celebra manufactură „Maurice Lacroix“, drept cel de-al treilea monobrand boutique din lume, după cele din Moscova si Kuala Lumpur; o colecţie cu ceasuri elveţiene pentru care raportul preţ/calitate este unul corect; un prim magazin experimental din România, cu produse pentru colecţionari şi iubitori de ceasuri; primul şi singurul laborator independent din ţară pentru expertizarea diamantelor şi a pietrelor colorate; un segment dedicat celor iniţiaţi în arta ceasornicăriei, care au nevoie de sprijin pentru practicarea meseriei lor şi cărora li se pun la dispoziţie o gamă variată de piese de schimb şi ustensile de ceasornicărie.
Cât priveşte dotările tehnice ale laboratorului de reparaţii şi restaurări pentru ceasuri de lux, acestea sunt impresionante. Într-un spaţiu de 100 mp, în care ordinea, curăţenia, ustensilele aranjate chirurgical pe mese se mai găsesc doar în sălile de operaţii, sunt adunate aparaturi de testare de ultimă generaţie, maşini automate de curăţare a mecanismelor, aparatură de testare a presiunii şi etanşeităţii, o freză cu comandă numerică, maşini de confecţionat geamuri, aparat de placare cu metale preţioase, maşini de gravat, microscoape, strunguri, prese, o întreagă gamă de şurubelniţe şi uleiere, până la calculatoare de diagnosticat şi reglat mecanisme.
De asemenea, există o încăpere, compartimentată în cadrul laboratorului, destinată recondiţionărilor exterioare, şlefuirilor de carcase şi a brăţărilor, cât şi placărilor acestora cu materiale preţioase.
Un alt spaţiu este destinat restaurării ceasurilor de mai mari dimensiuni, de la ceasuri de buzunar la pendule de perete sau podea, chiar şi cutii muzicale.
Într-o altă cameră special amenajată, ceasornicarii recreează, după machete electronice, computerizat, elementele extrem de deteriorate sau chiar lipsă computerizat.
Dotările laboratorului sunt necesare pentru a oferi servicii calitative de întreţinere periodică şi restaurare a ceasurilor de lux, automatice, mecanice, quartz sau a pendulelor. O altă gamă de servicii sunt cele de restaurare a ceasurilor vechi, de şlefuiri brăţări, carcase, geamuri pentru ceasuri de mână, până la acoperire cu metale preţioase sau autentificare ceasuri.
„Pentru o funcţionare corectă şi o durată de viaţă cât mai mare a ceasului, este absolut necesară revizia generală la fiecare 4-5 ani. Noi nu executăm nici un fel de lucrare pentru replici şi acceptăm doar ceasuri a căror valoare este egală sau depăşeşte 1.000 de euro“, replică Ceciu.
„O să port cu plăcere un ceas pe care îl voi realiza personal“
Primul român şcolit de maeştri ceasornicari elveţieni m-a convins că este un om cu adevărat pasionat. Întrebat care sunt lucrurile care îi fac sau nu plăcere, Mihai Ceciu a răspuns tot în funcţie de meseria pe care o practică cu atâta dăruire: „Mă enervează oamenii falşi care nu-şi pot cumpăra un Rolex, dar merg în târgul de haine sau maşini şi plătesc un milion pe unul fals, doar ca să arate că au şi ei. Este jenant pentru cel care poartă aşa ceva. Nu are rost să arăţi altceva, decât ceea ce eşti! Este greu să faci educaţie, pentru că ajungi să convingi doi, trei oameni, şi în spatele lor vor fi alţii, care fac fix invers. A nu cumpăra produse false este cel mai important lucru şi a-ţi cumpăra ceasul care te reprezintă sau ceasul pentru nivelul tău social este suficient.“
Mihai Ceciu spune că piaţa falsurilor este foarte mare. Unele copii sunt grosolane şi pot fi depistate cu ochiul liber, dar altele nu pot fi identificate decât sub microscop. Specialistul îi sfătuieşte pe aceia care doresc să cumpere un obiect de calitate să meargă în magazinele autorizate şi să nu acorde prea mare încredere achiziţiilor de pe internet.
Cât priveşte lucrurile care îi fac plăcere ceasornicarului, acesta răspunde dintr-o suflare: „Îmi plac ceasurile cu complicaţii. Şi nu mă plictisesc, pentru că nu fac zi de zi absolut acelaşi lucru. Acesta este şi motivul pentru care am şi ales să rămân în România. Dacă aş fi ales Elveţia, aş fi lucrat la o firmă foarte mare, unde aş fi făcut zilnic acelaşi ceas. Am prieteni care mi-au fost colegi şi care s-au dus la Service Rolex în Londra. Zilnic lucrează patru mecanisme în continuu. Altceva nu fac. E o muncă uşor robotizată. Aici, avem absolut toate brandurile şi nu există două zile la fel.“
Aşa cum „cizmarului îi lipsesc pantofii“, iar „croitorul nu are cu ce să se îmbrace…“, nici Mihai Ceciu nu poartă la mână ceas, pentru că, spune el, l-ar deranja în timpul lucrului. Şi adaugă: „E greu să te identifici cu o marcă, după ce îţi trec în mână mii de ceasuri. O să port cu plăcere un ceas pe care îl voi realiza personal.“ Această din ultimă dorinţă a fondatorului „Horologivm“ este un vis neîmplinit încă, dar speră că va deveni realitate cât de curând. Momentan, în laborator se fac ultimele ajustări la unul dintre cele două modele de ceasuri pe care va fi scris „Made in România“. Ceasurile vor fi prezentate publicului de îndată ce se va obţine brevetul de invenţie de la OSIM. Deocamdată, atenţia echipei este concentrată asupra unui proiect de cercetare în domeniul aeronauticii, cu finanţare din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Pentru viitor, ambiţioşii ceasornicari coordonaţi de Mihai Ceciu îşi propun să dezvolte partea educaţională a meseriei de ceasornicar. În acest sens, există intenţia de a deschide o şcoală de ceasornicărie, singura din România, unde cei interesaţi pot asista la cursuri predate de maeştri ceasornicari elveţieni şi români.
