Pentru noi, românii, unele dintre simbolurile care sintetizează cel mai bine spiritul Paştilor sunt ouăle încondeiate, aceste tulburătoare tablouri miniaturale, în care se regăseşte universul întreg al omului simplu. În Bucovina, mai mult decât în oricare zonă a ţării, încondeiatul trece limita dintre tradiţie şi artă şi tinde spre perfecţiune. Iar cel mai bun exemplu, din acest punct de vedere, este Lucia Condrea din Moldoviţa, un creator care a reuşit să spargă limitele unui meşteşug naiv, întâlnit la tot pasul în această parte de ţară, ducându-l către arta autentică. Ouăle încondeiate ce-i poartă semnătura sunt, fără putinţă de tăgadă, oglinda unui har cu care doar cei aleşi de Dumnezeu să-şi bucure semenii sunt dăruiţi. Colecţia expusă în muzeul ce-i poartă numele, la Moldoviţa, adună, pe coaja micilor tablouri sferice, istoria străveche a huţulilor, poveştile lor, credinţele lor, dar şi tot ce a fost mai frumos în propriul suflet.
E drept că în Bucovina, oriunde te-ai duce, încondeiatul ouălor face parte din viaţa de zi cu zi a oamenilor. Poate şi de aceea, în drum spre Moldoviţa, m-am tot gândit că nimic din ce-aş putea vedea în materie de ouă încondeiate nu mă mai poate surprinde. Mă gândeam că, probabil, voi avea multe de admirat, voi aprecia un stil pe care nu l-am mai văzut, voi învăţa câte ceva despre motivele, tehnica şi coloritul specifice zonei şi că mă voi întoarce cu o tolbă de impresii, gata să povestesc cititorilor despre tot ce văzusem.
Odată ce am trecut pragul Muzeului "Lucia Condrea", lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată. În faţa ocniţelor înţesate cu ouă încondeiate am tresărit cu sfiala unei emoţii pe care n-am mai cunoscut-o. Privirile îmi "zburau" năucite de pe un raft pe altul, gata să se "aşeze" pentru o clipă şi să admire, dar, în acelaşi timp nerăbdătoare să cuprindă totul, să nu omită nici una dintre minunăţiile expuse. Fiecare ou poartă marca unui "bijutier" rafinat, care a vrut să-i transforme banala coajă în suportul unei capodopere. Luciei Condrea, artistul hărăzit de Dumnezeu să umple cu frumos, prin sensibilitatea sa, vieţile celorlalţi, Bucovina îi datorează transformarea încondeiatului dintr-un meşteşug comun în artă. Până să ajung la Moldoviţa, nu credeam că pe ouă ar putea fi transpuse atât de fidel, într-o armonie ce se apropie atât de mult de perfecţiune, numai cu ajutorul chişiţei, scene de o asemenea complexitate.
Toate ouăle încondeiate expuse în muzeu, fără excepţie, constituie opere de artă în sine. Sunt lucrări unicat, realizate într-o tehnică pe care o putem numi fără teama de a greşi "stilul Condrea". Un stil plin de sensibilitate, izvorât dintr-un creator care se dăruieşte pe sine odată cu fiecare ou încondeiat.
Etapele desăvârşirii
Cine a admirat măcar o dată miniaturalele tablouri sferice ale Luciei Condrea nu poate crede despre autoare decât că de când se ştie doar asta face.
Povestea doamnei Lucia contrazice, veţi vedea, orice idee preconcepută. 30 de ani din viaţă şi i-a petrecut lucrând la CFR, mai întâi casieră, apoi inspector de control. O meserie dură, într-un sistem aproape cazon. În spatele uniformei CFR se ascundea însă un om sensibil şi un autentic creator de frumos. "Nu-mi găseam locul. A fost foarte greu să aleg între artă şi acest serviciu, o "a doua armată", cum i se spunea Căii Ferate", povesteşte doamna Condrea.
În paralel cu meseria, ani de-a rândul, femeia a încondeiat ouă. Nu pentru a le vinde turiştilor sau oamenilor din zonă, ci de drag, pur şi simplu de dragul minunăţiilor ce-i ieşeau din mâini. "Ziua mergeam la serviciu, iar noaptea încondeiam ouă", îşi aminteşte creatoarea. Moştenise plăcerea încondeiatului din ambele familii ale părinţilor, huţuli din neam în neam.
A început cu lucrări simple, preluând motivele tradiţionale ale zonei: cerbul, peştele, crucea, cărarea vieţii sau a morţii, cărările rătăcite, ochiul lui Dumnezeu, uneltele agricole, simbolurile florale, coarnele de berbec, motivele de pe costumele naţionale. După un timp a reuşit să-şi perfecţioneze tehnica atât de mult, încât s-a plictisit. Nu mai găsea în ceea ce făcuse până atunci nici o provocare. A fost momentul în care şi-a dat seama că a venit vremea să încerce lucruri mult mai complicate, să aplice pe ou ansambluri inedite, combinaţii noi, motive complexe. Toate acestea îi umpleau mintea şi-i stimulau imaginaţia zile la rând. "Am încercat să aştern pe coaja de ou tot ceea ce se credea că nu se poate transpune: ştergarele ţesute în vechime, covoarele, macaturile, broderia, laseta, şnurul, croşetul, adică tot ce a lucrat femeia huţulă", ne explică doamna Lucia.
În câţiva ani a reuşit să aşeze pe ou frânturi din vieţile huţulilor: ştergare şi broderii, brâie şi covoare, cruci şi biserici, animalele apropiate omului de la munte, uneltele agricole. Toate "scrise" într-o manieră personală, unică, irepetabilă. Pe lângă acestea, ca orice artist complet, a introdus culori creaţie proprie (mov, maro - obţinut din coji de nuci verzi, galben - din gălbenele presate, roşu închis - din afine uscate, bleu, bleumarin, verde), inexistente până atunci în coloritul tradiţional al încondeietoarelor huţule, dar şi tehnici de o uluitoare expresivitate: grafica alb-negru, tehnica tradiţională în culori, tehnica dantelăriei, tehnica abstractă.
Aşa a ajuns Lucia Condrea, dintr-un încondeietor amator, un artist autentic, cu expoziţii şi participări la zeci de târguri în străinătate, la nenumărate expoziţii în ţară şi cu o tolbă întreagă de premii internaţionale şi naţionale. "După o expoziţie, în 1993, la Inter-Balcan Bucureşti, la care au participat nouă ţări din Balcani, unde am luat locul I, am fost selectată şi am primit invitaţie la o expoziţie în Köln", îşi aminteşte doamna Lucia. Acesta a fost, practic, startul unei evoluţii artistice de excepţie în arta decorării ouălor.
2.000 de ouă încondeiate, într-un muzeu singular în ţară
Tot în 1993, la întoarcerea în ţară, creatoarei i-a încolţit în minte ideea înfiinţării unui muzeu al ouălor încondeiate, aşa cum văzuse şi în străinătate. Ar fi vrut ca tot ceea ce făcea să poată fi expus şi admirat. În plus, din desele plecări în străinătate se întorcea acasă cu zeci de ouă adunate de la colecţionari sau autori din alte ţări, cu care făcea schimb. Toate acestea au determinat-o să se gândească serios la un muzeu, dar şi la o şcoală de vară, în care să ofere lecţii de încondeiere celor pasionaţi de această fascinantă artă. "Spaţiul limitat pe care-l aveam în sufragerie s-a dovedit neîncăpător. Deşi ideea apăruse în mintea mea încă de pe atunci, abia în urmă cu cinci ani am început să demarăm lucrările pentru muzeu. Cu tot sacrificiul, cu ajutorul familiei, l-am pus picioare, dar lucrăm în continuare la el", spune Lucia Condrea.
Acum, în muzeu sunt expuse peste 2.000 de ouă încondeiate. Peste 200 dintre acestea sunt ouă încondeiate foarte vechi, adunate de Lucia Condrea din întreaga zonă în care locuiesc şi au locuit familii de huţuli: Izvoarele Sucevei, Suliţa, Brodina, Paltinu. "Cele mai vechi ouă le am de la un fost primar din Pojorâta, au peste 100 de ani şi, după motivele aplicate, provin din zona Izvoarele Sucevei", ne explică în detaliu proprietara muzeului. Toate aceste ouă vechi sunt mărturii ale unei arte naive de un farmec aparte. Sunt lucrate curat, în culori naturale, realizate, se pare, cu ajutorul pulberii din piatră, pe care timpul n-a reuşit să le şteargă, ci, parcă, dimpotrivă, le-a dat şi mai multă strălucire. E vorba de o măiestrie pe care vechii huţuli o aveau, despre răbdare, despre pasiune, calităţi pe care azi rar se mai întâmplă să le găseşti la încondeietoare. "Acum, multe dintre ouăle încondeiate de pe piaţă provin din ceea ce specialiştii numesc pe bună dreptate o industrie a kitschului. Eu am încercat să lupt împotriva acestui flagel, să implic femeile din zonă şi să le determin să lucreze cu mult devotament şi discernământ, să ducă mai departe acea artă tradiţională pe care huţulii au practicat-o în vechime", subliniază d-na Lucia.
Alte 400 de ouă din colecţia muzeală sunt lucrări adunate de autoare de la colecţionari şi creatori din diverse ţări ale lumii, expuse din dorinţa de a arăta şi altora felul în care se lucrează pe ou şi în alte culturi. "Colecţia am început-o cu patru ouă din Hong Kong, pe care le-am primit de la o familie de belgieni, localitatea noastră fiind înfrăţită cu o localitate din Belgia. Văzând ce lucrez, mi-au adus cele patru lucrări, spunându-mi că o să fac o colecţie de ouă. Până atunci n-am ştiut ce înseamnă o astfel de colecţie; avusesem doar o colecţie de timbre şi una de cutii de chibrituri", îşi aminteşte, zâmbind, proprietara muzeului.
Acum, în colecţia de ouă internaţionale se pot admira exponate din toate colţurile lumii: ouă de piatră din Madagascar, ouă de porţelan, ouă pictate din Franţa, Elveţia, Rusia, ouă gravate din Luxemburg, ouă sculptate din Japonia, replici ale celebrelor Faberge. Vă asigur, însă, nici unul dintre ouăle străine expuse la etajul muzeului nu au avut puterea de a mă emoţiona atât de mult, de a-mi imprima atât de adânc mesajul inscripţionat pe coaja delicată, cum au reuşit să-mi transmită cele ale Luciei Condrea. Nu e vorba însă doar de starea în care intri atunci când le admiri, ci şi de truda, de migala, de expresivitatea şi de harul care emană din fiecare linie trasată, din orice motiv reprodus, din fiecare ansamblu imaginat şi transpus pe ou.
Un artist care şi-a aşezat sufletul pe fiecare ou încondeiat
Restul de aproape 1.400 de ouă din muzeu sunt lucrări unicat ale creatoarei cu origini huţule. Cândva, un încondeietor de la Ciocăneşti, o altă aşezare bucovineană cunoscută pentru tehnica încondeierii, mi-a spus că "tot ce se vede pe ou vine din suflet". În cazul Luciei Condrea, ce se vede pe coaja fragilă e, de fapt, întreg sufletul său. Parcă ţi-e teamă că, fie şi doar cu privirea, ai putea să strici ceva din frumuseţea şi gingăşia tulburătoare a micilor tablouri.
Primele ouă încondeiate ale autoarei, expuse în ocniţele muzeului, au 26 de ani. Sunt lucrate în tehnica "batik" (metoda încondeiatului cu ceară a huţulilor), au culori vesele şi respectă linia tradiţională a zonei. De aici, practic, s-a desprins Lucia Condrea, căutând, ca orice creator neobosit, să facă mereu altceva, să aştearnă, cuminţi, pe cojile de ou, bucăţi din trăirile sale. "Şi eu, ca orice încondeietor din zonă, am pornit de la ouăle încondeiate cu ceară în relief. Este vorba despre o ceară naturală, arsă, cu care se face conturul, iar în interior, pentru a da farmec şi strălucire culorii, în ceara naturală se introduc pigmenţi: galben, albastru, roşu, maro", ne explică autoarea, în timp ce trecem prin faţa a două vitrine cu ouă pe care le-a realizat în tehnica veche a huţulilor.
Continui să admir, cu nesaţ, ocniţele care vin la rând, iar creatoarea să-mi explice: "Aici este vorba despre o altă tehnică, cea a dantelăriei. În urmă cu 14 ani am avut o expoziţie în Belgia şi acolo am observat bogăţia dantelăriei, belgienii fiind renumiţi pentru aşa ceva. M-am întors şi am considerat că şi laseta, şi goblenul, şi şnurul nostru poate fi pus pe ou. Şi, după mai bine de 10 ani de vechime pe lucrări tradiţionale, am reuşit. E foarte dificil, pentru că dacă numai pentru o fracţiune de milimetru se înclină chişiţa, se produce o greşeală şi eu nu suport. În acel moment am şi aruncat oul la coş". Într-adevăr, ouăle încondeiate în tehnica dantelăriei par aproape ireale. Neavizat, ai senzaţia că pe coaja vopsită a fost lipită delicat o dantelă subţire sau un goblen. Simţi nevoia să le atingi, ca Toma necredinciosul, să te convingi că sunt adevărate. De fapt, toate acele detalii minuscule, toate punctele şi liniuţele sunt trasate cu chişiţa, în ceară, şi uluiesc pur şi simplu prin fidelitate. Şi, ca să vă daţi seama ce muncă de titan impune realizarea unui astfel de model, este de ajuns să vă spun că într-un an Lucia Condrea realizează doar 10-12 astfel de lucrări. "Este foarte greu şi provoacă nişte dureri îngrozitoare de cap, deoarece concentrarea este maximă", mărturiseşte autoarea.
Sute de lucrări meşteşugite în tehnica tradiţională huţulă
Câteva dintre ocniţele muzeului sunt înzestrate cu lucrările doamnei Condrea în tehnica veche a huţulilor, îmbunătăţită cu elemente inedite, izvorâte din propria imaginaţie. Dar, la fel ca şi în cazul celorlalte, e vorba despre ouă-unicat, realizate cu motive, modele şi scene de o măiestrie vecină cu perfecţiunea. "În prima ocniţă se observă ştergarele ţesute, în diferite ipostaze. Apoi avem ouă încondeiate în culorile primăverii, în care domină verdele, ceea ce nu exista în tehnica tradiţională, apoi ouă în culorile huţule. Urmează ocniţa cu ouă pe care am aşternut covoarele, brâiele, tot ce a ţesut femeia în vechime, cărora eu am reuşit să le dau un plus de farmec. Apoi, ceva mai încolo, veţi vedea ouă pe care am redat macaturile noastre, cuverturile cum li se mai spune", explică d-na Lucia.
Modelele sunt atât de iscusit migălite, proporţiile atât de bine cântărite, scenele atât de armonios închipuite şi aşezate, încât nu te lasă deloc să-ţi desprinzi privirea. Şi totuşi, cu părere de rău, păşim mai departe, pentru că ne aşteaptă alte comori. E vorba despre ouăle cu motive zoomorfe, cum le numesc, în limbajul lor, specialiştii. De fapt, sunt animalele ce se regăsesc pe oul încondeiat, la huţuli, încă din vechime, dar stilizate şi reproduse de Lucia Condrea într-o manieră personală. "În Săptămâna Mare totul se purifică şi mi-am dat seama că animalele au, şi ele, nevoie de veşminte noi. Toate se pregătesc pentru sfintele sărbători. De aceea le-am îmbrăcat în haine de sărbătoare, cu motivele noastre tradiţionale", detaliază încondeietoarea-artist.
"Mă bucur cu toată inima că pot bucura şi pe altcineva"
Ouăle încondeiate din muzeul personal de la Moldoviţa sunt, parcă, făcute cu mâna lui Dumnezeu. Prea au o urmă de divin în ele, prea sunt nefiresc de perfecte. Şi totuşi autoarea lor, Lucia Condrea, e o pământeancă, la fel ca noi, dar care a primit în ea, de la naştere, un sâmbure de dumnezeire. "Toate lucrările vin de la sine; parcă se revarsă din mine. Sunt fel de fel de ipostaze în mintea mea. Cu toate astea, eu îmi doresc să păstrez, pe fiecare lucrare, simbolurile vechi huţule, pentru că eu nu sunt decât un continuator al acestei arte vechi. În ultima vreme mi-am propus să realizez doar operă de artă şi-atunci timpul aproape că nu mai are limite pentru mine; nu mă mai interesează cât lucrez. Iar la finalul lucrării, când aceasta e admirată, mă bucur cu toată inima că pot bucura şi pe altcineva", spune modest, despre sine, d-na Lucia.
Artistul complet
Lucia Condrea este, astăzi, un artist complet, pentru care arta încondeierii aproape că nu mai are secrete. Valoarea excepţională i-a fost recunoscută ani la rând în Occident, dar şi în expoziţiile din România. A obţinut cinci premii internaţionale, ultimele anul trecut, în cadrul Salonului Internaţional cu Ouă Decorate de la Tours, Franţa, unde a obţinut Premiul şi trofeul "Lions Club", şi la Salonul Internaţional de Ouă Decorate din Compičgne, Franţa, unde i-au fost decernate Premiul "Prix coup de Coeur" şi insigna oraşului. Sunt doar două dintre premiile care vorbesc de la sine despre calitatea şi valoarea lucrărilor Luciei Condrea, pentru că cele două saloane sunt singurele de acest gen din Europa în care se decernează premii.
În baza meritelor internaţionale, creatoarea este astăzi membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
