Parohia „Sfântul Haralambie“ hrăneşte 50 de bătrâni şi tineri din centre de plasament

▲ La Cantina „Sfântul Haralambie“ primesc 2-3 mese pe săptămână un număr de 50 de bătrâni şi tineri ▲ Echipa de lucru a cantinei este formată 100% din voluntari ▲ Pe vremuri exista un Ateneu „Sfântul Haralambie“, acum se doreşte reluarea acestei vechi tradiţii culturale ▲ Mulţi bolnavi vin şi se închină aici la moaştele Sfântului Haralambie ▲

Fiind o biserică care nu necesită lucrări de consolidare sau restaurare, după cum ne spune părintele paroh Radu Brânză, Biserica „Sfântul Haralambie“ din Iaşi şi-a centrat aproape întreaga atenţie pe ajutorarea bătrânilor şi a tinerilor cu nevoi speciale. Însă, „mai întâi, ne-am pus la punct biserica“, ne-a spus părintele Radu, amintind câteva dintre lucrările de înnoire şi înfrumuseţare întreprinse: s-au reamenajat gardurile exterioare, s-au înlocuit stranele, iar sistemul de iluminat a fost dotat cu proiectoare atât în exterior, cât şi în interiorul bisericii, pentru evidenţierea picturii.

Hrană pentru cei care nu se pot deplasa la cantină

Activitatea filantropică de la Cantina „Sfântul Haralambie“ a început în anul 2003, cu un grup de 30 de bătrâni, cărora li se oferea, la început, o singură masă pe săptămână, ajungându-se, în prezent, la un număr de 50 de bătrâni şi tineri din centrele de plasament cărora li se oferă 2-3 mese pe săptămână.

Echipa de lucru a cantinei este formată 100% din voluntari, „tineri din ASCOR, din parohie şi de oriunde, care au înţeles că într-adevăr «mai fericit este a da, decât a lua»“, ne-a informat părintele paroh.

Cu o serioasă pregătire în asistenţă socială (cursuri de asistenţă socială în Danemarca, cursuri de management, de organizare a activităţii, moderator pentru 20 de seminarii naţionale şi internaţionale cu tema cunoaşterii şi a depăşirii prejudecăţilor în cadrul AIDROM (Asociaţia Ecumenică a Bisericilor din România), pr. Radu Brânză are un sistem de lucru bine pus la punct, prin care urmăreşte dezvoltarea unui proiect de durată. El ne-a precizat că întreaga activitate de asistenţă „nu se desfăşoară în mod haotic. Toate cazurile sunt evaluate pe bază de anchetă socială“.

În prezent, există două modalităţi sub care se desfăşoară activitatea de ajutorare a bătrânilor şi a tinerilor cu nevoi speciale: o parte dintre voluntarii echipei de lucru prepară masa şi o servesc celor care se pot deplasa la cantină, ceilalţi urmând să meargă la fiecare neputincios pentru a o distribui. Părintele ne-a mai spus că, pe lângă obişnuitele mese, bătrânii mai primesc din când în când haine şi, uneori, medicamente. În preajma celor două mari praznice, de Crăciun şi de Paşti, când echipa de lucru se diminuează, tinerii plecând în vacanţă, obişnuitele mese sunt înlocuite de aşa numita „masă de ajutorare“, constând în diferite pachete, care sunt trimise persoanelor vizate.

Părintele ne-a amintit şi despre „caietul cu programări“, unde notează fiecare activitate pe care o desfăşoară. Având spaţiu suficient pentru pregătirea unui praznic, părintele a îngăduit celor doritori să-şi pregătească praznicele la Cantina „Sfântul Haralambie“, cu condiţia ca masa să le fie servită bătrânilor incluşi în programul de asistenţă al parohiei. „În felul acesta, îi mulţumesc şi pe ei, că le ofer spaţiu şi mână de lucru, dar şi pe bătrânii mei. Am şi un caiet cu programări; omul vine şi îşi anunţă praznicul din timp, îi rezerv ziua şi astfel totul se desfăşoară în bună rânduială“.

Suflul tinereţii şi nostalgia bătrâneţii

Pr. Radu Brânză ne-a vorbit şi despre alte activităţi în aceiaşi colaborare, bătrâni-tineri. Începând de anul trecut, parohia a organizat diferite pelerinaje în zona Neamţului, Sucevei şi Maramureşului. Anul acesta, de Paşti, s-a mers la Schitul Tărâţa şi la Mănăstirea Dobrovăţ. La întoarcere, s-a făcut un popas pentru un picnic, unde atât tinerii cât şi bătrânii s-au simţit foarte bine. Părintele ne spune că „bătrâneii erau atât de simpatici, plimbându-se, sprijinindu-se fie unii de alţii, fie de câte un braţ tânăr şi culegând flori. În astfel de contexte, bătrânii capătă acel suflu al tinereţii, iar tinerii devin mai sensibili, mai nostalgici, adăugând experienţe precoce la jovialitatea lor irezistibilă“.

Următoarea ieşire avea ca destinaţie mănăstirile din Dobrogea, urmând ca anul viitor să se plece într-un pelerinaj în Grecia, unde enoriaşii se vor închina la moaştele Sfântului Haralambie, de la Mănăstirea „Sfântul Ştefan“, Meteora.

Expoziţie de icoane în Germania

Printre proiectele dezvoltate în parteneriat internaţional, pr. Radu Brânză ne-a enumerat: participarea la o conferinţă ecumenică europeană, la Praga, în 2004; o expoziţie de icoane şi tablouri cu Iaşul vechi, realizată în 2005, în Salzgitter, Germania; un alt proiect desfăşurat tot în Germania, la Wurzburg, al tinerilor parohiei, în parteneriat cu tineri din Biserica Evanghelică.

Anul acesta, în a doua jumătate a lunii iulie, se va demara un nou proiect în parteneriat cu parohia ortodoxă „Sfântul Siluan“ din Bruxelles, unde vor fi trimişi tineri din parohia „Sfântul Haralambie“ şi din alte parohii colaboratoare, precum şi tineri din echipa de lucru a cantinei, în felul acesta, răsplătindu-li-se, oarecum, şi eforturile.

▲ Serile la „Sfântul Haralambie“

Părintele paroh Radu Brânză ne-a amintit printre proiectele sale de viitor, amenajarea unui spaţiu dedicat exclusiv unei intense activităţi culturale (întâlniri, discuţii, conferinţe, lansări de carte), continuând în felul acesta o veche tradiţie: „Aici, pe acest spaţiu, a fost înainte de război, Ateneul «Sfântul Haralambie». Aici au conferenţiat mari personalităţi, ca Ioan Petrovici, aici s-a născut poetul Mihai Ursachi. Vrem să iniţiem nu Ateneul «Sfântul Haralambie», dar măcar «Serile „la Sfântul Haralambie“»“.

Cu tact, discernământ, responsabilitate, dar mai ales cu multă perseverenţă şi rugăciune, părintele paroh a adoptat, ca principiu în activitatea sa socială, „politica paşilor mărunţi, dar siguri“. Pe lângă proiectele de viitor deja contabilizate, pr. Brânză a mai adus la faza de proiectare consolidarea clădirii cantinei şi a clopotniţei. El are în vedere şi ridicarea unui nou nivel, cu mansardă, pentru un complex social, care să permită atât prepararea şi servirea mesei în condiţii optime, precum şi spaţii de cazare, psihoterapie şi altele.

Dezvoltând proiecte ample, folosindu-se de principii eficiente, reducând la minim costurile, părintele nu neglijează principiul suprem: „Niciodată nu încetăm să-L rugăm pe Dumnezeu.“

Aceasta o spune, referindu-se la slujbele din biserică: Acatistul Sfântului Haralambie, Sfintul Maslu, Liturghii, cateheze. În felul acesta, Sfântul Haralambie este prezent permanent printre ei, prin mijlocirea rugăciunilor sale parohia primind alimente pentru pregătirea meselor, ori de câte ori depozitele se golesc.

Aflată în vecinătatea Secţiei de boli infecţioase a Spitalului Judeţean „Sfântul Spiridon“, Biserica „Sfântul Haralambie“ este vizitată, aşa cum ne-a mărturisit părintele paroh, de mulţi bolnavi care vin şi se închină cu multă credinţă la moaştele sfântului care ocroteşte acest sfânt lăcaş, moaşte cunoscute ca fiind aducătoare de tămăduiri.