Noaptea dintre 18 şi 19 noiembrie 2008 trebuia să fie, ca şi până atunci, una liniştită, care să aducă odihna peste satul din Câmpia Găvanu-Burdea. Dar, odată cu lăsarea întunericului, s-a abătut năpasta peste locuitorii satului Velea, comuna vlăsceană Bulbucata. Un eveniment cu conotaţii revelatoare avea să le schimbe însă viaţa.
În acea noapte din toamna anului 2008, un incendiu a izbucnit la Biserica monument istoric "Sfântul Gheorghe". Nici găleţile de apă aruncate de enoriaşii înlăcrimaţi, nici intervenţia pompierilor nu au putut împiedica inevitabilul, mobilierul lăcaşului de cult, obiectele de cult, veşmintele preoţeşti, icoanele, cărţile liturgice, toate au ars, lăsând în urma lor doar cenuşa. Din cauza focului, dar şi a pereţilor îmbibaţi de apă, mare parte din tencuiala interioară şi cea exterioară a căzut, nu după mult timp prăbuşindu-se şi turla bisericii. În urma incendiului, lăcaşul de cult a ars în întregime, neputându-se recupera mai nimic valoros decât nişte reviste bisericeşti ale căror margini erau arse. Primul enoriaş care a ajuns la biserica în flăcări a fost dascălul bisericii, Stan Iliescu. Şi astăzi, dânsul, cu lacrimi în ochi, îşi reproşează că putea salva măcar cărţile bisericeşti, dar în acele momente era prea bulversat.
Pentru a păstra ceea ce mai rămăsese din monumentul istoric, reprezentanţii autorităţilor locale au cerut ajutorul Consiliului Judeţean Giurgiu, de unde au primit o sumă de bani, însă prea mică pentru a se realiza ceva. "Întrucât întocmirea documentaţiei tehnice şi a obţinerii devizelor de specialitate ajungeau la suma pe care o primisem, am demarat lucrările fără un proiect de execuţie, însă acestea au fost oprite de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Giurgiu. Totuşi, ce am realizat pentru protejarea monumentului istoric a fost construirea unui acoperiş provizoriu, tencuirea pereţilor exteriori şi ridicarea unor stâlpi de susţinere", a precizat primarul Nicolae Liţă.
În ciuda încercărilor de restaurare a bisericii din Velea, pentru a se sluji în ea, credincioşii sunt nevoiţi de aproape patru ani, să meargă 3 kilometri pentru slujbele religioase, la biserica din apropiere, "Sfântul Ştefan", tot monument istoric. Le-a fost foarte greu să se obişnuiască cu noua biserică, dar totodată le este greu şi să facă ceva pentru ea, fiindcă satul este populat într-o proporţie mai mare de oameni vârstnici. "Noi suntem un sat cam sărăcuţ, numai oameni bătrâni. Nu se mai întâmplă aşa cum era pe vremuri, când ne puteam mobiliza. Le-am spus lucrul acesta celor mai tineri, care îşi petrec timpul mai mult pe la cârciumi, dar astăzi tineretul este nepăsător faţă de Biserică şi mă doare lucrul ăsta, fiindcă tata mare al meu a fost dascăl cu şcoală aici, pe urmă tata a devenit practicant, dar nu cu şcoală, apoi a urmat fratele meu, iar acum eu sunt ultimul din familia mea. Îmi pare rău că nu se mai slujeşte în biserica asta, unde am venit de mic copil cu tata mare, cu tata, iar acum, fiind bătrâni, nu mai putem ajuta", a adăugat nenea Gică, aşa cum localnicii îi spun vârstnicului dascăl Stan Iliescu, de 77 de ani.
De asemenea, credincioşii satului Velea nu au mai avut preot în aceşti ani. De curând, chiriarhul locului a numit un preot tânăr, Valentin Velicu, care a început demersurile pentru restaurarea monumentului istoric şi repunerea lăcaşului de cult în viaţa liturgică. Dar acest nou început al vieţii bisericeşti din Velea este îngreunat de lipsa fondurilor pentru întocmirea devizelor necesare restaurării unui monument istoric, precum şi pentru continuarea lucrărilor de reconsolidare a pereţilor şi împodobirea acestora cu o nouă pictură.
În prezent, la lăcaşul de cult se fac doar lucrări ce nu intră în conflict cu normele legislaţiei privind conservarea monumentelor istorice. Astfel, o mână de enoriaşi, alături de noul preot, au început curăţarea bisericii, în primul rând prin scoaterea pardoselii de lemn arse. "Deocamdată, turnăm o şapă pentru noua pardoseală, iar cu ajutorul Bunului Dumnezeu o să reparăm bolta bisericii şi vom pregăti tencuiala interioară pentru pictură. Desigur, între timp ne preocupăm şi de achiziţionarea obiectelor liturgice şi a tuturor celor necesare slujirii", a precizat preotul Valentin Velicu. Pentru un bun început al vieţii bisericeşti în această mică parohie, Preasfinţitul Episcop Ambrozie a vizitat lăcaşul de cult, căruia i-a dăruit geamuri şi uşă de termopan, obiecte liturgice (cruce de binecuvântare, candelabru), iar preotului, un set de veşminte preoţeşti.
Biserica Parohiei Velea, cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi al oamenilor de bine, îşi va recăpăta strălucirea de odinioară. Pentru aceasta, însă, este nevoie de mai multă rugăciune şi, astfel, alături de mijlocirea Sfântului Gheorghe, ostenitorii să biruiască balaurul, adică toate greutăţile, iar comunitatea să aibă nădejdea la Domnul şi să conştientizeze că după trecerea prin baia flăcărilor a casei lor duhovniceşti, aceasta va renaşte spre o nouă slujire.
Deoarece restaurarea monumentului istoric bisericesc necesită fonduri pentru întocmirea proiectului, pentru obţinerea devizelor de restaurare, fonduri pe care parohia nu le are, cei care pot şi doresc să ajute această comunitate bogată în patrimoniu cultural şi spiritual, dar săracă din punct de vedere financiar, pot dona în următorul cont: Parohia Velea, CEC BANK-Mihăileşti, cont IBAN RO33CECEGR0430RON0344061, sau pot lua legătura direct cu preotul Valentin Velicu la tel. 0744.374.813.
Ridicată în 22 de ani
Aşezată pe malul râului Neajlov, localitatea Velea este una dintre cele mai vechi localităţi atestate documentar din fostul judeţ Vlaşca. Actuala biserică a început să fie construită în anul 1860, dar a fost terminată în 1882. "Biserica din Velea a fost construită după schiţa unei alte biserici din comuna Bulbucata, cea din Făcău, o biserică mult mai veche ce nu a fost pusă pe lista monumentelor istorice. De asemenea, în scriptele bisericeşti mai figurează o biserică în Velea, datată în 1833, după spusele oamenilor fiind vorba despre o biserică de lemn, localizată în spatele actualei biserici. Acest lucru este adeverit de descoperirea la fundaţia bisericii a mai multor cruci datate înainte de 1882", a explicat directorul şcolii generale din localitate, Cornel Andrei, care a realizat şi monografia satului.
