Pe urmele eroilor români la Muzeul Militar din Iaşi

Urcând dealul Copoului, între două edificii culturale şi academice de referinţă pentru Iaşi - Biblioteca Centrală Universitară şi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” - descoperim pe partea stângă un muzeu dedicat eroilor neamului românesc care s-au jertfit în numele unor idealuri măreţe: libertate, unitate şi demnitate. Muzeul Militar „Ştefan cel Mare” - filiala Moldova, Iaşi, a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” oferă o incursiune în istoria „structurilor militare din Garnizoana Iaşi şi din zona Moldovei din 1830 şi până în prezent” atât prin exponate diverse, unele inedite, cât şi prin expoziţia statică din exterior formată din 21 de piese de artilerie terestră şi antiaeriană.

În an centenar 2018, în incinta cazărmii 768 din dealul Copoului a fost amenajat, prin eforturi conjugate, un loc al neuitării, un loc în care eroii neamului românesc „din toate timpurile şi din toate locurile” transferă în chip tainic asupra privitorilor tăria şi curajul cu care au luptat „pentru apărarea patriei şi a credinţei ortodoxe strămoşeşti”. Muzeul Militar „Ştefan cel Mare” - filiala Moldova, Iaşi, a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” reprezintă „un izvor de cunoaştere, de respect şi de trezire a sentimentului de îndatorire a purtării pe mai departe a năzuinţelor neamului românesc”, dar şi „un tezaur al memoriei instituţionale a ţării”, după cum subliniază coordonatorul instituţiei muzeale, colonel (r) dr. Dan Prisăcaru.

Ideea (re)înfiinţării unei entităţi muzeale militare în Garnizoana Iaşi a fost adusă în atenţie după anul 2000 de către mai multe cadre militare active şi în rezervă sau retragere, precum şi de către reprezentanţi ai mediului cultural şi academic ieşean. Un astfel de loc dedicat memoriei soldaţilor români se impunea mai ales dacă ţinem seama că Iaşiul a avut prima entitate muzeală militară teritorială din Armata Română. „La 13 noiembrie 1920, maiorul Grigore Ionescu din renumitul Regiment 13 «Ştefan cel Mare» Dorobanţi a constituit nucleul acelui muzeu militar din Palatul Oştirii. Regimentul 13, care a luptat la Griviţa şi Plevna, a fost prima unitate decorată de regele Ferdinand I cu Ordinul «Mihai Viteazul», cea mai înaltă distincţie de război. Muzeul Militar din Palatul Oştirii a fost inaugurat în prezenţa reginei Maria la 25 noiembrie 1922. Din păcate, mare parte din obiectele de acolo s-au pierdut”, ne-a spus colonelul (r) Prisăcaru.

De asemenea, reînfiinţarea unei entităţi muzeale avea scopul de a recunoaşte meritele şi rolul marcant al oraşului Iaşi în calitate de „Capitală a celor trei Uniri, Capitală de Război a României şi Capitală a Renaşterii Naţionale”: „Aici, la Iaşi, a rezistat fiinţa poporului român. Aici, în clădirea monumentală a Teatrului «Vasile Alecsandri», care a găzduit sediul Parlamentului între anii 1916 şi 1918, istoricul Nicolae Iorga a avut unul dintre cele mai emoţionante, înflăcărate şi mobilizatoare discursuri din toată cariera lui, într-o zi de 14 decembrie, când, parafrazându-l pe Petru Rareş, a transmis soldaţilor din tranşee că «vom fi iarăşi ce am fost şi mai mult decât atât», pentru că «nu se poate, cu nici un chip, ca înaintea celei mai sălbatice forțe organizate să piară drepturile unui popor de a trăi pe pământul în care nu este un fir de țărână care să nu fie acoperit de cel mai nobil sânge»; aceste vorbe însufleţite, transmise pe câmpul de luptă prin intermediul ziarului «Neamul Românesc» le-au dat aripi soldaţilor. Tot de la Iaşi s-a comandat ofensiva Mărăşti - Mărăşeşti - Oituz”, a subliniat col. Prisăcaru.

Evoluţia structurilor militare

Astfel, într-o clădire administrativă din cazarma Cercului Militar Iaşi (sediu al Ministerului de Externe al României între anii 1916 şi 1918), cu sprijinul Statului Major General al Armatei şi cu aprobarea Ministerului Apărării Naţionale, după numai patru luni de eforturi intense (la care a contribuit Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt”), la 10 noiembrie 2018 a fost inaugurat Muzeul Militar „Ştefan cel Mare”. Instituţia muzeală cuprinde mai multe încăperi tematice: Regulamentul Organic şi Vodă Cuza, Războiul de Independenţă, Primul Război Mondial sau Războiul de Întregire a Neamului, Al Doilea Război Mondial şi perioada post­belică, expoziţia permanentă fiind subsumată ideii generale de „evoluţie a structurilor militare din Garnizoana Iaşi şi zona Moldovei de la 1830 şi până în prezent”.

În cadrul acesteia regăsim obiecte de patrimoniu specifice, precum uniforme, arme, drapele, decorații şi obiecte personale aparţinând unor personalităţi militare care au comandat structuri ale armatei din Iaşi şi Moldova, dar şi ale unor ­ostaşi români, germani, austrieci, ruşi şi bulgari căzuţi în bătăliile de la porţile Moldovei: cruciuliţe, iconiţe, ceasuri, bricege.

De asemenea, sunt expuse fotografii şi documente, dar şi instrumentar sanitar de provenienţă britanică şi italiană, utilizat pe frontul românesc în anii 1916-1919.

Toate armele sunt originale, ceea ce înseamnă că au fost folosite, iar unele dintre obiectele de patrimoniu expuse sunt unicat, după cum ne-a spus Andrei Hrib, conservator şi ghid la Muzeul Militar „Ştefan cel Mare” Iaşi: port-carnetul generalului Alexandru Cernat, fost comandant al Armatei de Operaţiuni în Războiul de Independenţă, o mitralieră „Maxim”, fabricată în 1910 la Berlin pentru Casa Regală Română, ce are încrustat cifrul regelui Carol I, sabia de ceremonie a generalului Constantin Coandă, preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de externe al României în 1918.

Aproximativ 70% dintre obiectele expuse fac parte din patrimoniul Muzeului Naţional Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, colecţia fiind completată prin transmiterea în custodie sau din donaţii (ale unor cadre militare active sau în retragere, fundaţii sau persoane particulare, cum este cazul pictorului de biserici şi colecţionarului Ştefan Sălăjan, cu ajutorul căruia s-au realizat două vitrine cu exponate din Primul Război Mondial).

21 de piese de artilerie terestră şi antiaeriană

Într-un loc deschis, pe spaţiul verde din curtea Cercului Militar Iaşi, este amplasată expoziţia permanentă statică de artilerie terestră şi antiaeriană, unică în ţară, ce cuprinde 21 de piese care au fost în dotarea Armatei Române.

Se remarcă cele două tunuri de 75 mm antitanc românesc, model 1943 Reşiţa (amplasate de o parte şi de cealaltă a monumentului închinat eroilor), utilizate în lupte. „Această piesă de artilerie fabricată de Regatul României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial este o combinaţie între modelele ruseşti, englezeşti şi germane, o piesă redutabilă aflată timp de peste 50 de ani în dotarea armatei”, a subliniat coordonatorul muzeului.

Între exponate se mai remarcă un tun „Krupp” de 75 mm, cu tragere rapidă, model 1904 şi un obuzier de 100 mm capturat în luptă de la austrieci. Fiecare piesă de artilerie are în partea de jos toate datele redate atât în limba română, cât şi în limba engleză.

Ziua Eroilor, o datorie spre neuitarea curajului înaintaşilor

Eroii neamului românesc, „ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei ortodoxe strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român”, sunt pomeniţi la fiecare Sfântă Liturghie săvârșită în bisericile ortodoxe în semn de recunoştinţă şi de neuitare a jertfei lor.

Faptele de vitejie ale înaintaşilor noştri sunt cinstite şi rememorate în ziua marelui praznic al Înălţării Domnului, când este marcată şi Ziua Eroilor. Încă din anul 1920, prin Decretul-lege nr. 1.693 din 4 mai, se instituia ca a patruzecea zi după Sfintele Paşti să fie „zi de sărbătoare naţională”, celebrată „cu mare fast religios, şcolar, militar şi naţional”. Regele Ferdinand I a acceptat astfel propunerea primului Patriarh al României, Miron Cristea, de pomenire a eroilor căzuţi în Primul Război Mondial la praznicul Înălţării Domnului.

Regimul comunist avea să interzică, începând cu anul 1948, această sărbătoare, iar din 2003, prin legea nr. 379 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost proclamată şi Ziua Eroilor - sărbătoare naţională a poporului român. „Avem datoria de a cinsti şi a nu uita jertfa şi faptele cele mari ale înaintaşilor noştri care ne-au lăsat drept moştenire această ţară. Nu trebuie să uităm, de asemenea, că, în toate timpurile, Armata, forţa braţului înarmat, şi Biserica, forţa morală şi spirituală, au fost şi vor fi mereu pilonii fundamentali ai neamului, acestora alăturându-li-se Şcoala, forţa intelectuală. Doar dacă aceste instituţii lucrează împreună putem vorbi de valori, cunoaştere, motivaţie şi idealurile unei naţiuni performante care să-şi câştige cu demnitate, prin forţe proprii, respectul şi locul cuvenit sub soare. Prin ceremonialuri militare şi religioase este cinstită această zi la nivelul întregii ţări, însă dincolo de dimensiunea oficială este nevoie să aducem cinstire eroilor şi prin ceea ce facem zilnic acolo unde ne este locul. Idealurile se cultivă prin educaţie, prin fapte, iar sămânţa iubirii de neam şi ţară pe care o cultivăm prin aceste ceremonii se cuvine să o creştem adăugând zilnic faptele noastre, lăsând urmaşilor mărturii vii şi demne ale trecerii noastre prin lume”, a subliniat col. (r) dr. Dan Prisăcaru.

Conferinţe ştiinţifice de promovare a tradiţiei militare

Deschiderea muzeului către publicul larg şi numărul mare de vizitatori care îi trec pragul (în cadrul evenimentului Noaptea Muzeelor au fost într-o singură zi 4.500 de vizitatori) îl fac pe coordonatorul instituţiei să viseze la amenajarea unui al doilea punct, o clădire B, care să aibă funcţiunea de „centru de tradiţie al apărării naţionale”.

Totodată, muzeul şi-a asumat încă de la început şi misiunea de promovare ştiinţifică a valorilor şi tradiţiilor militare legate de anumite evenimente şi personalităţi marcante naţionale şi din rândul aliaţilor.

Printre cele mai sonore evenimente se numără o amplă manifestare derulată cu sprijinul Academiei Române şi dedicată „contribuţiei Armatei Române şi a elitelor la apărarea şi recunoaşterea internaţională a Marii Uniri (1919-1920)”, dar şi seria de conferinţe „România și Polonia în avanpostul securității europene. Tradiție și continuitate” sau „O sută de ani de la Constituţia de la 1923”, „111 ani de la zborul lui Aurel Vlaicu deasupra Iaşiului”.