Pe urmele lui Mișu Popp la Brașov și Săcele

Sute de portrete ce înfățişează fruntași pașoptiști, domnitori, funcționari, preoți, personalități culturale, mocani săceleni, femei mai tinere sau mai în vârstă, dar și fresce în bisericile din jurul Brașovului, din București și din Muntenia, împreună cu viața artistului care le-a realizat. Acte artistice şi fapte de cuprins într-o carte. Acesta este Mișu Popp (1827-1892), pictor care a marcat arta plastică românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pornind pe urmele acestui pictor în locurile natale, am întâlnit oameni care îi cunosc viața, iar prin natura profesiei lor intră aproape zilnic în contact cu arta lui.

Mișu Popp a avut șansa de a veni pe lume în familia artistului Ioan Popp Moldovan, originar din Galații Făgărașului, și a Elenei (născută Ivan). În familia Popp, în care Mișu a fost al optulea între cei unsprezece copii (au trăit nouă), toți se pricepeau la artă: mama creiona izvoadele icoanelor, copiii, de la mic la mare, umpleau cu fond colorat porțiunile mari din scenele religioase, în timp ce tatăl, Ioan Popp, era un zugrav de biserici apreciat în toată Transilvania. Nicolae Popp, fratele cel mare al lui Mișu, a început să picteze și el biserici, continuând în Brașov, în perioada 1835-1854, meseria tatălui său. Un alt frate, Constantin Popp, a devenit sculptor şi poleitor, stabilindu-se în Făgăraş.

Nu este de mirare că tânărul Mihail, renunțând la Școala Militară Grănicerească din Târgu Secuiesc, s-a îndreptat tot spre studiul şi practicarea picturii. Veniturile realizate din zugrăvirea bisericilor le-au permis părinților să-l trimită, în 1845, la Academia de Arte Frumoase din Viena. După trei ani, a trebuit să vină în țară, întrucât izbucnise Revoluția de la 1848. Învățase bine regulile academismului și ale stilului Biedermeier, care dominau în acea perioadă arta vieneză, lucruri pe care le-a aplicat cu succes în portretele sale și în frescele bise­ricești cărora s-a dedicat ulterior.

Artă și Revoluție

Am ajuns la Muzeul de Artă din Brașov, unde se păstrează câteva zeci de tablouri ale pictorului brașovean. Managerul acestui muzeu, drd. Radu Popica, ne-a povestit despre prietenia lui Mișu Popp cu Constantin Lecca și despre implicarea lor în evenimentele revoluționare pașop­tiste. „Destinele celor doi artiști brașoveni s-au împletit după reîntâlnirea lor la București, unde Mișu Popp, refugiat în Țara Românească, după ce se alăturase centuriilor națio­nale constituite în timpul Revo­luției pentru apărarea Brașo­vului, a ajuns o scurtă perioadă la Ploiești. Cei doi artiști se asociază, în 1850, pictând împreună stema Munteniei pe drapelele oștirii”, explică directorul muzeului brașovean. Tot ei, împreună cu Barbu Stănescu ca poleitor, au împodobit împreună multe sfinte locașuri. Managerul muzeului brașovean detaliază: „În 1855, Mișu Popp primește comanda picturii pentru biserica domnească din Târgu Jiu, iar în anii următori pictează mai multe locașuri de cult din regiune. În 1862 revine la Brașov, dar apoi este chemat din nou peste munți. În 1863 pictează biserica Mănăstirii «Radu Vodă» din București, împreună cu Lecca, în anul următor bisericile «Buna Vestire» și «Sfântul Nicolae» din Câmpulung Muscel. Din 1864 revine definitiv în orașul natal, unde rămâne până la sfârșitul vieții. Pictează bisericile din împrejurimi: Satulung (Săcele), Toderița, Dumbrăvița, Araci și Râșnov. Însă după întoarcerea la Brașov, Mișu Popp se concentrează asupra portretisticii, începând seria portretelor fruntașilor brașoveni și a mocanilor săceleni, dar și a portretelor istorice. În 1890, acceptă Catedra de desen a Colegiului «Andrei Șaguna», pe care o va ocupa până la moartea sa, în 6 martie 1892”.  

O poveste emoționantă din prezent

În Muzeul de Artă din Brașov se află în total 65 de tablouri ale artistului, aceasta fiind cea mai mare colecție de lucrări semnate de Mișu Popp din țară. Deocamdată, un tur prin acest muzeu oferă iubitorului de artă șansa de a vedea numai două tablouri realizate de Mișu Popp: celebrul și spectaculosul portret al lui Mihai Viteazul, care apare reprodus în manualele de istorie, și un autoportret de tinerețe.

Povestea care urmează arată felul în care şi muzeele pot fi uneori locul unor evenimente palpitante. Muzeografa Andreea Pocol ne-a povestit ce s-a petrecut în 2010, când Muzeul de Artă din Brașov s-a îmbogățit cu încă șapte lucrări ale lui Mișu Popp, despre care nici specialiștii nu știau că există. Drd. Andreea Pocol: „Este interesant și emoționant să vedem cum arta poate să creeze legături profunde între oameni. O doamnă de peste 90 de ani, Elena Antonovici-Gottlieb, din Bucu­rești, a făcut o donație estimată la 15.500 de lei către Muzeul de Artă din Brașov, constând în șapte portrete semnate Mișu Popp, unele înfățișând negustori brașoveni din familia ei. Elena Antonovici-Gott­lieb este ultima descendentă a celebrei familii de negustori Zănescu, din Brașov, care s-au mutat la București la cumpăna dintre secolele XIX și XX. Familia ei a fost înrudită prin alianță cu Maria Popp, sora pictorului braşovean. Reclama făcută de muzeu acelor tablouri a ajuns în atenția unei doamne din București, Irina Zănescu, o altă descendentă a comercianților Iorgu și Eugenia Zănescu, imorta­lizați de pânză. Cu prilejul dona­ției, cele două femei au aflat despre înaintașii lor, s-au împrietenit, bucurându-se de această neașteptată întregire de familie.” Muzeografa ne-a mai spus că portretele vor intra în restaurare și urmează să fie publicat un catalog complet al lucrărilor lui Mișu Popp din acest fond muzeal. Elena Antonovici-Gottlieb a mai donat muzeului brașovean o copie digitală a singurei fotografii în care apare Mişu Popp, datată în jurul anului 1890, imagine realizată de fotograful brașovean Leopold Adler.

Picturi recuperate din prundul gârlei

În Brașov, pe strada Virgil Onițiu, poate fi văzută și casa în care s-a născut și a trăit pictorul Mișu Popp, casă despre care se spune că era un loc de mare efervescență culturală în care se strângeau intelectualii și iubitorii de artă din Brașov. Artistul amenajase în mansardă un fel de panteon cu picturile sale reprezentând figurile marilor oameni din istoria țării, din toate cele trei provincii românești, și mai ales portretele multor revoluționari pașoptiști. Nu se mai știe unde sunt acele lucrări. Casa nu este amenajată ca muzeu, însă o placă așezată pe zid amintește de „vestitul pictor”. Osemintele lui Mișu Popp se odihnesc în cimitirul istoric al Brașovului, numit Groaveri, aflat în curtea Bisericii „Sfânta Parascheva” din Șchei. 

În Muzeul Primei Şcoli Româneşti din Șcheii Brașovului pot fi admirate, în expoziția de la etaj, mai multe tablouri ale unor personalități bisericești și culturale, toate pictate de Mișu Popp. Părintele profesor dr. Vasile Oltean, directorul muzeului, ne-a povestit cum au ajuns în colecția muzeului aceste lucrări: „Tablourile erau în sala festivă a Liceului «Andrei Șaguna», dar în 1955 comuniștii le-au aruncat în gârlele Brașovului. Profesorul Ioan Colan, proaspăt eliberat de la Canal - unde ispășise opt ani pentru vina de a fi deținut o Biblie -, a adunat noaptea tablourile de pe prund și le-a ascuns în podul Bisericii «Sfântul Nicolae» din Șchei. Le-am găsit acolo și le-am expus în muzeu”. În aceste tablouri sunt pictați oameni de seamă ai vieții bisericești și culturale, între care Andrei Șaguna, Constantin Popazu, Iosif Barac, George Ucenescu.   

Frescele bisericești din Satulung

Singura pictură bisericească a lui Mișu Popp păstrată întreagă este aceea din Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Satulung, azi cartier al orașului Săcele. Este și cel mai bine conservată dintre toate frescele sale biseri­cești, ultima curățare fiind realizată acum câțiva ani la inițiativa fostului preot al bisericii, Ioan Cornea.

Părintele Antonio Cristian Aroneasa mi-a arătat cronica bise­ricii, în care se vorbește despre perioada în care a lucrat aici Mișu Popp. „Citeam în cartea de aur a bisericii că vechii locuitori din Săcele, dar și oamenii de cultură din Brașov au fost foarte impresio­nați de pictura pe care artistul a făcut-o în această biserică. Localnicii sunt mândri și azi că le-a pictat biserica un artist atât de impor­tant și sunt conștienți că biserica lor este valoroasă și pentru pictură. În total, sunt 63 de scene murale și 4 icoane împără­tești pictate de Mișu Popp”, a spus părintele Antonio Aroneasa, împreună cu care mai slujesc preoții Alexandru Morogan și Alexandru Ion Petrică. În 2019, sfântul locaș a împlinit 200 de ani, prilej cu care a fost editat un superb album în concepția grafică și cu fotografiile lui Laurențiu Tătulescu. Lucrarea este interesantă și sub aspect istoric, întrucât adună laolaltă date istorice despre biserică, despre slujitorii ei, despre ctitori - vechile familii de mocani -, dar și despre artistul Mișu Popp, care a pictat biserica din prietenie față de Episcopul Nicolae Popeea al Caranse­beșului, care s-a născut în Satulung, cei doi  împrietenindu-se când erau studenți la Viena. Astăzi, sub numele de „Mioritica”, în tinda bisericii pictate de Mișu Popp, copiii învață din tainele desenului și ale picturii, cum făceau odinioară copiii în familia zugravului de biserici Ioan Popp Moldovan. 

Mișu Popp a rămas în conștiin­ța săcelenilor și prin numeroasele portrete (40 păstrate până azi) pe care le-a făcut vechilor mocani, oameni care doreau să lase moș­tenire familiilor imaginea lor de oameni harnici, credincioși, înstă­riți și prețuitori de cultură.

Așadar, în Brașov și în împrejurimi sunt suficiente motive să-l căutați și să-l aflați pe Mișu Popp, dacă-i admirați arta. Periplul îl puteți încununa cu vizitarea galeriei de artă românească a Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, unde se află cele mai valoroase portrete ale artistului. Mai pot fi admirate tablouri ale sale la Muzeul Național de Artă al României, dar și în muzeele de artă din Iași, Cluj-Napoca, Timi­șoara, Târgu Jiu. Criticul de artă Ion Frunzetti spunea despre artist că, deși n-a fost un novator de excepție, „opera sa este semnificativă mai ales pentru portretistica românească de la mijlocul și din a doua jumătate a secolului al XIX-lea” și că „în lucrările lui Mișu Popp este tot ce s-a făcut mai bun la noi în materie de portrete în epoca aceasta”.