De multe ori în cuvântările sale, Patriarhul Justinian Marina evoca cu multă nostalgie şi bucurie amintiri din perioada în care a slujit vreme de 8 ani ca preot în comuna Băbeni, din judeţul Vâlcea. De aceea, pentru vrednicul de pomenire Patriarh Justinian, Parohia Băbeni a fost „altarul cel dintâi” unde şi-a început „ucenicia de slujitor al Domnului”. Lucrarea pastorală pe care preotul Ioan Marina a dezvoltat-o în vremea sa este continuată astăzi de către alţi preoţi, chemaţi, la rândul lor, să fie ca nişte „patriarhi” în slujirea din parohia lor.
Tânărul teolog Ioan Marina, după terminarea studiilor seminariale la Râmnicu-Vâlcea în anul 1923, a fost învăţător în satul Olteanca, din comuna vâlceană Glăvile, apoi, din anul 1924, învăţător în localitatea Băbeni, tot din judeţul Vâlcea. În acelaşi an, a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Băbeni, unde a slujit vreme de 8 ani la trei biserici, într-o localitate care în perioada interbelică avea 863 de familii și cuprindea 5 sate: Ungureni, Români, Bonciu, Râioasa şi Valea Mare. După mai mulţi ani, fiind deja patriarh, Justinian Marina s-a reîntors la „altarul cel dintâi”, în prima sa vizită oficială în comuna Băbeni, la 21 iunie 1948, prilej cu care le-a spus primilor săi fii duhovniceşti: „Iată cum preotul tânăr de acum 25 de ani, slab la fire, iute la drum, preotul care punea să vă scoale cu noaptea în cap, câteodată obligându-vă să faceţi lucruri cum voia el şi nu cum voiaţi dumneavoastră, învăţându-vă pe unii cum să vă închinaţi, cum să vă rugaţi, cum să vă achitaţi de obligaţiunile obşteşti, preotul care nu vă lăsa în pace iată că a ajuns în vârful muntelui înalt, unde aerul e curat şi aproape de zările cerului şi tronul Dumnezeirii, dar loc mai bătut de vânturi şi ameninţat de trăsnete ca nici un altul. De aici, din această înălţime, el simte nevoia să se coboare la poale, la rădăcinile de unde a pornit cu misiunea lui preoţească, simte nevoia să restabilească o punte a dragostei între el şi dumneavoastră, să pornească la drum întărit, refăcut şi renăscut”, avea să mărturisească însuşi Patriarhul Justinian Marina („La altarul cel dintâi”, în Apostolat social. Pilde şi îndemnuri în lupta pentru pace, Bucureşti, Ed. IBMO, 1952, p. 35).
Cele trei biserici în care a slujit vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina au fost biserica parohială cu hramul „Buna Vestire” din satul Ungureni, biserica filială cu hramul „Sfântul Nicolae” din satul Români şi biserica filială cu hramul „Sfântul Dumitru” din satul Valea Mare.
Tânăr şi cu mult zel misionar şi administrativ, preotul Ioan Marina şi-a dat osteneala ca lucrarea sa să fie bucurie lui Dumnezeu şi oamenilor, fapt reliefat de el însuşi cu prilejul vizitei sale în Băbeni. „Cred că am lăsat şi eu în sufletele dumneavoastră amintiri frumoase. O dovadă că trebuie să fie aşa este şi faptul că aţi venit în număr aşa de mare întru întâmpinarea mea. E drept că a fost o întrerupere de nevedere foarte mare, aproape 15 ani, dar întreruperea aceasta n-a şters legăturile noastre sufleteşti de altădată. [...] Între noi au fost multe clipe de bucurie, ca şi de întristare. Alături de dumneavoastră eu am fost părtaş şi la unele, şi la celelalte. Ori de câte ori ne-am întâlnit toţi laolaltă, n-am scăpat prilej de a vorbi despre Domnul nostru Iisus Hristos. [...] În general, am dus împreună una din convieţuirile cele mai fericite. Împreună cu dumneavoastră am restaurat lăcaşurile sfintei biserici, precum şi ale altor instituţii şi împreună cu dumneavoastră am suferit în vreme de necaz şi de foamete. Am trăit o viaţă care a lăsat urme adânci pentru noi toţi” („La altarul cel dintâi”, în Apostolat social. Pilde şi îndemnuri în lupta pentru pace, Bucureşti, Ed. IBMO, 1952, pp. 35-36).
Anii au trecut, la fel şi generaţiile, însă amintirea vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina a rămas vie pe meleagurile vechii Parohii Băbeni, azi oraş, iar preoţii slujitori din cele trei parohii în care a slujit Patriarhul Justinian Marina îi păstrează memoria şi îi continuă lucrarea pastoral-misionară.
Parohia „Buna Vestire”-Băbeni I
Locaşul de cult de astăzi al Parohiei „Buna Vestire”-Băbeni I a fost biserica parohială în care vrednicul de pomenire preotul Ioan Marina, viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a slujit timp de 8 ani. Înaintea acestei biserici a fost una de lemn, dar temelia bisericii de zid a fost pusă în anul 1836 de locuitori originari de peste munţi, anume Jina. „În anul 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, trecând către Mănăstirea Hurezi, impresionat de credinţa locuitorilor care începuseră o construcţie de asemenea amploare, ar fi dăruit o sumă de galbeni pentru finalizarea lucrărilor. Potrivit tradiţiei orale, de la bătrânii satului am aflat că el ar fi făcut următoarea observaţie: «...de ce v-aţi apucat să faceţi o clădire atât de mare, când noi nu avem spitale şi şcoale», lucru consemnat şi în însemnările lui D. Butoescu, fost notar și primar în Băbeni. Modelul după care s-a construit biserica a fost cel al Mănăstirii Bistriţa. Multă vreme acestei biserici (din Băbeni, n.n.) i s-a spus «Mănăstirea», atât pentru asemănarea cu Mănăstirea Bistrița, dar și pentru că era cea mai mare din împrejurimi”, a spus pr. Emil Rădulescu, parohul Bisericii „Buna Vestire”-Băbeni I.
În prezent, între preocupările preoţilor slujitori Emil Rădulescu şi Mihail Romulus Stoica, pe lângă activitatea pastorală, se regăsesc activităţi catehetice, culturale, educaţionale şi social-filantropice, precum ateliere săptămânale de iniţiere în arta plastică, teatru religios şi asistenţă în educaţia şcolară a tinerilor, pentru prevenirea abandonului şcolar. În semn de recunoştinţă şi de păstrare a memoriei, la intrarea în biserică a fost aşezată în anul 2012 o placă comemorativă, care aminteşte de vremea când Patriarhul Justinian Marina a slujit vreme de 8 ani în acest locaş de cult.
Parohia „Sfântul Nicolae”-Băbeni II
Tânărul preot Ioan Marina a păstorit şi credincioşii din satul Români, unde se află şi astăzi biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”. Cea dintâi biserică din satul Români, cea mai veche localitate din Băbeni, a fost zidită în anul 1625. Astăzi, această biserică nu mai este, peste locul Sfântului Altar al bisericii fiind ridicată o troiţă. Lucrările la actuala biserică s-au încheiat în anul 1915, când a fost sfinţită. Lucrarea pastoral-misionară este continuată astăzi de preoţii prof. Nicolaie Bălaşa şi Justin Bălaşa. Aspecte din istoria localităţii şi slujirea preoţească a preotului Ioan Marina sunt consemnate într-o monografie coordonată de pr. prof. Nicolaie Bălaşa şi pr. Emil Rădulescu.
Parohia Băbeni III-Valea Mare
Biserica cu hramul „Sfântul Dimitrie” a fost filie a Parohiei Băbeni, unde a slujit mai mulţi ani preotul Ioan Marina. „Zidită în anul 1849 de marele clucer Ioan Lahovary, după anul 1880, Biserica «Sfântul Dimitrie» a fost părăsită şi sortită dărâmării. În anul 1925, biserica avea acoperişul putred, pereţii crăpaţi, tencuielile scorojite din cauza umezelii. Numit preot la Băbeni, vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina, ajutat de locuitorii fostului sat, a renovat-o, a dotat-o cu toate cele de trebuinţă şi a reînceput slujirea liturgică în această biserică. Fiind preot aici în parohie de 20 ani, am auzit de la enoriaşii noştri cei mai în vârstă multe cuvinte de laudă adresate preotului de atunci Ioan Marina. Un document pe care l-am găsit în arhiva parohiei şi care arată că nu a uitat de unde a plecat are menţionate cuvintele: «În amintirea celor 10 ani de slujire preoţească la altarul bisericii Sfântul Dumitru ce o păstoriţi, dăruiesc un rând de odăjdii preoţeşti parohiei, cu rugămintea de a fi trecute în inventar. Patriarhul Justinian»”, a precizat pr. paroh Ion Sorinel Diţoiu, de la Parohia Băbeni III-Valea Mare.
Satul de atunci Valea Mare avea puţini locuitori, însă, cu timpul, localitatea s-a dezvoltat, iar biserica filie a devenit entitate juridică din 20 iulie 1948, a precizat pr. Petre Popa, preot coslujitor şi fiu al satului. Urmaşii preotului Ioan Marina au continuat lucrarea pastorală şi gospodărească, iar comunitatea, deşi îmbătrânită, a rămas una vie, ca semn că acolo unde preotul este devotat slujirii sale preoţeşti, Dumnezeu binecuvântează osteneala sa, iar împreună cu el sunt şi credincioşii.
Localitatea Băbeni, azi oraş, este împărţită în 5 parohii cu o populaţie de aproximativ 10.000 de locuitori. Pe lângă cele trei parohii amintite, au mai fost înființate două: Parohia Băbeni IV, în anul 2002, prin desprinderea de Parohia Băbeni I (biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” fiind construită între anii 1948 şi 1954 cu ajutor şi de la Patriarhul Justinian Marina), şi Parohia Băbeni V, în anul 2003, prin desprinderea din Parohia Mihăieşti I (biserica din lemn cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” fiind construită în anul 1799).
Cuvintele pe care Patriarhul Justinian Marina le-a rostit cu prilejul vizitei sale la „altarul cel dintâi” au rămas ca un testament pe care urmaşii săi întru slujirea la Sfântul Altar s-au străduit şi se străduiesc să le înfăptuiască, plinind astfel şi cuvântul Evangheliei Domnului Hristos. „Ţin să mulţumesc părintelui paroh şi cucernicilor preoţi [...] că mulţimea credincioşilor băbenari este la înălţimea aşteptărilor, tot aşa de mult preamărind şi adorând pe Dumnezeu, ca şi în timpul meu. [...] Cât mai rar drumul spre judecăţi şi cât mai des drumul spre biserică şi spre dragostea cea dintreolaltă. În felul acesta vă îndemn, împlinind cea mai mare datorie faţă de dumneavoastră, fiindcă va veni vremea când ni se va cere socoteală de sufletele voastre şi vom da seamă de ce aţi făcut în viaţă. Într-o bună zi ne vom înfăţişa înaintea tronului ceresc. De ce să nu fim cu fruntea senină, cu sufletul uşurat de povara păcatelor? Să trăiţi ca buni creştini!” („La altarul cel dintâi”, în Apostolat social. Pilde şi îndemnuri în lupta pentru pace, Bucureşti, Ed. IBMO, 1952, pp. 35-36).
„Să trăiţi ca buni creştini!” sunt cuvintele care ar putea rezuma testamentul duhovnicesc al vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina şi, deşi nu au rămas multe manuscrise, documente sau obiecte personale în fosta sa parohie, a lăsat, alături de cuvintele şi faptele sale, o moştenire mai de preţ, pe care şi el a primit-o de la înaintaşii săi, şi anume conştiinţa de a fi ortodox.
