Departe de zbuciumul zilei, şi totuşi atât de aproape de încercările oamenilor, Mănăstirea Crângu, din judeţul Teleorman, a fost întemeiată, ca şi celelalte nouă, pentru a lumina duhovniceşte pustiul în care a stat rătăcită, până după 1990, această parte de ţară.
Ologi. Aşa se numea în vechime satul Crângu, de pe superba Vale a Călmăţuiului, din judeţul Teleorman, prefigurând parcă prin toponimul său starea spirituală în care a fost obligată să trăiască decenii şi decenii la rând populaţia din această mult încercată zonă a ţării. Spre acest loc am pornit şi noi într-o zi de vară încinsă, pentru a vedea cu ochii cum pustiul şi-a preschimbat chipul în pustie şi cum Ologi de altădată s-a transformat în Crângu, sinonim pentru acea bucată de Rai în care, cu certitudine, a început să rodească sămânţa duhovniciei. Dacă în conştiinţa localnicilor numele satului se referă la sătenii de altădată, cărora turcii le-au tăiat picioarele, zădărnicindu-le încercarea de a ajunge la cetatea Turris sau, după o altă variantă, la sătenii ologi care ieşeau şi ei să se lupte cu turcii care le prădau aşezările, creştinul de astăzi descoperă în numele mănăstirii speranţa, liniştea şi pacea Crângului răsărit în sufletele lor.
Locul unde s-a deschis uşa credinţei pentru fiecare
Nu departe de sat, pe partea stângă a şoselei care leagă Alexandria de Turnu Măgurele, se ridică albă ca un porumbel biserica Mănăstirii Crângu.
Aici, totul este nou, cum am aflat de la părintele arhimandrit Clement Popescu, stareţul aşezământului şi consilierul cultural al Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului. Şi, ca să mergem mai departe cu priceperea sensurilor preschimbării, mai trebuie spus că mănăstirea a fost întemeiată pe locul în care, până în 2002, a funcţionat un complex al CENTROCOOP-ului, în care duhul pierzaniei îşi racola prozeliţi din restaurantul şi spaţiile de cazare aflate aici.
Aşadar, în 2002, a fost înfiinţată Mănăstirea Crângu, care are hramurile "Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistemia" şi "Adormirea Maicii Domnului". Mai întâi, aici a fost obşte de maici, iar din 2004 a fost transformată în mănăstire de călugări, pentru a putea continua cu şi mai mare vigoare lucrarea începută, zona fiind cunoscută mai ales pentru sărăcia ei materială şi duhovnicească.
Biserica începută de maici a fost terminată şi, din 5 noiembrie 2011, când a fost sfinţită, a devenit funcţională.
"Este un loc cu o atmosferă monahală formidabilă. Ai impresia că eşti la munte. Au venit alături de noi câţiva călugări. Acum suntem şapte, din care şase suntem preoţi. Cu ajutorul lui Dumnezeu, noi sperăm să continuăm lucrările începute, neuitând nici o clipă că fără credincioşi o mănăstire este seacă", ne mărturiseşte părintele stareţ.
Şi, în acest sens, părinţii de aici fac eforturi susţinute pentru a aduce în mănăstire nu numai oamenii locului, ci şi pe toţi cei care au nevoie de rugăciune, de sfaturi, pe cei care doresc să stea de vorbă cu părinţii de aici. Şi toţi cei care îi calcă pragul se bucură de ospeţie, ca să nu mai vorbim de faptul că în fiecare sărbătoare şi în fiecare duminică, participanţii la slujbe sunt invitaţi să servească masa cu obştea. "Astăzi, putem spune că, de un an, s-a deschis uşa credinţei pentru fiecare, pentru că oamenii au început să descopere mănăstirea", ne mai spune părintele arhimandrit Clement.
Un inel de aşezăminte monahale înconjoară judeţul
"Mănăstirea Crângu se încadrează în gândirea Preasfinţitului Galaction care, încă din momentul în care a fost ales Episcop al Alexandriei şi Teleormanului, a gândit "un inel de aur" al eparhiei, în aşa fel încât jur-împrejurul judeţului a înfiinţat mănăstiri, amplasate conform nevoilor spirituale ale lumii din jur", ne mărturiseşte părintele Clement.
O mănăstire devine puternică şi creşte duhovniceşte dacă are o permanentă creştere proprie duhovnicească, ne precizează părintele Clement, arătând că din acest punct de vedere prezenţa celor şase preoţi şi a altor trei călugări, care sunt studenţi, asigură o asistenţă spirituală roditoare, iar slujirea unor părinţi mai în vârstă dă "greutate" misiunii în zonă. Căci, fără a rosti cuvinte mari, aşa cum ne mărturiseşte şi părintele Martinian Bănică, decanul de vârstă al călugărilor de aici, în acest început de mileniu, preoţii, monahii şi monahiile din Teleorman fac apostolat în acest colţ de ţară.
Sfintele moaşte, darul de preţ al mănăstirii
Forţa ziditoare a Mănăstirii Crângu purcede şi din lucrarea sfintelor moaşte care se află aici. O poveste uluitoare însoţeşte aventura acestor sfinte relicve care, numai din vrerea Domnului, s-au aşezat spre veşnicie în altarul de la Crângu.
Este vorba despre moaştele Sfântului Mucenic Haralambie, Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântei Paraschevi şi ale Sfântului Episcop Clement de Ahridon, toate dăruite părintelui Clement, pe vremea când acesta slujea la Cernica, de către o familie care a dorit să rămână anonimă. Moaştele, păstrate într-o casetă de argint, sunt însoţite de elemente de identificare şi autentificare indubitabile.
"Pe raclă este scris "Timotei al Troei, 1839", numele celui care a făcut cadou această casetă, probabil unui ierarh român. Pe capacul interior, într-o placă subţire de argint, sunt gravate chipurile sfinţilor, iar sub moaştele Sfântului Ioan Botezătorul, cineva, poate pe la mijlocul secolului al XIX-lea, a scris cu litere latine "Botezătorul". Părerea mea este că acest Timotei a dăruit sfintele moaşte, conform unei vechi tradiţii existente până după reforma lui Cuza, unui ierarh al nostru, pentru întărirea legăturilor dintre Biserici. Cred că familia acestui ierarh a preluat odată cu bunurile celui plecat la Domnul şi moaştele. Eu le-am purtat la gât peste tot în lume, iar când am primit ascultare pentru acest aşezământ, le-am donat Mănăstirii Crângu", ne-a povestit părintele Clement.
Închinându-ne şi noi la sfintele moaşte, ne-am luat rămas-bun de la gazde şi am pornit mai departe prin Episcopia Alexandriei şi Teleormanului, pentru a gusta din această prefacere a pustiului în pustie şi a ne umple cu miresmele Raiului pe care oamenii de pe aceste meleaguri încep să-l descopere din ce în ce mai convingător în inima lor.
