Ca şi în alte ramuri ale industriei, şi în cea a laptelui, după 1989 lucrurile s-au mişcat încet, atât din cauza lipsei unui cadru legislativ care să stimuleze dezvoltarea acestei ramuri, cât şi din cauza dificultăţilor trecerii de la un sector eminamente de stat către unul privat. Astăzi, deşi lucrurile s-au aşezat din punctul de vedere al investiţiilor, fabricile de lactate corespunzând standardelor europene de producţie şi desfacere, greutăţile vin din altă parte. Importul de lapte ieftin, din ţări ca Polonia sau Ungaria, strică piaţa laptelui autohton, iar legislaţia comunitară nu mai permite colectarea din gospodăriile ţărăneşti.
Pentru producătorii români de lactate, anul 2009 a adus cu sine un şir întreg de dificultăţi, unele - consecinţe ale crizei economice, altele - care derivă din regulile sanitar-veterinare pe care trebuie să le respecte în cadrul comunităţii europene. Probleme sunt şi în sectorul producătorilor de lapte (ferme specializate sau gospodării ţărăneşti), pe care concurenţa pe care alte ţări central şi est-europene o fac la vânzarea materiei prime ar putea să-i ducă spre faliment. Tocmai din aceste motive, mulţi dintre cei care activează pe piaţa lactatelor sunt acum în expectativă şi nu intenţionează să-şi extindă activitatea de producţie, pentru a vedea mai întâi în ce direcţie merg lucrurile. Este şi cazul firmei Ilvas din Vaslui, o fabrică de lactate modernă, aflată, într-un clasament al firmelor de profil, pe locul 14-15 în ţară. În Moldova, Ilvas se numără printre puţinele firme performante, oferind o gamă de produse de foarte bună calitate.
2009 este, însă, un an greu şi pentru cei de la Ilvas. „Acum nu mai facem nici un fel de extindere a capacităţii de a aduce lapte, căci lapte este de adus, foarte mult, dar numai din afară (din Polonia, Ungaria, Slovacia sau Cehia). Este mult mai ieftin, iar din punctul de vedere al calităţii este conform. Vine de la ferme mari, unde există un excedent foarte mare de materie primă. Pentru producătorul român, anul acesta este foarte greu. Dacă în urmă cu doi-trei ani s-a «omorât» porcul, anul acesta este cel în care se «omoară» vaca de lapte“, ne-a ex-plicat Gigel Grigore, directorul firmei Ilvas.
Nemulţumirile producătorilor par să fie pe deplin întemeiate, dacă stăm să ne gândim la diferenţa de preţ pe litru între laptele românesc şi cel din import. Astfel, un litru de lapte achiziţionat de la fermele româneşti (lapte conform) costă între 1,25 şi 1,5 lei, pe când un litru de lapte importat, adus până la poarta fabricii, costă 0,7 lei. De acest avantaj par să profite în primul rând firmele străine care acţionează şi pe piaţa laptelui din România, pe care nu le interesează de unde iau laptele atâta timp cât afacerea merge.
Pentru acestea contează să ia lapte ieftin şi să vândă cât mai scump produsul final. „Ardealul, unde este bătălia cea mai mare pe această piaţă, este invadat de lapte polonez şi unguresc. Problema este foarte gravă şi asta pentru că ungurii, în planul lor de măsuri anticriză, au prins şi acest aspect. Producătorul maghiar de lapte, în final, primeşte tot 1,25 lei/litrul de lapte, pentru că beneficiază şi de subvenţia de export. De aceea, există o concurenţă neloială între state, dar aceasta este permisă numai până la sfârşitul anului. Din 2010, întreaga comunitate va avea doar o singură subvenţie, cea pe hectarul de pământ, şi atunci se vor mai elimina aceste subterfugii“, a mai spus directorul.
Fabrici de lactate din ce în ce mai puţine
Cei care doresc să investească în industria laptelui sunt tot mai puţini, cu fiecare an. În Moldova, lucrurile stau chiar mai prost decât în restul ţării, Ilvas fiind singura firmă mare de lactate pe o arie destul de importantă. În rest, există mici producători, cu o capacitate de prelucrare de până la 5.000 de litri, iar în zona Sucevei - foarte multe firme mici de brânzeturi. Segmentul produselor proaspete, acidofile (lapte bătut, iaurt, sana, smântână) implică investiţii mari ce descurajează întreprinzătorii.
La Vaslui, investitorul Adrian Porumboiu a modernizat şi retehnologizat fosta întreprindere de stat de industrializare a laptelui, creând o fabrică cu o capacitate de prelucrare de 40.000 de litri de lapte pe zi. Însă, din cauza cantităţii mici de lapte pe care o achiziţionează în această perioadă şi a vânzărilor scăzute, firma merge acum la jumătate din capacitate. „Fabrica a fost construită în 1977, dar din 2002 a fost modernizată şi dotată cu aparatură de ultimă generaţie, printr-un program SAPARD de două milioane de euro. Au fost modernizate toate liniile de fabricaţie, începând de la recepţie, lapte de consum, iaurt, smântână, brânzeturi. La ora actuală, gama noastră de produse cuprinde laptele de consum, lapte bătut, iaurt, la diferite gramaje, smântână, unt, lapte UHT pentru programul şcolar «Laptele şi cornul» şi, ocazional, caşcaval şi telemea, dar numai în perioada de vară, din surplusul de lapte“, a precizat directorul Ilvas.
Distribuţie doar în judeţele din Moldova
Deşi Ilvas este autorizată cu ştampilă ovală, cea care permite schimbul în spaţiul comunităţii europene, firma nu-şi distribuie, în prezent, produsele decât în magazinele din ţară. „Exportul nu se întâmplă în primul rând dintr-un considerent valoric. Aşa cum spuneam, preţul, în România, la materia primă este mult mai mare decât în afară, implicit preţurile la produse finite. Atât timp cât guvernul nu subvenţionează activitatea de export, nu putem face concurenţă firmelor străine. Noi obţinem produsele finale la un preţ mult mai mare decât ceilalţi producători din spaţiul comunitar“, a completat directorul Grigore.
Dacă, în urmă cu trei ani, reţeaua de distribuţie viza toată zona Suceava-Bucureşti, după interzicerea colectării laptelui de la populaţie, aria de desfacere s-a restrâns numai pentru zona Moldovei: Suceava, Iaşi, Vaslui, Bacău, Brăila, Galaţi.
„Este greu să fii un producător performant“
Dificultăţile jucătorilor de pe piaţa laptelui din România vin, aşa cum aminteam mai înainte, şi dintr-o legislaţie destul de ostilă, dar şi din situaţia deloc lăudabilă a sectorului zootehnic din România, mai ales a producătorilor primari de lapte.
Legile sanitar-veterinare nu permit decât prelucrarea unui lapte conform cu standardele de calitate, atât din punctul de vedere al conţinutului în grăsimi, cât mai ales sub aspectul încărcăturii microbiene. Din această cauză, marii producători, respectiv cei care deţin ştampila ovală, nu mai pot colecta lapte de la ţărani, ci numai de la fermele mari, unde mulsul este automatizat, iar laptele nu intră în contact cu aerul. Cum, însă, şi aceste ferme sunt puţine, laptele este vândut fabricii la un preţ mare în comparaţie cu laptele de import. Şi de aici derivă un întreg lanţ al slăbiciunilor. „Este foarte greu să fii un producător performant, pentru că legislaţia sanitar-veterinară comunitară este foarte dură. Noi, după ce am obţinut ştampila ovală de schimb intracomunitar, nu mai avem voie să prelucrăm decât lapte conform, preluat de la ferme autorizate. Aceste ferme însă pot fi numărate pe degete; spre exemplu, în judeţul Vaslui sunt doar cinci“, ne-a explicat Gigel Grigore.
Laptele de la ţărani mai poate fi acum colectat numai de către producătorii care deţin ştampila rotundă, care însă le permite comercializarea produselor doar pe teritoriul României. Este vorba despre unităţile în curs de modernizare, care se bucură de o derogare a legislaţiei, dar numai până la sfârşitul anului. Laptele pe care-l prelucrează aceste fabrici este doar de „standard naţional“, aşa cum spun în limbajul lor, lăptarii.
„Ca să fie conform, laptele trebuie să aibă o anumită încărcătură microbiană. Aici este toată duritatea acestui fenomen. Dacă populaţia sau micii producători nu se asociază, nu se grupează, ei nu vor avea nici o şansă să-şi mai vândă laptele, chit că în această perioadă s-au mai dat nişte derogări de prelucrare a laptelui neconform. Laptele conform este cel care conţine până la 100.000 de germeni. Or, la laptele de la populaţie se ajunge şi până la 30 de milioane de germeni. Deci, problema este destul de gravă şi vine din faptul că mulsul nu este mecanizat, astfel încât laptele să nu intre în contact cu aerul. Or, ca să facă mecanizare pentru o singură vacă, într-o gospodărie, omul nu va putea niciodată să-şi achite utilajul“, a subliniat şeful Ilvas.
Vara se vând cele mai puţine lactate
La Ilvas, în această perioadă, se prelucrează zilnic 21.000 de litri de lapte, deşi capacitatea fabricii este de 40.000 de litri. Criza şi scăderea vânzărilor sunt cauza acestei diminuări a capacităţii de producţie. În plus, în perioada verii, curba vânzărilor de lactate este descendentă. În contrapondere, vara este perioada cea mai prolifică pentru producţia de lapte. „Este perioada în care se consumă cel mai puţin, de aceea curba este joasă. Asta se întâmplă în fiecare an. Explicaţia este aceea că acum există un surplus de lapte şi în gospodăriile populaţiei. Vânzările cresc din luna septembrie, iar în ianuarie-februarie, pur şi simplu nu ajunge laptele. Acum însă se înregistrează producţia cea mai mare de lapte în ferme. Şi, de aceea, acum prelucrăm lapte UHT, ca să avem rezerve pentru la iarnă“, a precizat directorul Gigel Grigore.
Şi cantitatea de lapte obţinută anual în România a înregistrat o scădere vizibilă în ultimii ani. De vină este schimbarea modului de organizare din agricultură. „Este o scădere, în primul rând din cauza organizării agriculturii. Noi am desfiinţat CAP-urile şi IAS-urile, pe când, ungurii, spre exemplu, n-au făcut acest lucru. În locul acelor forme de organizare n-am pus nimic. Acum, vine comunitatea europeană şi ne impune să ne asociem, să facem din nou cooperativele“, a subliniat directorul.
Laptele, unul dintre cele mai sensibile produse alimentare
În fabrica de la Vaslui, activitatea de prelucrare a laptelui începe la ora 12:00, după ce materia primă este adusă de la ferme, iar procesul se termină după opt ore. Fluxul tehnologic modern permite un circuit rapid şi integrat, de la intrarea laptelui în tancurile de depozitare şi până ce ajunge la produsul finit dorit. Trebuie menţionat că laptele nu intră nici o secundă în contact cu aerul.
„După ce este muls, laptele trece printr-un aparat de frig, care îl şi răceşte, ca să întrerupă dezvoltarea bacteriilor. În trei ore, dacă nu l-ai răcit, se brânzeşte. Apoi ajunge aici, la recepţie, unde se introduce direct în tancurile de depozitare, după care urmează operaţiunea de pasteurizare, respectiv fierberea laptelui la 85 de grade şi răcirea la 4-5 grade într-un interval de 30 de secunde“, a detaliat dl. Gigel Grigore.
Apoi, în funcţie de sortimentul de produs pe care doreşti să-l obţii la sfârşitul operaţiunii, laptele trece prin separatorul de grăsimi, lactofugă, omogenizator, se standardizează pe calculator şi fiecare tip intră pe coloana lui, ajungând ulterior în vana unde începe ambalarea.
Pentru că fluxul de producţie este computerizat, muncitori sunt puţini. În total, fabrica are 162 de angajaţi, însă cei mai mulţi lucrează în sectorul de marketing-transport-desfacere-distribuţie. În secţia de producţie îşi desfăşoară activitatea doar 42 de muncitori, adică cei care supraveghează prelucrarea şi îmbuteliază produsul finit.
Tehnologia UHT
Pentru programul „Cornul şi laptele“, Ilvas prelucrează lapte prin tehnologia UHT. Materia primă este sterilizată rapid la 137 de grade, ceea ce duce la inactivarea microorganismelor, fără a afecta gustul şi valoarea nutritivă. În acest mod, termenul de garanţie al laptelui se prelungeşte până la şase luni. Diferenţa intervine şi la preţ, pentru că acest tip de lapte are un ambalaj de 3 până la 5 straturi care nu permit contactul cu aerul. „Nu se adaugă conservanţi; numai prin sterilizarea la 137 de grade, la o presiune de 0,8, laptele îşi păstrează intactă calitatea“, a explicat şeful de la Ilvas.
Fiecare tip de lapte urmează un drum al său. În laptele pentru sana, spre exemplu, este introdus un anumit tip de cultură lactică (culturi de bacterii, în cantitate infimă, care stimulează bacteriile deja existente în lapte, cele care dau gustul şi aroma), apoi se termostatează (la o temperatură de 28-29 de grade, timp de 16 ore) şi se produce îngroşarea.
Când operaţiunea de termostatare este finalizată, produsele se introduc într-o cameră de păstrare, la rece (2-4 grade). După livrarea pe piaţă a produselor, fabrica păstrează contraprobe din fiecare sortiment pe toată perioada de garanţie a produsului, astfel încât, dacă există reclamaţii, să poată fi verificate.
După fiecare proces de producţie, una câte una, coloanele, conductele prin care trece laptele, sunt spălate cu apă, sodă şi soluţie de acid, apoi se clătesc cu apă. „Procesul de spălare se desfăşoară după fiecare trecere de lapte, nu doar la începutul zilei şi la sfârşit“, a precizat directorul.
Printre produsele Ilvas se numără şi untul bloc, şi brânza proaspătă, cam 500-600 de kilograme pe zi din fiecare sortiment. Untul este obţinut integral din smântână proaspătă. „De la pasteurizare, smântâna este transportată în aceste vane, lăsată la maturare 24 de ore, iar după aceea urmează centrifugarea; se separă untul şi apoi este ambalat“, a explicat directorul Grigore.
În ceea ce priveşte prepararea brânzei, procedeul este aproape similar celei făcute în casă. Laptele este transportat în vane speciale, este lăsat să se prindă, apoi este evacuat în nişte recipiente speciale şi lăsat să se scurgă.
16.000 de litri de lapte vin de la fermele proprii
Grupul de firme din care face parte şi Ilvas, toate aparţinând omului de afaceri Adrian Porumboiu, are în componenţă şi două ferme de vaci, la Târzii şi Bădeana, în judeţul Vaslui.
Ferma de la Târzii are 600 de vaci pentru lapte din rasa Holstein Friesen şi este dotată cu o sală de muls complet automatizată şi tanc de răcire şi stocare a laptelui. Şi aici, investiţiile pentru modernizare şi dotare au fost seminificative: 3 milioane de euro.
De la Târzii, 8.000 de litri de lapte pleacă zilnic către Ilvas. Aceeaşi cantitate de lapte (un lapte conform, care se încadrează în categoria A de calitate) este colectată zilnic şi de la ferma Bădeana. Producţia zilnică de lapte a fermelor este procesată şi comercializată de Ilvas sub brand-ul VIO.
Dacă lucrurile vor merge bine şi proiectul va fi aprobat în acest an, la Târzii se va produce în curând şi energie din gunoiul de grajd. Adică, până la anul, câmpurile din jurul fermei ar trebui să fie pline de construcţii şi treaba să înceapă. „Vom produce 50 de megawaţi. Avem deja proiectul întocmit, urmează aprobările. Investiţia va fi de 6 milioane de euro şi se va face din fonduri europene pentru încurajarea producerii energiei din alte surse decât cele convenţionale“, a adăugat Gigel Grigore.
O piaţă de peste 1 miliard de euro
Potrivit directorului general al Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL), Valentin Blănaru, piaţa produselor lactate a atins în 2008 valoarea de 1,1 miliarde de euro. Acesta a explicat recent unei agenţii de presă că printr-o creştere constantă a pieţei cu circa 5% în următoarele şase luni, aşa cum a fost înregistrată în lunile mai şi iunie, scăderea de 20% a vânzărilor, înregistrată în primele patru luni ale anului, poate fi recuperată şi se poate înregistra o creştere cu circa 5% pentru întreg anul 2009.
Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), în lunile mai şi iunie 2009 a fost înregistrată o creştere de 1,2% a vânzărilor de produse lactate comparativ cu perioada similară din anul precedent, însă, din statisticile făcute pe segmentul vânzărilor din retail, creşterea din această perioadă a fost de 4,5%. Cea mai mare creştere a vânzărilor s-a înregistrat pe segmentul laptelui de consum, urmat de iaurturi şi brânzeturi. Referitor la exporturile de produse lactate, directorul general al APRIL declara că acestea se vor menţine la aceeaşi valoare din anul 2008, respectiv 30 de milioane de euro. El a adăugat că principalele produse lactate pe care România le exportă sunt laptele bio şi brânzeturile. Exporturile se realizează către Italia, Marea Britanie, Spania.
