Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Povestea „Străjerilor Cetăţii“ din tabăra de la Agârcia
Într-un sat de munte din vremuri cărunte, în comuna Alexandru cel Bun din apropierea fostei cetăţi a Petrodavei, în satul Agârcia, s-a scris pe file de inimi, cu pene de zâmbet, o poveste. Regia a fost reprezentată de familia părintelui paroh Nicolae Lazăr şi de câţiva voluntari din ATOR Iaşi. Titlul acesteia a fost „Străjerii Cetăţii“, în amintirea vechii aşezări dacice Bâtca Doamnei. Strămoşii nu trebuie uitaţi, şi noi, cei din prezent, trebuie să fim străjeri ai moştenirii lăsate de înaintaşi.
A fost odată ca niciodată, mai aproape decât vă zboară gândul la auzul unei aşa formule de început, un 10 septembrie cald şi luminos. O dimineaţă de toamnă în care patruzeci de pitici veseli şi zglobii aşteptau cu nerăbdare cinci animatori bucuroşi şi săritori. Cu toţii, mici şi mari, copii de la patru la optsprezece ani, au pornit în forţă pe un drum care nu putea ţine decât ca-n basme, trei zile.
Pentru a pleca cum se cade în călătorie, se cerea musai cunoaştere de sine şi de grup. Jocurile cu animatorii şi atelierele de comunicare şi de art attack au pregătit protagoniştii pentru drumul iniţiatic ce-i aştepta. De ce iniţiatic? În răstimpul petrecut împreună, copiii au trecut prin câte şi mai câte, uneori finalizând probele biruitori, alteori bosumflaţi că adevărata prietenie nu se obţine chiar aşa uşor şi fără ea le era cu neputinţă de a mai avansa. La finalul primei zile, au tras linia. Au constatat că s-au familiarizat unii cu alţii, că au îmblânzit un deal în drumeţie, că au învăţat ceva jocuri noi şi că în viaţă trebuie să fie atenţi, atât cât să nu cadă în capcana vânzătorilor de fum şi de iluzii şi, cunoscând adevărul, să nu fie ei înşelătorii altora.
A doua zi le-a adus eroilor o armă în plus. S-au format echipe de vârste mixte, cu numele Bucurie, Dragoste, Credinţă şi Răbdare. Astfel, în loc de ajutoare mitice precum Setilă, Fomilă, Păsari-Lăţ-Lungilă, copiii au trebuit să treacă prin probe învăţând să se folosească de arme creştine, care facilitează prietenia şi comuniunea. După alte ateliere, pregătiri pentru spectacolul de a doua zi şi jocuri olimpice, seara a venit aducând cu ea un invitat special. Micii luptători au avut şansa de a se împrieteni cu părintele protosinghel Nicodim Petre, care le-a propus un dialog despre învingători din neamul nostru românesc - Sfinţii Martiri Brâncoveni. Sâmbătă i-a reunit pe toţi la Sfânta Liturghie, rugăciune menită să ducă până în veşnicie prietenia nou formată. Doar în jurul lui Hristos, Prietenul suprem, relaţiile dintre oameni sunt autentice şi transgresează timpul lumii acesteia. Tinerii şi copiii au cântat la strană şi s-au împărtăşit.
Spectacolul de final şi extragerea concluziilor au arătat că timpul petrecut în satul Agârcia nu a fost în van. A fost un timp câştigat atât pentru gazde, cât şi pentru musafiri. Eroii s-au cunoscut, s-au împrietenit, au pus piatra de temelie spre a deveni adevăraţi străjeri ai valorilor autentice. (Diana Prisecaru - ATOR Iaşi)
