Povești din Țaga Clujului

„Pe culmea cea mai înaltă a Munților Carpați se întinde o țară mândră și binecuvântată între toate țările semănate de Domnul pre pământ. Ea seamănă a fi un măreț și întins palat, capodoperă de arhitectură, unde sunt adunate și așezate cu măiestrie toate frumusețile naturale... Aici stejarii, brazii și fagii trufași înalță capul lor spre cer. Oriîncotro te-ai uita, vezi culori felurite ca un întins curcubeu, și tabloul cel mai încântător farmecă vederea. Păduri întunecoase, lunci înverzite, livezi mirositoare, văi răcoroase, gârle a căror limpede apă lin curge printre câmpiile înflorite, pâraie repezi, care mugind groaznic se prăvălesc în cataracte printre acele amenin­țătoare stânci de piatră, care plac vederii și o spăimântează totdeodată. Astfel este Țara Ardealului.” Pasajul de mai sus reprezintă descrierea pe care Nicolae Bălcescu o făcea în urmă cu mai bine de 150 de ani Transilvaniei în lucrarea „Românii sub Mihai Voievod Viteazul“. Cele relatate de marele pașoptist sunt acoperite de realitate și în timpul nostru. O mărturisește Romulus Mîrza, primarul unei comune desprinse parcă din poveste, Țaga din județul Cluj. 

Zona unde este situată comuna, cu cele cinci sate ale ei, Ţaga, Sântioana, Sântejude, Sântejude Vale şi Năsal, pare decupată din poezia romantică a secolului XIX din care nu lipsesc lacul și codrul. Cadrul specific tradițional ardelean e ales din acest motiv pentru filmări de majoritatea artiștilor și cântăreților populari transilvăneni.

Primarul Mîrza iubește mult Țaga fiindcă aici s-a născut și a crescut, aici a mers la școală, în biserica din sat a fost botezat și s-a cununat. Pentru el comuna înseamnă tot, trecut, prezent și viitor. Nu e bucuros că astăzi oamenii au plecat din localitate, dar are nădejde că vor veni alții să se stabilească aici, fiindcă infrastructura, utilitățile sunt pe măsura condițiilor de la oraș. Toate au fost realizate cu mult efort și implicare.

Romulus Mîrza nu și-a dorit să ajungă în funcția pe care o ocupă astăzi, dar a candidat ca să scape de insistentele propuneri venite din partea tuturor. A fost ales primar în 2004 și de 15 ani conduce comuna, dar înainte de a deveni edil a fost antreprenor, cu afacere proprie în domeniul panificației.

„Fără drumuri bune poți să dezvolți o comunitate, dar fără apă nu poți autoriza nimic”

Atunci când un astfel de om cu profil economic ajunge în vârful administrației, succesul este asigurat. Pentru că el știe să acceseze fonduri, gândește pragmatic și își urmărește scopul cu o tenacitate fără margini. În 2008, primarul a demarat un proiect de canalizare, prin care să fie adusă apă dinspre Gherla spre Ţaga, de la o distanţă de aproximativ 20 de kilometri. „Am făcut un proiect de șase milioane de euro, cu fonduri europene, cel mai important şi cel mai necesar proiect. Dacă poţi să dezvolţi o comunitate fără să ai drumuri, fără apă nu poţi dezvolta nimic. Aveam brutărie, producţia creştea, dar nu era apă suficientă. Un restaurant fără apă şi canalizare nici măcar nu poţi să îl autorizezi”, spune Romulus Mîrza.

Odată cu apa a fost făcută şi canalizarea. Cum Ţaga nu era zonă defavorizată, nu se aduna punctajul necesar pentru proiectul prin care doreau să atragă fonduri, astfel că Primăria Ţaga a intrat într-o asociaţie cu comuna Geaca, încât să fie eligibil proiectul. Într-un final, proiectul a reușit, a durat până în 2012, fiind primul proiect din România depus prin asociaţii de dezvoltare.

„Mergeam la Bucureşti, la Satu Mare şi toţi mă întrebau ce este asociaţia, cum ne-am asociat, avem personalitate juridică? Am dat informaţii altor colegi din ţară care mă sunau de prin Galaţi, de prin Moldova. A fost destul de greu”, își aduce aminte primarul.

Apoi au urmat şi alte proiecte mai mari sau mai mici. „Au mai fost modernizate două drumuri comunale, Ţaga-Năsal şi Sântioana-Sântejude, ambele prin fonduri europene, prin măsura 702, investiţie de 1 milion de euro, cu tot cu străzile din Ţaga pe care le-am asfaltat. Tot prin fonduri europene a fost realizat terenul de sport, reabilitat căminul cultural din Sântioana și centrul de informare turistică. Mai sunt şi proiecte pe fonduri guvernamentale, căminul cultural la Năsal, căminul de la Sântejude, iar acum sunt două cămine în execuţie la Cesariu şi la Sântejude Vale. Începând cu 2007, din fondurile proprii ale primăriei s-a construit şi căminul cultural din Ţaga.

Școala comunei rivalizează cu cele din urban

Un proiect de care primarul este mândru este şcoala din Ţaga de care este foarte ataşat. Romulus Mîrza crede că educaţia trebuie să fie prioritară într-o localitate, iar primăria este datoare să asigure toate condiţiile necesare pentru învățătura copiilor.

„Început în 2008 cu fonduri guvernamentale, proiectul școlii din Țaga a fost tăiat de la finanţare în 2010, pentru că se dăduse o lege prin care şcolile nu mai puteau primi fonduri de la primărie. A stat cinci ani de zile când nu s-a putut face nimic la ea, iar în 2015, prin iunie-iulie, a fost dată primăriei să o finanţeze, când deja era făcut bugetul, iar banii erau împărţiţi în altă parte. Atunci am reluat cele lăsate din 2010, m-am dus la minister, am reuşit să obţin finanţare prin PNDL (Programul Naţional de Dezvoltare Locală - n.r.) şi am terminat-o în 2017. Este o şcoală europeană frumoasă, cei care au fost în vizită la începutul anului şcolar de la Prefectură, de la acea comisie care se întrunește în fiecare an să vadă cum arată şcolile, au spus că este cea mai frumoasă şcoală din mediul rural. Nu am fost suficient de mulţumit cu aprecierea lor pentru că nici în mediul urban nu au asemenea şcoli”, declară primarul.

Primăria Ţaga a realizat numeroase proiecte din diferite surse de finanţare, iar relaţia cu autorităţile centrale sau judeţene, dacă proiectele sunt conforme şi nu sunt probleme în proiectare, este bună, apreciază primarul, care a umblat peste tot la Bucureşti şi la Cluj-Napoca, pentru numeroase avize şi aprobări.

Este mai greu să se aprobe mai multe proiecte în acelaşi timp, însă „dacă faci două-trei proiecte, se aprobă unu-două, apoi mai rămâne unul care se reface şi se depune iar cerere.
Documentaţia este foarte stufoasă, cred că am până la 25-30 de autorizaţii de construcţie scoase. Am bătut drumurile pe la toate agenţiile, absolut peste tot”, susţine Romulus Mîrza. 

Elevii de aici se califică la faza națională a olimpiadelor 

Pentru ca să nu mai plece lumea din sate sau chiar din oraşele mai mici, se pot face multe, însă cea mai importantă problemă este cea a salariilor, crede primarul din Ţaga: „Atâta timp cât salariile dincolo de graniţă sunt mult mai mari, oamenii vor pleca spre mai bine”.

Edilul crede că în România copiii au acces la educaţie, mai ales şi dacă în familie se doreşte ca un copil să înveţe: „Eu chiar mă bucur pentru şcoala din Ţaga, am avut elev anii trecuţi care a intrat pe locul întâi la cel mai bun liceu din Cluj. La olimpiadele de matematică şi de română, faza pe ţară, a venit cu premii. Atunci când se creează acea axă între şcoală, primărie şi familie, lucrurile merg bine. Primăria are grijă să fie căldură la şcoală, profesorii să fie plătiţi, transportul să fie asigurat. Mai trebuie să se intervină în anumite familii unde apar unele probleme. E nevoie ca şcoala să îşi facă treaba, iar familia să fie aproape de şcoală”.

Situaţia actuală a satelor, cel puţin din partea de vest a ţării, este delicată din punctul de vedere al lipsei forţei de muncă. Sunt firme localizate lângă sau în Gherla care trimit autobuze pentru doi-trei angajaţi. Este o cerere fantastică de forţă de muncă în zonă.

O promisiune împlinită 

În comuna Țaga există două biserici de lemn, monumente istorice, la Năsal şi Sântejude, precum şi alte şapte locaşuri de cult, la care se adaugă încă o biserică în construcţie la Năsal.

„Biserica din Ghiolţ (fost sat care acum este inclus în localitatea Ţaga) este cea mai aproape de sufletul meu. Era înainte de alegerile din 2004, ştiam că voi candida la primăria comunei Ţaga. La slujba de Înviere de la biserica din Ghiolţ, care se făcea dimineaţa, m-am dus cum se duce toată lumea, cu coşul cu pască, cu bunătăţi, la sfinţit. Mă aflam în biserică, lumina era stinsă, preotul în Altar, stăteam acolo liniştiţi, fără să vorbim. Era biserica veche, cea construită în 1963. Îmi spunea maică-mea că eu am fost primul băiat botezat în biserica căreia tot eu i-am dat autorizaţie de demolare. Iar când s-a demolat nu m-am dus, nu am trecut trei-patru zile pe acolo pentru că nu am vrut să o văd demolată. Era biserica copilăriei mele. La slujba de Înviere din 2004 mă uitam spre Altar, iar în perete era o crăpătură de șase-șapte centimetri şi prin ea se vedea afară. În sat se tot vorbea de mai bine de 10 ani să facem o biserică nouă. Stând acolo în biserică, în tihnă, am zis: «Doamne, dacă se întâmplă să ies primar, primul lucru de care mă apuc este biserica de la Ghiolţ». Şi aşa a fost”, povesteşte Romulus Mîrza.

După ce a fost ales primar, la câteva luni a pornit demersurile pentru ridicarea noii biserici, a fost la Cluj-Napoca pentru proiectul bisericii, apoi la Secretariatul de Stat pentru Culte de la Bucureşti, a umblat pentru avize şi, în final, biserica s-a ridicat. Din 2004 şi până în prezent, în comună s-au sfinţit cinci locaşuri de cult, iar de fiecare dată au fost şi fonduri din bugetul local, în fiecare an au fost destinate anumite sume pentru biserici: „La Ghiolţ biserica a trebuit să fie refăcută, la Ţaga, la Sântejude, la Sântejude Vale, la Cesari, resfinţite, la Sântioana resfinţirea clopotului, iar acum construim biserica din Năsal, unde, din nou, fără ajutorul primăriei nu se poate construi”, amintește primarul comunei. Părintele Gheorghe Abrudan este preot în Ţaga de 38 de ani. Aici oamenii frecventează biserica în număr destul de mare, deşi natalitatea, ca peste tot în sate, este în scădere: „Anul acesta am avut 11 înmormântări, un botez şi o cununie”. Biserica este foarte încăpătoare, iar în cafas stau copiii, unde acum îşi pregătesc colindele pentru concertul care are loc în fiecare an de
Naşterea Domnului.

La Țaga, grija pentru tineri e o realitate

Pentru ca tradiţiile din zonă să nu se piardă, văzând că pe la nunţi nu se mai joacă aşa cum se juca odată, în tinereţea sa, primarul a solicitat Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradițio­nale Cluj să trimită un instructor pentru formarea unui ansamblu, care funcţionează şi acum, după mai bine de 10 ani, şi care se numeşte „Cununiţa de la Ţaga”, format îndeosebi de elevii din localitate şi care este finanţat de la bugetul local. O parte dintre elevi activează, după terminarea şcolii din localitate, la ansamblurile de la Cluj-Napoca.

De asemenea, primăria a construit şi un teren de sport, iar în Ţaga este o echipă de fotbal, care a participat în acest an la un campionat special, în Cehia, destinat echipelor de fotbal din mediul rural, la care au venit echipe din mai multe ţări.

Primarul doreşte să promoveze cât mai mult activităţile artistice şi sportive din comună, iar recent a organizat şi o acţiune de ecologizare, la care au participat, alături de elevi, şi cadrele didactice ale şcolii. 

Bonurile de masă, o politică împotriva producătorilor locali

În prezent, puţini locuitori din zonă mai lucrează în domeniul agricol, tinerii merg de obicei la serviciu, iar produsele din gospodăria ţărănească nu mai au loc de desfacere. Pentru a fi vândute în piaţă este nevoie de certificate de producător, să se facă diferite demersuri administrative, astfel că oamenii produc doar pentru familia lor. În zonă este şi o societate mare care lucrează sute de hectare de teren şi oamenii primesc o cotă-parte, la hectar, astfel că pentru câtă nevoie au în familie sunt mulţumiţi cu produsele pe care le primesc, spune primarul.

„Din păcate, prin bonurile de masă pe care le primesc lunar, oamenii nu sunt încurajaţi să cumpere de la producătorii locali din pieţe, ci cumva sunt obligaţi să cumpere de la supermarket, care le primesc bonurile”, explică primarul Romulus Mîrza. „Ar trebui ca bonurile respective să fie introduse în salariile de bază.” Primarul mai spune că angajaţii din mediul rural nu au ce să facă, de cele mai multe ori, cu aceste bonuri, pentru că multe din produsele alimentare le au în gospodărie. De asemenea, cei din mediul urban ar putea, dacă bonurile ar fi incluse în salariu, în valoarea lor în bani, să susţină şi producătorii locali cumpărând şi din piaţă, nu exclusiv din supermarket: „Acum toată lumea îşi cumpără porc din supermarket, adus din Spania, şi eu stau cu porcul în coteţ, că nu vine nimeni să îl ia. Pentru angajator e acelaşi lucru dacă dă angajatului bonurile de masă sau valoarea lor, iar în acest fel ar fi încurajaţi şi producătorii locali”.

Ardealul e un tărâm de basm în orice anotimp l-ai vizita. Dacă nu v-ați decis încă unde veți petrece Crăciunul și noaptea dintre ani și stați în cumpănă, alegeți Țaga. Nu veți regreta. Evadarea acolo merită, fiți siguri.

Ciuperca şi grota, secretele caşului de Năsal

Printre bogăţiile din comuna Ţaga se află şi grotele satului Năsal, unde este produsă și maturată faimoasa brânză cu mucegai.

„Pe vremuri, nişte ciobani care erau la turma grofului au ascuns un caş în peştera din satul vecin şi nu l-au mai putut lua de acolo decât după trei-patru săptămâni, timp în care a mucegăit, iar ei au văzut că înăuntru conținutul era foarte gustos. Fabrica de acum a fost făcută în anii 1960-1970. Partea din faţă, grota, este de pe vremea romanilor. Pare că undeva în zonă a fost un castru roman, iar aici, în grotă, după cum spun unii arheologi, ar fi fost depozitul de alimente al romanilor”. 

Primarul povesteşte că brânza adusă în grotă  este „afectată” de o bacterie formată în nisipul uşor cimentat al grotei. Stânca are un conţinut de nisip, cu sare, sulf, siliciu, în urmă cu milioane de ani aici fiind Marea Sarmatică. Grota este săpată în acest nisip şi a fost consolidată, pentru a putea fi utilizată în siguranţă. Caşul păstrat în grote se spală o dată la două zile în saramură cu diverse concentraţii de sare şi se păstrează pe rafturi. Mirosul de mucegai specific se simte încă de la intrare, această ciupercă fiind cea care desăvârşeşte gustul caşului, cu implicarea celor care lucrează aici şi care folosesc anumite tipuri de saramuri şi o perioadă deosebită de maturare pentru fiecare tip de produs finit, între 30 şi 60 de zile de maturare, pentru sortimente precum „Moieciu”, „Montana” şi „Năsal”. Temperatura constantă este de 14 grade în grotă, indiferent de gradele de afară, iar umiditatea în jur de 90%. 
Capacitatea din prezent este de 5.000-5.500 de litri de lapte procesat pe zi, cu cele trei tipuri de brânzeturi, iar dacă ar fi mai mult personal şi s-ar putea lucra în trei schimburi, producţia ar fi mai mare, având în vedere că laptele disponibil este în cantitate suficientă.