Într-o capricioasă zi de august - mai ploua, mai ieșea soarele -, într-un restaurant oarecare din Praga, la sfârșitul mesei, chelnerița, o doamnă ca la 70 de ani, ne-a întrebat cu timiditate de unde suntem. Când am spus România, chipul i s-a luminat și ne-a zis emoționată: „În 1968, România a fost singura țară din Est care nu a intrat cu tancurile în Cehoslovacia... Vă mulțumim!” Nu e puțin lucru să ți se mulțumească de la popor la popor, dincolo de regimurile politice și de generații. Au trecut 53 de ani de la acel moment dramatic, dar cehii nu au uitat.
Așa cum nu și-au uitat nici o secvență a istoriei. Praga este un adevărat templu al istoriei, după cum este unul al arhitecturii, al muzicii, al artelor plastice, al culturii în general, și nu în ultimul rând al civilizației. 496 km², 1.669.536 de locuitori, 3.366 loc./km². Prin comparație, Bucureștiul are 228 km², 1.883.425 de locuitori, 8.260,6 loc./km². Ultima cifră este esențială: cu o densitate de două ori și jumătate mai mică decât cea a capitalei noastre, Praga respiră. În ciuda afluenței de turiști, nicăieri și niciunde nu te simți sufocat, înghesuit, presat.
Aceeași observație e valabilă și pentru trafic: în Praga sunt înmatriculate un pic peste 700.000 de mașini, jumătate din cele 1,4 milioane ale noastre, pe un teritoriu de două ori mai mic.
Dar nu e vorba doar de densitate, ci și de atitudine: toate clădirile sunt excelent întreținute, covârșitoarea majoritate atent renovate; nu există pe teritoriul orașului istoric vreun building de birouri; puținele clădiri moderne - în special malluri - sunt bine integrate arhitectural; nu există păienjenișul bucureștean de cabluri aeriene; nu există aparate de aer condiționat împușcate în fațade; nu există cofraje sau conducte (electricitate, gaze, apă, internet) la parterul clădirilor; nu claxonează nimeni, nu țipă nimeni, nu vorbește nimeni tare; muzica din localuri e discretă; nu te abordează nimeni să-ți ceară ceva; puținii cerșetori - am văzut vreo cinci în zece zile - sunt îngenuncheați și lungiți pe jos, fără să scoată un sunet; am văzut trei oameni beți în zece zile, nici unul agresiv; cam toate clădirile au curți interioare, unele amenajate cu terase și/sau magazine; nenumărate pasaje pe sub clădiri, multe cu magazine, spre curțile interioare ori doar ca treceri între o stradă și alta; numeroase garaje (cu stop, barieră, senzori etc.) în subsolul clădirilor; o mare parte dintre intrările la metrou sunt de asemenea în subsolul unor clădiri, fie ele publice sau de locuințe; trotuarele sunt din mozaic de piatră, nu asfaltate, nici din „rinichi” de ciment; în centru, și carosabilul e la fel; mult mai multe terase decât magazine alimentare; impresia e că praghezii mănâncă în oraș; minimarketuri ici-colo, supermarketuri mai departe de centru, malluri superbe; nenumărate mici magazine specializate: dulciuri, măsline, bijuterii, suveniruri, marionete etc.; concerte în fiecare seară, atât în localuri (jazz, rock), cât și în catedrale (muzică religioasă sau simfonică); 40 de teatre; ATM-uri peste tot, nu ale unor bănci, poți retrage coroane cehești sau euro; câteva cazinouri, n-am văzut nici o sală de jocuri (păcănele), nici de pariuri; un lanț de „bagheterii” - excelente, îți vând și sendvișuri foarte diverse, și baghete goale; muzee diverse: al comunismului, al torturii, al figurilor de ceară.
Orașul în care se cântă
Am fost peste tot, am luat un tramvai și am mers până la capăt, apoi altul în altă direcție, am mers cu metroul și cu trenul, am intrat în malluri și minimarketuri, deci impresiile nu sunt doar din zona turistică.
Transportul în comun e impecabil. În staţii afli în câte minute vine vehiculul. Tramvaiele sunt silențioase. Nu doar că se anunță stațiile în toate mijloacele de transport în comun, dar ele sunt și afișate - dinamic, în timp real, nu un desen - și poți să-ți cumperi bilet (inclusiv pe toate liniile) pentru o zi, trei sau mai multe prin SMS sau de la automatele de la metrou. Același bilet e valabil pe tramvai, minibus, metrou, autobuz, chiar și la tramvaiul-funicular către castel. Cu excepția câtorva linii de autobuz și minibus, transportul în comun e electric, inclusiv vaporașele de pe Vltava.
Nu există în Praga surse majore de poluare. Camioanele de aprovizionare și cele de salubritate au acces doar noaptea. Aerul e curat, nu e praf deloc (vezi asta pe mobile, în casă), nu sunt țânțari (deși râul e aproape).
O parte dintre terase se închid încă de la 21:00, ca să nu deranjeze locatarii din zonă. La 22:00 nu mai rămâne nimic deschis și noaptea, inclusiv în centru, e o liniște ca de început de lume. O singură dată un grup de turiști a dat, pe la 23:00, un concert spontan, şi cântau extraordinar de frumos. De altfel, în Praga se cântă mult: un pianist în gară, un chitarist rock pe stradă, un grup religios în Piaţa Oraşului Vechi, un grup de tineri mărșăluind veseli.
Podul cu 30 de statui
Regele Carol al IV-lea a fost pentru cehi și mai ales pentru Praga cam ce-a fost Carol I pentru România, doar că o jumătate de mileniu mai devreme. Atât de multe se leagă de numele lui, încât nici nu se mai simte nevoia să se precizeze, în denumiri, care Carol.
Cea mai cunoscută ctitorie a lui este Podul Carol (Karlův most). Construcția a început în anul 1357, înlocuind vechiul pod Judith (secolul 12), grav avariat de o inundație. Podul cel nou a fost numit, inițial, Podul de Piatră (Kamenný most) sau Podul Pragăi (Pražský most), primind numele Carol abia în 1870. Până în 1841 era singurul pod peste Vltava (Moldau) - azi sunt 17 -, implicit o importantă cale de comunicație între Cetatea din Praga, Orașul Vechi și zonele adiacente. Are o lungime de 515,76 metri și o lățime de aproximativ 10 metri, fiind sprijinit pe 16 arcuri apărate de bariere antigheață. Este protejat de trei turnuri, dintre care două se află pe malul din cartierul Malá Strana (Orașul Mic) și cel de-al treilea pe cel al Orașului Vechi. Balustradele sunt decorate cu 30 de sculpturi, majoritatea realizate în stil baroc, în jurul anului 1700, și înlocuite în prezent cu replici.
Este un loc romantic și animat, mai ales seara, unde poți vedea cântăreți ambulanți, desenatori la minut (extrem de talentați), perechi de tineri, inclusiv miri și mirese. Pe Vltava plutesc lebede, iar din Casa Smetana, aflată pe mal, poți asculta poemul simfonic „Vltava” privind râul pe fereastră... La capătul dinspre castel podul trece și peste o străduță, și peste un canal al râului, peisajul fiind de Veneția!
Locul care adună oameni din oră-n oră
La fel de celebru şi de „must” ca podul, Ceasul Astronomic funcționează de peste șase secole. Sute de oameni se adună, la fiecare oră fixă, să vadă trecând prin ferestre cei 12 Apostoli, în vreme ce Moartea (una dintre cele patru figurine simbolice, alături de Vanitate, Zgârcenie și Invidie) sună din clopoțel... Este probabil cea mai bună ilustrare a expresiei: „Ți-a sunat ceasul!”
Cadranul superior afișează ora (în formatul 24), poziția Soarelui și a Lunii, iar cel inferior afișează numele sfântului sărbătorit în ziua respectivă și semnele astrologice. Este practic un astrolab. Fondul reprezintă Pământul, cerul și umbra Soarelui. Pe acest fond sunt reprezentate patru elemente principale: cercul zodiacal, un cerc rotitor extern, un model redus al Soarelui (aliniat alături de o mână aurită) și un model redus al Lunii. Funcția acestui mecanism care plasează Pământul în centrul Universului nu constă atât în indicarea orei exacte, cât mai ales în redarea orbitelor presupuse ale Soarelui și Lunii în jurul planetei noastre. De aceea, acul care are un soare în vârf indică de fapt trei ore diferite. Cercul exterior divizat în cifre arabe medievale măsoară timpul după modul folosit în vechea Boemie, în care zilele aveau douăzeci de ore. Cifrele romane indică timpul așa cum se măsoară în prezent.
Uriașa cetate milenară
Cetatea din Praga (Pražský Hrad) are o mie două sute de ani și, potrivit Guinness Book of Records, este cea mai vastă incintă fortificată veche din lume, 70.000 mp, cu o lungime de aproximativ 570 de metri și o lățime medie de aproximativ 130 de metri. A fost și este sediul puterii, în trecut reședința regilor Boemiei, împăraților Sfântului Imperiu Roman și președinților Cehoslovaciei, în prezent cea a președintelui Republicii Cehe. Un drapel arborat semnalează dacă șeful statului e prezent.
Bijuteriile Coroanei Boemiei sunt păstrate într-o cameră ascunsă din interiorul cetății. Ansamblul cetății este alcătuit din mai multe ziduri de incintă, castele, curți interioare, toate grupate în jurul covârșitoarei Catedrale „Sfântul Vitus”, fosta necropolă regală și imperială.
Interiorul castelului are atât încăperi uriașe - inclusiv Sala Venceslav, către care același Carol a deschis o ușă pe care să se poată intra călare! -, cât și înguste scări „de serviciu”, puncte de observație și celebra cameră a... defenestrațiilor: în două rânduri (1419 și 1618) adversarii au fost aruncați pe geam - în primul caz fiind uciși șapte membri ai consiliului orășenesc de către o mulțime de husiți radicali, în al doilea, doi guvernatori imperiali și secretarul lor supraviețuind miraculos, fără nici o rană, aruncării pe aceeași fereastră. Evenimentul - de sorginte religioasă, ca și primul - a declanșat Războiul de 30 de ani...
Încă un mic detaliu: castelul a fost construit vreme de... o mie de ani, astfel încât aspectul actual (din secolul 20!) nu te trimite cu gândul la Evul Mediu.
Dar Hradul nu înseamnă doar cetatea, ci și copleșitoarea Catedrală „Sfântul Vitus”, Biserica „Sfântul Gheorghe”, Strada de Aur și Mănăstirea Loreta, care include o reconstruire din 1294 a Sfintei Case în care Fecioara Maria a primit Bunavestire: pelerinii au salvat-o, piatră cu piatră, din Ierusalimul cucerit de musulmani. Una dintre cele mai interesante atracții de la Loreta este trezoreria, iar cea mai valoroasă piesă este Soarele din Praga, decorat cu 6.222 de diamante...
Catedrala construită de-a lungul a 585 de ani
Catedrala Mitropolitană a Sfinților Vitus, Venceslau și Adalbert (Metropolitní Katedrála Svatého Víta, Václava a Vojtěcha) e o construcție copleșitoare, începută în 1344 pe locul unei bazilici romanice cu trei nave, ale cărei ziduri au fost parțial integrate în noua clădire, precum absida de sud, cu mormântul Sfântului Venceslau (Václav). Până în 1997, catedrala a fost dedicată numai Sfântului Vitus și este încă frecvent numită doar cu numele lui. Conține mormintele mai multor regi ai Boemiei și împărați ai Sfântului Imperiu Roman. 124 (!) x 60 metri, turnul principal are înălțimea de 96,5 metri, turnurile din față au 82 m, iar bolta are înălțimea de 33,2 m.
Carol al IV-lea a sperat să fie a doua cea mai mare din lume, dar construcția a durat atât de mult - până în... 1929! - încât între timp a fost depășită de altele. Din această ambiție multiseculară a ieșit un hibrid fantastic, care pleacă de la baroc (pentru a nu mai pune la socoteală ruinele fostei bazilici romane!) și trece prin toate stilurile posibile, până la art nouveau. Dar impresia de stranietate nu se rezumă la conglomeratul stilistic, ci implică și o structură internă neobișnuită: la una dintre măriri, orga a fost mutată pe lateral și s-a instalat o a doua, mai mare, în balconul nou creat.
În Piața Orașului Vechi (Staroměstské Náměstí), vizavi de Turnul Primăriei acestuia, cu Ceasul Astronomic, se află superba biserică a Maicii Domnului din fața Tyn. A trebuit să căutăm îndelung sursa denumirii, derutant fiind faptul că există și un oraș cu numele Tyn, și acela că în unele surse se spune „de dinainte de Tyn”. În final, călătorind prin română, cehă, engleză, germană și... limba celtă, a reieșit că tynul era o împrejmuire medievală, un spațiu public preexistent construcției.
Este o capodoperă gotică biserica principală a acestei părți a orașului zidită încă din secolul al XIV-lea. Cele două turnuri au o înălțime de 80 m, iar vârful fiecăruia este înconjurat de opt turnuri mai mici, în două rânduri de câte patru. Pe ea am fotografiat-o cel mai mult, este ca un magnet. În interior nu e voie să faci poze, așa că am cumpărat ilustrate (extrem de ieftine).
Există o anumită ironie a sorții. Așa după cum cea de-a cincea republică franceză trăiește, turistic vorbind, în special de pe urma realizărilor monarhiei, tot astfel Republica Cehă, având un procent ridicat de atei (peste 70%, după unele sondaje), se bucură de interesul turistic al impresionantelor ei biserici și catedrale. Pe harta cumpărată acolo, în limba cehă, dintre cele 35 de obiective recomandate, 23 sunt lăcașuri de cult, iar la „kilometrul zero”, în mijlocul Pieței Orașului Vechi, este monumentul dedicat eroului național Jan Hus, teologul care a reformat catolicismul, motiv pentru care a fost ars pe rug, iar în timp ce ardea putea fi auzit cântând Psalmii...
Râul, dealul, turnurile
Vltava este cel mai lung râu din Republica Cehă (430 km), curgând din Pădurea Boemiei spre nord, până la vărsarea în Elba (1.091 km, Cehia şi Germania), care se varsă în Marea Nordului. Sunt probabil o sută de vaporașe de toate dimensiunile (până la peste 78 m lungime!) cu care te poți plimba, la prețuri modice, cu sau fără mâncare și băutură servite pe punte, cu ghidaj audio în mai multe limbi. În afară de acestea, pe Vltava poți vedea bărci și hidrobiciclete, inclusiv unele în formă de mașini, plus lebede.
Turnul Petrin (1891), înalt de 63,5 metri, este inspirat de Turnul Eiffel, inaugurat cu doi ani mai devreme, în 1899. Cu toate că este mult mai mic decât cel parizian (324 m), fiind pe culmea unui deal înalt, Petřín, vârful său se află la o înălțime mai mare decât cea a Turnului Eiffel. Se ajunge la el cu un tramvai-funicular, iar în turn se urcă pe scări, ca în oricare alt turn din Praga.
Esențialul este însă altul: de la turn până la castel și-mprejurul lor e un parc imens, cu numeroase lucruri de văzut, inclusiv Mănăstirea Strahov și stadionul cu același nume, cu o capacitate de 250.000 de spectatori.
Turnul/Poarta Pulberăriei (Prašná brána), construcție gotică din Piața Republicii, lângă Casa Municipală, este una dintre cele mai originale porți ale orașului, ridicată în secolul al XV-lea ca parte a ansamblului curții regale. Are 65 m înălțime și separă Orașul Vechi (Staré Město) de Orașul Nou (Nové Město). Strada Celetná, care pornește de la turn, constituie prima parte a Drumului Regal care duce în cetatea din Praga. Scara e îngustă, stil melc, și te rogi să nu vină cineva din sens opus... La fiecare etaj e o expoziție, iar perspectiva de sus e magnifică.
Nu știu încheiere mai potrivită decât ultima frază rostită (în engleză, cehă și franceză) în difuzoarele trenulețului cu care am făcut un tur de o oră al orașului, în ultima noastră dimineață acolo: „Sperăm că, la fel ca pe noi toți, Praga v-a fascinat!” O, da!
