Pregătire pentru școală și viață

Într-o societate insensibilă și rătăcitoare sufletește prin ignoranța pe care o ma­nifes­tă față de educația ge­­­­ne­ra­țiilor tinere, a te implica printr-o binefacere voluntară în pregătirea unor copii în­seamnă, așa cum spune părintele paroh Florin Siluan Niga, de la centrul social al Parohiei „Sfântul Ioan Bote­zătorul” din Capitală, a pune acum o sămânță care va rodi ulterior în viața lor. Adică, a face „un transfer de flacără”, cum inspirat definește scopul educației scriitorul gălățean Vasile Ghica. Pentru că, până la urmă, transfer de flacără se numește acest dar oferit de Biserică.

De aproape doi ani, două săli, cu vestiar și grup sanitar, din com­ponența centrului social al Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul”, din Protopopiatul Sectorului 2 al Capitalei, au devenit a doua școală pentru vreo 30 de copii. Aici, de trei-patru ori pe săptămână, trei profesori îi pregătesc gratuit pentru examenele școlare și pentru cele ale vieții.

Pregătire pentru viață

„Personalul care deservește centrul face voluntariat. Încercăm astfel să aducem un plus de ajutor și să întărim misiunea creștină în rândul tinerilor din comunitatea parohială, viitorul Bisericii noastre. Concret, începând din 2014, desfășurăm meditații pentru copii din clasele V-VIII, în vederea pregătirii suplimentare pentru examenul de capacitate. În timp, am extins activitățile și la grupuri de copii mai mici, dar și la adolescenții parohiei, cu care ne întâlnim săptămânal, în scopul întăririi conștiinței creștine”, ne mărturisește părintele paroh Florin Siluan Niga.

La meditații participă atât elevi din parohie, care învață la Școala nr. 62 din apropiere, cu care comunitatea are un parteneriat în acest sens, cât și copii din afara parohiei, cei mai mulți din familii cu posibilități materiale modeste. Programul se desfășoară de trei-patru ori pe săptămână, cu doi profesori de matematică și unul de limba română, care lucrează separat cu fiecare clasă. „Încercăm astfel să aducem un plus de ajutor în formarea ca oameni a acestor copii, pentru viață, pentru viitorul lor. Dacă reușim să le ridicăm nivelul de pregătire la învățătură cu un punct sau două la un examen și în acest fel să le putem face un drum mai ușor în viață, socotim că misiunea noastră este împlinită”, ne mai spune părintele paroh.

Desfășurarea acestor programe în curtea bisericii implică, firesc și direct, și o participare la viața spiritual-comunitară a parohiei. De la rostirea rugăciunilor înainte și după terminarea orelor de pregătire și până la participarea la Sfânta Liturghie, spovedirea și împărtășirea cu Sfintele Taine, copiii parcurg o cale ce pune un început bun în viață. În viața în Hristos. Astfel ei vor înțelege mult mai bine sensul și valoarea demersurilor lor.

„Prin ceea ce facem, nu încercăm să adăugăm o presiune artificială în plus asupra copiilor. Canalizându-le direcția vieții spre Dumnezeu, îi lăsăm să aleagă singuri modul în care se raportează personal la această relație. Faptul că primesc o binefacere din partea Bisericii, socotim ca ea să fie ca o sămânță care ulterior rodește în viața lor. Iar când vor ajunge oameni maturi să poată oferi, la rândul lor, ajutor celor care vor avea nevoie de el”, ne mai mărturisește părintele Niga.

A dărui fericire

În Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” se derulează programe care îi vizează de fapt pe toți copiii și adolescenții din comunitate. Aici, în centrul social, aceștia dezbat probleme actuale, care îi macină, probleme ale societății prea puțin interesată de ei. „Împreună cu ceilalți preoți din parohie, bazându-ne pe Sfinții Părinți, oferim puncte de vedere creștine, argumentate patristic, scripturistic, asupra acestor realități contemporane, încercând să găsim răspunsuri adecvate, așa încât viața să meargă pe drumul cel bun și să ne apropiem de Dumnezeu”, ne mai spune părintele paroh.

Modul direct și firesc de socializare aduce la întâlniri și părinții copiilor. Un rol important în realizarea acestui dialog constructiv îl are doamna preoteasă Marieta Fârtat, care ne-a declarat: „Comunitatea noastră are un număr mare de copii. Ne preocupă în mod special educația și sănătatea lor. În școli se desfășoară, cu precădere, activități de informare. Noi dorim să formăm însă și caractere. De aceea îi sprijinim pentru examenul de admitere la liceu, cu ajutorul unor profesoare inimoase - Lucia Știrbu, Veronica Păduraru și Clara Petrina Manolea -, dar în egală măsură desfășurăm și activități de educație plastică (pictură, colaj, Origami, Quilling), muzicală (colinde, cântări din slujba Sfintei Liturghii), ecologică, prin excursii și îngrijirea naturii din curtea bisericii, dar și educație privind hrănirea sănătoasă. Cei mai mulți copii provin din familii nevoiașe. Aici însă fac parte din familia cea mare a Bisericii. Și sunt buni prieteni cu toții. Cei cu dizabilități sunt integrați în comunitate, împreună se joacă în curtea bisericii, împreună merg în parc sau la film. Copiii de azi trăiesc într-o lume ultratehnicizată. Paradoxal, tocmai din această cauză se însingurează. Nu mai comunică unii cu alții, nu mai citesc, nu mai leagă prietenii. Nu avem ambiția să rezolvăm problemele lumii de azi, dar ne străduim să îi ajutăm pe acești copii și tineri pe cât ne stă în putere, și cu darul lui Dumnezeu, să se bucure de viața dăruită de El, de zâmbetele celor care îi iubesc cu adevărat, să primească afecțiune, dar să fie și conștienți că dăruind vor fi fericiți”, ne spune doamna preoteasă.

„A fi fericit dăruind” este, deopotrivă, adevăr și răspuns la efortul pe care Biserica și ostenitorii ei îl fac pentru ca acești copii să pornească, firesc, pe drumul ce-i duce la Hristos. Altfel, cum poate fi înțeles gestul lor de a dona sumele strânse din valorificarea unor CD-uri, pe care și-au imprimat colindele învățate în parohie, copiilor de la Valea Plopului? Sau implicarea lor în distribuirea pachetelor cu alimente dăruite de parohie familiilor nevoiașe? Și cum altfel se poate numi strângerea de către adolescenți a semnăturilor pentru amendarea articolului 48 din Constituţia României, în sensul precizării că „familia este constituită prin căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie”, inițiativă susținută de întreaga noastră Biserică, decât răspuns bun în fața lui Dumnezeu, când ne va cere socoteală asupra modului în care ne-am trăi viața și cum ne-am înmulțit darul pe care El ni l-a dat fiecăruia?