Preparate tradiționale la masa de Crăciun

După terminarea postului ținut în cinstea Nașterii Domnului și frumoasele slujbe rânduite în această perioadă, românii se adună în jurul mesei în ziua de Crăciun, bucurându-se de bucate. Despre pregătirea preparatelor tradiționale la trapeza monahală „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou” a Centrului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor ne-a vorbit monahia Ecaterina Vicleanu.

De aproape 11 ani, monahia Ecaterina Vicleanu slujește în cadrul trapezei monahale puse sub protecția Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou și, mai recent, a Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul. E cunoscută, în general, pentru bucatele gustoase pe care le gătește cu drag și ingeniozitate. Absolventă a Facultății de Teologie, ea a ținut să ne spună că alimentele pot fi atât hrană pentru trup, cât și pentru suflet, dacă sunt pregătite cu atenție respectând proporțiile, specificul de combinare pentru fiecare produs. O contribuție importantă pentru valoarea spirituală a alimentelor o au rugăciunea și binecuvântarea, căci maica nu începe nici o zi la bucătărie fără această rânduială duhovnicească, iar în preajmă se află mereu o candelă aprinsă așezată sub icoana Maicii Domnului.

„Scutecele Domnului”

În trapeza monahală, pregătirea pentru sărbătoarea Nașterii Domnului a început deja de la debutul acestui post, așa cum ne-a spus monahia Ecaterina, căci înainte de a fi cu gândul la bucate, se respectă rânduiala postului și a Sfintei Spovedanii. Iar abia în ultima săptămână maica se axează mai mult pe pregătirea bucatelor alese cu care întreaga obște va întâmpina această sărbătoare, desigur după bucuria sfintelor slujbe rânduite de Biserică în această perioadă. „Pentru Ajunul Crăciunului, fiind zi de ajunare, pregătim predominant produse fără ulei și Scutecele Domnului sau turte cu julfă, cum mai sunt cunoscute în unele zone din țară, în special în Moldova. Turtele realizate cu câteva zile înainte din aluat nedospit făcut din făină, apă, sare și puțin oțet pentru a le putea întinde mai ușor sunt puse la uscat. Apoi acestea sunt înmuiate bine într-un sirop făcut din zahăr și esență de rom, vanilie și coajă de lămâie ori portocală. Apoi, aceste foi se umplu cu semințe de cânepă sau miez de nucă date prin mașină. Tradiția despre semni­ficația acestui desert tradițional spune că Maica Domnului își căuta loc să nască și avea nevoie de scutece pentru Pruncul Iisus și de aici denumirea de Scutecele Domnului. Se prepară pentru ziua din Ajunul Crăciunului, dar sunt nelipsite de pe masă în toate zilele Crăciunului”, a adăugat monahia Ecaterina.

Tot în ziua de Ajun, în zona Moldovei, pe lângă „Scutecele Domnului”, se mai face o fiertură din prune uscate, care după ce sunt binecuvântate de către preotul care bine­vestește Nașterea Domnului, o parte dintre aceste bucate sunt împărțite vecinilor și rudelor, apoi întreaga familie se așază la masă. În Mănăstirea Moldovița, unde maica Ecaterina a început viața monahală, se mai gătește o supă pasată din fasole și plăcinte din varză cu care se mănâncă aceasta. De asemenea, nelipsite de pe masă sunt grâul fiert și sarmalele de post în foi de varză murată, în unele locuri umplute cu ciuperci culese toamna și puse la păstrat.

După ce trecea preotul cu Ajunul pe la casele oamenilor, copiii plecau cu colindatul prin sat. Primeau nuci, mere, colaci, prăjituri de casă și bani. „Noi mergeam de bucuria colindului, nu pentru ceea ce primeam. Nu simțeam nici foame și nici frig, atât eram de entuziasmați. O luam de la un capăt și nu ne lăsam până nu ajungeam la cealaltă margine a satului. Nu exista vreo poartă închisă sau vreun gospodar să nu ne primească. A doua zi de Crăciun, după ce veneam de la biserică, mai mergeam puțin cu colindatul pe la vecini și rude. Apoi așteptam să mergem de Anul Nou cu uratul și semănatul”, și-a amintit, cu bucurie, monahia Ecaterina.

Bucuria comuniunii

Când postul este aproape de final, ca semn al recunoștinței Nașterii Domnului, monahiile pregătesc bucate alese pe care le rânduiesc pentru mesele de Crăciun în bucuria comuniunii cu întreaga obște. Primele care sunt pregătite sunt platourile cu aperitive din carne de porc: cârnați, tobă, caltaboși, șuncă, alături de care se așază murături și platouri cu salată. Se adaugă apoi sarmalele umplute cu carne, piftia sau răciturile din porc ori pește, în funcție de preferința fiecăruia. În centrul mesei se află friptura de porc și salata de boeuf. Toate zilele Crăciunului, nelipsite sunt „Scutecele Domnului”, prăjiturile cu brânză, alba-ca-zăpada și cozonacul cu nucă și stafide. Toate acestea sunt rânduite în perioada sărbătorilor în așa fel încât să nu creeze probleme pentru digestie, meniul este diversificat cu atenție, adăugându-se legume, borș de pui sau pește. „Felul de a pregăti și aranja masa de sărbători este o adevărată artă, modul cum o facem ne determină să mâncăm sau nu din acele preparate. Mâncarea este bună întotdeauna, dar contează foarte mult și felul cum o așezi pe platou și cum rân­duiești toate pe masă, aceasta denotă respectul nostru pentru cei pe care îi servim”, a completat monahia Ecaterina.

Nelipsiții colindători, care vestesc prin cântul lor Nașterea Domnului, sunt primiți de către monahii cu cornulețe și cozonac de post, nuci, mere și covrigi. „Primim cu mult drag colindătorii, căci doar o dată în an, prin glasurile lor nevinovate, ei vestesc acest minunat dar pe care Dumnezeu l-a făcut oamenilor, Naș­terea Mântuitorului Iisus Hristos”, a spus în încheiere maica Ecaterina Vicleanu.