Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Prietenii Sfântului Dimitrie cel Nou

Prietenii Sfântului Dimitrie cel Nou

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Reportaj
Un articol de: Gheorghe Cristian Popa - 24 Oct, 2010

Sfântul Dimitrie cel Nou veghează cetatea lui Bucur de mai bine de două veacuri, lucrând în viaţa credincioşilor în chip minunat şi mijlocind pentru ei înaintea Sfintei Treimi. În ziua prăznuirii sale, pe 27 octombrie, Dealul Patriarhiei devine o "colină vie"; mii de credincioşi urcă spre Catedrala patriarhală pentru a aduce un prinos de rugăciune Sfântului ocrotitor. De ce este Sfântul Dimitrie atât de cinstit ne-au explicat câţiva credinicioşi pentru care întâlnirea cu el a însemnat începutul unei prietenii.

Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, adună an de an mii de credincioşi pe Dealul Patriarhiei. Sunt aceeaşi oameni pe care îi vedem zilnic trecând pe stradă grăbiţi, afundaţi în propriile gânduri, deseori încruntaţi din cauza grijilor. În ziua Sfântului Dimitrie, dintr-odată nu se mai grăbesc. Dimpotrivă, sunt dispuşi să aştepte întâlnirea cu sfântul ore în şir. Este o imagine cu care unii nu s-au obişnuit nici după cele aproape două veacuri de când Sfântul Dimitrie veghează printre bucureşteni.

Mulţi nu înţeleg psihologia pelerinului care stă ceasuri întregi la rând pentru câteva secunde petrecute la racla sfântului. Pentru unii, încă mai pare o nebunie. Ca drept dovadă, majoritatea reportajelor care apar în mass-media nu fac decât să reia de la an la an aceleaşi texte uzate: "îmbulzeală mare pe Dealul Patriarhiei", "prilej de profit pentru comercianţii de obiecte religioase", "s-au îmbrâncit pentru două sărmăluţe" şi altele, de s-au plictisit probabil până şi cei care le mediatizează. Unii atât văd! Alţii, câteva mii, stau cuminţi la rând, înfruntă toate neajunsurile cu o bucurie molipsitoare. Mulţi dintre ei sunt din Capitală şi trec zilnic pe la sfintele moaşte, dar în ziua sărbătoririi sfântului se înscriu la "concursul credinţei" şi aşteaptă câteva ceasuri pentru a-şi felicita sfântul protector de ziua lui. "E ca atunci când ai un prieten şi ştii că împlineşte un număr de ani. Nu poţi să nu-i spui "La mulţi ani!"; iar când prietenul mai este şi sfânt, ziua lui e şi ziua ta şi abia aştepţi să-l întâlneşti, să te bucuri de prezenţa lui şi să-i mulţumeşti pentru toate binefacerile!", ne-a mărturisit Ioana Bistriceanu, o pensionară de 67 de ani, pe care am întâlnit-o la racla Sfântului Dimitrie, aşezând sfioasă un buchet de flori împletite cu busuioc.

Darul răbdării aducătoare de bucurie

Prietenia dintre Sfântul Dimitrie cel Nou şi bucureşteni este una veche şi se explică prin multele minuni pe care sfântul le-a lucrat în viaţa acestor oameni. Totuşi, ce şanse are amintirea unor fapte minunate din trecut să ţină nişte tineri, de exemplu, la un rând kilometric? Andrei Curelaru, student în anul III la Facultatea de Marketing, ne-a povestit cum a început prietenia lui cu Sfântul Dimitrie cel Nou: "Am rămas uimit când, de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena (n.r. - primul hram al Catedralei patriarhale), în biserică erau câţiva oameni, iar afară, în faţa baldachinului unde urmau a fi aduse moaştele Sfântului Dimitrie, se aşezaseră deja la rând aproape o sută de credincioşi încă de la primul ceas al dimineţii. Puteau oricând să vină în biserică să se închine la sfintele moaşte şi să stea liniştiţi la slujba ce urma, dar ei au preferat să aştepte la rând. Remarcând printre ei mai mulţi bătrâni, am crezut că este vreo reminiscenţă a comunismului, un gest cu care s-au obişnuit şi de care nu se pot debarasa.

M-am mai gândit că au poate vreo plăcere sadică de a-şi chinui trupul din considerente mai mult fanatice decât de credinţă. Atât de contrariat am fost de acea imagine, încât s-au trezit în mine sentimente noi, nemaicunoscute până atunci. Deşi mă închinasem, simţeam că am procedat mişeleşte, simţeam că am venit la sfânt "cu mâna goală", cum s-ar spune. Abia după ce m-am aşezat la rând, am înţeles care este darul pe care îl aduc aceşti oameni, darul care îi place sfântului, darul răbdării aducătoare de bucurie. Am stat la rând trei ani consecutiv pentru a mă închina la moaştele sfântului de hram şi abia aştept să particip la procesiune şi anul acesta. Aceasta este minunea pe care a făcut-o sfântul cu mine şi lecţia pe care mi-au dat-o aceşti oameni!"

Pentru unii credincioşi, bucuria participării la sărbătoarea Sfântului Dimitrie s-a păstrat în suflet, de unde se face simţită tot timpul anului, aducându-i la sfânta raclă aproape în fiecare zi, ca la un izvor de putere şi nădejde. Chiar şi pentru cei veniţi în Capitală, din diferite regiuni ale ţării pentru studii sau pentru a munci, Sfântul Dimitrie a devenit un prieten drag între străini, un factor de redresare spirituală într-o societate agitată. Petru Damian are 25 de ani, este student în anul VI la Medicină şi a venit în Bucureşti din judeţul Suceava. Deşi are un program încărcat la facultate, îşi face timp întotdeauna pentru a trece pe la racla cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou. "De ce mă închin la Sfântul Dimitrie? Păi, vedeţi dumneavoastră, când eram mai mic, am învăţat lângă o biserică ce adăpostea nişte moaşte; şi nu concepeam zi în care să nu merg şi să nu mă închin la ele. Venind în Bucureşti şi intrând în atmosfera aceasta mai tumultuoasă, am mai pierdut din acea evlavie juvenilă, dar, ori de câte ori am ocazia, trec pe la Catedrala patriarhală şi mă închin la Sfântul Dimitrie. Mi se pare că această bisericuţă, numită catedrală, e ca un chivot frumos împodobit pentru a adăposti aceste moaşte. Şi de fiecare dată când intru, mă inundă acea mireasmă de crin pe care o întâlnesc, când mă închin la sfintele moaşte. Şi plec mereu mai împăcat, cu mai multă putere şi curaj de a mă arunca iar în viaţa tumultuoasă a Bucureştilor", ne-a mărturisit Petru Damian.

"Foarte mulţi oameni mărturisesc că Sfântul Dimitrie i-a ajutat"

Psihologi, jurnalişti, sociologi, toţi şi-au dat cu părerea despre motivele pentru care mii de oameni se debarasează de activităţile zilnice şi se supun unui efort considerat supraomenesc. Dincolo de orice analiză de ordin ştiinţific, explicaţia este una singură şi neaşteptat de simplă: "Evlavia oamenilor care s-a observat în astfel de cazuri este un rezultat firesc al credinţei acestora şi al nădejdii pe care îl pun în Dumnezeu cel minunat întru sfinţii Săi. La marile sărbători ale sfinţilor mai îndrăgiţi din ţară, dar şi din celelalte ţări creştine -, cum ar fi în Grecia, la Sfântul Dimitrie de la Tesalonic, la Sfântul Gherasim din Kefalonia, la Sfântul Spiridon din Corfu, la Sfânta Teodora de la Tesalonic, la icoanele Precistei atribuite Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca -, întotdeauna s-a observat o afluenţă mare de credincioşi şi o evlavie sporită la ziua pomenirii lor. Este dorinţa credincioşilor, a fiilor Bisericii care trăiesc Evanghelia în mod plenar, de a se asemăna şi de a urma pilda sfinţilor. În astfel de momente, trebuie să învăţăm din evlavia fraţilor noştri care vin de departe pentru a se întâlni cu sfinţii, deoarece calea aceasta a pelerinajului este, de fapt, întâlnirea cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui", ne-a spus părintele arhimandrit Timotei Aioanei, marele eclesiarh al Catedralei patriarhale şi exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor.

Părintele Timotei ne-a vorbit şi despre legătura care s-a creat între Sfântul Dimitrie şi credincioşii din Capitală, întărită de-a lungul timpului de minunile sale în viaţa lor: "Odată cu aducerea moaştelor Sfântului Dimitrie cel Nou la Catedrala patriarhală, s-a creat o legătură tainică, duhovnicească între Sfântul Dimitrie şi locuitorii Capitalei, în primul rând, pentru că prezenţa omului sfânt sau a sfintelor moaşte înseamnă o binecuvântare pentru credincioşii unei zone, dar şi pentru faptul că, în decursul timpului, moaştele Sfântului Dimitrie au izbăvit poporul drept-credincios al Bucureştiului în vremuri de cumpănă. Credincioşii din cetatea lui Bucur au găsit scăpare şi alinare la Sfântul Dimitrie atunci când a fost ciumă, în vremea domnitorului Caragea, atunci când au fost atacuri ale unor ocupanţi sau în perioade foarte grele, cum ar fi seceta ce a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. De altfel, în foarte multe situaţii-limită, credincioşii din Bucureşti au apelat cu multă nădejde, prin rugăciunile lor, la Sfântul Cuvios Dimitrie. Această evlavie şi iubirea poporului s-a văzut mai ales atunci când moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost furate din Catedrala patriarhală, cu gândul de a fi scoase din ţară. Îndată ce s-a aflat în Bucureşti, un număr impresionant de credincioşi s-au adunat în faţa Catedralei patriarhale şi pe întregul Deal al Mitropoliei, ceea ce a făcut pe ocupanţii nemţi să ia măsurile de rigoare, trimiţând soldaţi pentru recuperarea moaştelor. Acestea au fost găsite până la urmă ascunse pe drumul către Bulgaria, gata a fi scoase din ţară".

În istoria municipalităţii Bucureştilor sunt consemnate numeroase fapte minunate pe care le-a făcut Sfântul Dimtrie. De atunci, s-a creat legătura aceasta cu poporul. În viaţa multor oameni, Sfântul Dimitrie a lucrat mari minuni: boli cu diagnostice cumplite, care păreau a fi netratabile, au dispărut sau au fost ameliorate, oameni cu probleme în familie au găsit soluţii duhovniceşti, cei cu zbucium sufletesc au aflat liniştea. "Foarte mulţi oameni mărturisesc că Sfântul Dimitrie i-a ajutat şi aceste minuni nu s-au întâmplat doar în trecut, ci ele se întâmplă mereu. De aceea, la ziua pomenirii lui, la sfârşit de octombrie, dar şi la marile sărbători, credincioşii din Bucureşti îşi îndreaptă paşii spre catedrala pe care el şi-a pregătit-o ca sălaş şi îi cer întotdeauna ocrotirea, pentru că sfinţii sunt prieteni ai lui Dumnezeu şi orice rugăciune pe care le-o adresăm cu inimă curată şi smerită, ei o duc înaintea lui Dumnezeu cel în Treime slăvit", ne-a mai spus părintele Timotei.

De 236 de ani sub mantia Sfântului Dimitrie

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, un smerit monah din secolul al XIII-lea, trăitor la sudul Dunării, a devenit ocrotitorul Capitalei odată cu aşezarea moaştelor sale în Catedrala Mitropoliei, la 13 iulie 1774, în timpul ocupaţiei ruseşti a Ţării Româneşti (1769-1774). Gheorghe Vasilescu, şef-serviciu la Arhiva Cancelariei Sfântului Sinod, este de părere că Sfântul Dimitrie a trăit pe vremea dinastiei româneşti a Asăneştilor sau, cel mai târziu, pe vremea Cruciadei a IV-a (1204-1261). Peste câteva sute de ani, pe timpul stăpânirii turceşti în Peninsula Balcanică, moaştele sale neputrezite au fost descoperite în albia râului Lom şi duse în satul Basarabov, din dreapta Dunării, vizavi de oraşul Giurgiu. Auzind despre această descoperire, domnul creştin al Ţării Româneşti a trimis meşteri şi bani şi au ridicat acolo o biserică, în care au fost aşezate moaştele sfântului. În vremea Războiului ruso-turc din 1769-1774, generalul rus Petru Saltacov a trecut Dunărea, călcând Rusciucul şi o serie de sate, între care şi Basarabov. Găsind moaştele Sfântului Dimitrie, generalul, evlavios, le-a ridicat şi le-a adus la Bucureşti, în Catedrala Mitropoliei, cu gândul de a le duce în Rusia, dar, la rugămintea bogatului şi influentului boier român Hagi Dimitrie de a nu înstrăina sfintele moaşte, generalul rus s-a înduplecat şi le-a lăsat închinătorilor de aici. Sfântul Cuvios Dimitrie a fost proclamat ocrotitorul oraşului Bucureşti de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793). În anul 1955, constatând marea cinstire a Sfântului Cuvios Dimitrie în evlavia românilor din întreaga ţară, la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod a proclamat generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxă Română, stabilindu-i ca zi de prăznuire 27 octombrie, a doua zi după sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Un fragment din Sfânta Cruce, anul acesta, la Bucureşti

Din anul 2007, hramul Cuviosului Dimitrie cel Nou a început să adune din ce în ce mai mulţi pelerini, fiind aduse, cu binecuvântarea şi prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pentru mângâierea credincioşilor, moaştele mai multor sfinţi, cum ar fi cele ale Sfântului Apostol Pavel sau ale Sfinţilor Capadocieni: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Grigorie de Nyssa. Anul acesta, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, credincioşii se închină unui fragment din Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos adus din Biserica Greciei, de la Mitropolia de Drama. Programul liturgic specific sărbătorii creează o atmosferă duhovnicească deosebită. În fiecare seară se săvârşeşte slujba Privegherii, adică Vecernia, Litia, Utrenia, unite cu cântări speciale ale Sfintei Cruci şi însoţite de cuvântul de învăţătură. De asemenea, se citesc Acatistul Mântuitorului, Acatistul Sfintei Cruci, Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Acatistul Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti. În fiecare dimineaţă se săvârşesc Miezonoptica, Ceasurile şi Sfânta Liturghie, de unul sau mai mulţi ierarhi. "În zilele de 26 şi 27 octombrie, vor sluji aproape toţi ierarhii din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Mitropolitul de Drama şi cu alţi ierarhi invitaţi ai Patriarhului României. Ziua de 29 octombrie va fi ultima zi când credincioşii se mai pot închina deoarece Sfânta Cruce se va întoarce în Mitropolia de Drama", ne-a declarat arhimandritul Timotei Aioanei, eclesiarhul Catedralei patriarhale.