Privind cu drag către stele

Știați că în iulie am fost vizitați de un musafir care trece pe-aici o dată la 6.766 de ani? Numele lui este C/2020 F3 sau Neowise și este o cometă, descoperită anul acesta, în 27 martie, dar nu de la sol, ci de pe un observator spațial aflat la 525 km de suprafața Terrei. Drept care a primit ca acronim numele acestuia: Near Earth Object Wide-field Infrared Survey Explorer (Misiunea de cercetare în infraroșu cu câmp larg a obiectelor apropiate de Pământ). Mărturisesc că am aflat asta după ce musafirul ne părăsise, din cauză că nu mai intrasem demult pe site-ul Observatorului Astronomic București. 

Totul a început în 27 ianuarie 1908, când amiralul Vasile Urseanu a fost ales primul președinte al nou-în­fi­in­țatei Societăți Astronomice Române. Una dintre primele sale decizii a fost construirea unui observator astronomic în București.

Amiralul era o figură de-a dreptul legendară. Născut într-o familie modestă, a absolvit Școala militară de ofițeri de infanterie, fiind repartizat în Corpul Flotilei, ca ofiţer secund, calitate în care a făcut numeroase drumuri de instrucţie pe Dunăre. A fost trimis apoi la studii la Școala Navală din Brest (Franța), unde s-a remarcat prin aptitudinile și activitatea care l-a dus până la Capul Bunei Speranțe și Rio de Janeiro. Întors în țară, a fost avansat căpitan și numit comandant de navă. În Războiul de Independență a ajuns comandant de baterie și a asigurat misiuni destinate să oprească debarcarea turcilor pe malul românesc, a atacat bateriile otomane din Vidin, a organizat trecerea trupelor române dincolo de Dunăre. Pentru faptele sale, a fost decorat cu Ordinul „Steaua României de Război”, Crucea „Trecerea Dunării” și Medalia „Apărătorii Indepen­denței”. A devenit maior (locotenent-comandor) și comandant superior al bateriilor de marină. 

După război, a fost trimis în Anglia pentru a supraveghea lucrările de construcție a unor nave de război comandate de către guvernul român la Șantierul naval „Thames Iron Works” din Londra, printre care și celebrul bric „Mircea”, prima navă-școală românească, al cărei comandant a fost începând din 1883. A fost avansat locotenent-colonel, apoi colonel, și a mai primit numeroase distincții. A condus o parte din flotila de război a României în timpul Războiului sârbo-bulgar din anul 1885. A fost comandant al Inspectoratului Navigației și Porturilor, s-a ocupat de organizarea marinei civile, a fost decorat cu Ordinul „Steaua României” în grad de ofițer, a pus bazele flotei comerciale române, a fost unul dintre fondatorii primei Societăți Naționale de Navigație Maritimă, a fost numit la comanda Depozitului și Diviziei echipajelor, a comandat crucișătorul „Elisabeta”, noua noastră navă de război maritimă, a ajuns comandantul primei diviziuni maritime a Flotilei Române, a traversat Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului și Marea Baltică - cea mai lungă călătorie efectuată de către o navă de război română. A fost decorat de către sultanul Abdul Hamid al II-lea cu Ordinul „Osmanie”. Au mai urmat: director al Direcției a V-a a Flotilei, comandant al Diviziei echipajelor, comandant superior al întrunirii de bastimente, nenumărate distincții românești, germane, daneze, rusești, suedeze și austro-ungare, comandant al Diviziei de Mare, comandant al unei Divizii de Dunăre, inspector general al porturilor, general de brigadă, viceamiral, amiral! S-a retras din serviciul activ în 1919, la 71 de ani, și a murit șapte ani mai târziu.

O corabie navigând pe cer

Dar viața marinarului este mereu cu ochii spre stele, iar Urseanu era pasionat de astronomie încă de pe băncile școlii, așa că a construit, din banii lui, primul și până acum singurul Observator bucureștean al stelelor. Și l-a construit în formă de navă! „Mi-am construit casa în formă de iaht, având o cupolă de observator, ca în același timp când fac observații cu luneta să am senzația că plutesc și pe mare”, a explicat el de-a dreptul poetic. 

Clădirea a fost ridicată în anii 1908-1910, după planurile arhitectului Ion D. Berindey și Observatorul a fost dotat cu o lunetă Zeiss de 150 mm diametru și cu o distanță focală de 2,7 metri, a treia ca mărime din țară la data aceea. După decesul amiralului, luneta a fost demontată și depozitată în subsolul clădirii, activitatea astronomică a încetat, iar văduva sa, Ioana Urseanu, a donat imobilul Primăriei București, care a decis să găzduiască în clădire Pinacoteca București, înființată de regele Carol al II-lea, colecție de picturi care avea să aibă un destin dramatic până în zilele noastre. În 1949, cele mai valoroase tablouri au fost preluate de Galeria Națională, cele rămase formând Muzeul de Artă a Municipiului București, iar în clădirea-navă s-a înființat Muzeul Științelor Experimentale, redându-i-se menirea inițială de Observator Astronomic, funcționând ca unitate a Muzeului Municipiului București.

Azi, Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București posedă nu una, ci patru lunete, plus două telescoape: unul cu diametrul obiectivului de 305 mm și cu GPS, celălalt un telescop solar. După o îndelungată și minuțioasă renovare, clădirea a fost redeschisă publicului la 3 decembrie 2016. A meritat așteptarea, căci acum arată impecabil.

Oameni potriviți la locul potrivit

Câteva cuvinte merită spuse despre Harald Alexandrescu, cel care a fost coordonatorul Observatorului timp de peste două decenii și al cărui nume îl poartă Asteroidul 346261. S-a născut în anul 1945 în Portugalia, unde părinții săi erau refugiați din anul 1943. S-au repatriat în 1947, iar tatăl său a fost arestat de comuniști și încarcerat ca deținut politic, fără proces. 

Harald Alexandrescu a absolvit Facultatea de Matematică-Mecanică a Universității București, a fost cercetător științific la Institutul Astronomic al Academiei Române, sectorul Sateliți artificiali, a devenit doctor în matematici, disciplina Mecanică cerească, a făcut parte din Consiliul Național pentru Studiul Arhivelor Securității și a fost membru al Asociației pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate.

A condus cu strălucire Observatorul Astronomic, promovându-l intens și organizând numeroase evenimente. Din păcate, a murit la 60 de ani, răpus de o boală necruțătoare. Dar moștenirea lui, ca și aceea a amiralului Urseanu, a rămas. Azi, instituția e condusă la fel de glorios de către Adrian Șonka, absolvent de Fizică și Comunicare, care ține cursuri de astronomie în clădirea de pe Bdul Lascăr Catargiu, în școli, în librării, oriunde găsește oameni pasionați care vor să afle mai multe, plus prezentări de planetariu, observații astronomice cu publicul și alte evenimente. Mergeți acolo să priviți cu drag la stele!