▲ Joi, 6 noiembrie, a avut loc recepţia lucrărilor de consolidare şi reabilitare a bisericii de la Mănăstirea Agapia, din judeţul Neamţ ▲ Lucrările au început în anul 1996 şi au fost finalizate abia anul acesta, întrucât intervenţiile constructorilor au fost de o complexitate foarte mare ▲ În perioada următoare, va fi consolidat şi restaurat complexul de chilii care înconjură biserica ▲
După 12 ani de muncă continuă, lucrările de consolidare şi reabilitare a bisericii din incinta complexului monahal Agapia au luat sfârşit. Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ de la Mănăstirea Agapia are o nouă înfăţişare, siguranţa ei fiind garantată de constructori pentru încă jumătate de mileniu. Iniţiativa de restaurare şi consolidare a pornit încă din anul 1995, în timpul arhipăstoririi actualului patriarh al Bisericii noastre, PF Părinte Daniel, însă, abia anul acesta a putut fi terminată, deoarece intervenţiile constructorilor au fost de o complexitate foarte ridicată. Toate lucrările au fost făcute doar prin exterior, pentru a nu fi afectată pictura, iar biserica nu a fost închisă nici o clipă, credincioşii având oricând acces în interiorul ei. „Cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să vedem lucrările finalizate la biserică. Acum, sperăm să fie daţi banii necesari şi pentru finalizarea lucrărilor la complexul de chilii, deoarece şi aici este nevoie de intervenţie rapidă, altfel pereţii vor aluneca. Latura unde este Paraclisul s-a lăsat deja cu 25 de centimetri şi trebuie intervenit urgent pentru a nu se lăsa şi mai mult“, ne-a spus maica Olimpiada Chiriac, stareţa Mănăstirii Agapia.
Pentru a marca finalizarea lucrului, joi, 6 noiembrie, a avut loc recepţia lucrărilor, eveniment la care au participat mai multe oficialităţi din Bucureşti şi din Neamţ. „În construcţii există mai multe clase de risc seismic. Biserica de aici era încadrată în clasa I de risc seismic, adică se putea prăbuşi oricând. Soluţiile aplicate de constructori, atunci când a fost ea constuită au fost soluţiile vremii de atunci. Nu exista beton armat care să crească rezistenţa. Acum, după consolidare, biserica a trecut pe ultima clasă de risc, adică IV, când nu mai există nici un pericol pentru ea sau pentru persoanele care intră să se închine aici. Şi având în vedere soluţiile de consolidare folosite, o garantăm pentru următorii 500 de ani“, a explicat inginerul Marian Alexandru, directorul firmei Construcţii Unu, cea care s-a ocupat de consolidarea şi reabilitarea bisericii.
Intervenţii doar prin exterior, pentru a nu fi afectată pictura
Una dintre problemele majore cu care s-au confruntat proiectanţii şi constructorul a fost că intervenţiile pentru consolidare nu puteau fi făcute prin interiorul bisericii, din două motive. În primul rând, era vorba de pictură care nu avea voie să fie afectată sub nici o formă, cu atât mai mult cu cât ea aparţine pictorului Nicolae Grigorescu. Un al doilea motiv era că biserica nu putea fi închisă nici o clipă, având în vedere că este una dintre cele mai căutate mănăstiri. „Având în vedere aceste două aspecte, toate intervenţiile trebuiau gândite din exterior. Aşa că prima dată am proiectat un sistem de drenuri, deoarece pânza freatică era foarte la suprafaţă. Prin acest sistem am reuşit să coborâm nivelul apei, astfel încât să nu mai existe probleme în acest sens. Iar sistemul de drenaj este unul unic, fiind prima biserică cu un sistem de drenaj spaţial, unde canalele nu preiau doar apa, ci asigură şi ventilaţia, astfel încât solul să se întărească. Apoi, am intervenit la fundaţie, pe care am consolidat-o, ea stând la baza elementelor de structură verticale sau orizontale. Apoi, pe măsură ce interveneam, mai descopeream şi alte probleme. De exemplu, centura folosită sus a fost din lemn, care a putrezit în totalitate. La fel şi la turlă, centura era tot din lemn şi putea să se prăbuşească oricând“, a declarat profesorul inginer Vasile Dascălu, din partea firmei Romexpert SRL, care s-a ocupat de proiectare.
Zidăria fiind foarte afectată, proiectantul a gândit un sistem spaţial de elemente verticale şi orizontale, cu elemente de armătură, care au fost injectate în pereţii bisericii. Practic, a fost încorsetată baza, apoi pereţii, iar sus s-a realizat un nou sistem de armături, biserica fiind înconjurată în totalitate de armături.
Au fost păstrate aceleaşi elemente arhitecturale
Fiind un momument istoric, trebuia păstrat fiecare detaliu arhitectural, aşa cum a fost gândit de proiectantul iniţial. „Toate inervenţiile care au fost făcute au fost în aşa fel încât să nu afectăm sub nici o formă elementele arhitecturale ale bisericii. Şi după ce a fost finalizată consolidarea, a început şi schimbarea pardoselii şi restaurarea picturii, afectată de trecerea timpului. Oricum, a fost o muncă dificilă, deoarece la gradul ridicat de degradare au contribuit mai mulţi factori, precum solul mlăştinos, diferitele incendii prin care a trecut de-a lungul timpului, precum şi contremurele“, a precizat şi inginerul Dan Petrescu, dirigintele de şantier.
Lucrări şi la complexul de chilii
Proiectul de reabilitare şi consolidare de la Agapia nu vizează doar biserica mănăstirii, ci şi complexul de chilii care o înconjoară. La o parte dintre aceastea au început deja lucrările. Cea mai gravă problemă este însă la corpul de clădiri unde se află şi paraclisul mănăstirii, deoarece s-a lăsat cu aproximativ 25 de centimetri în pământ, din cauza solului alunecos. Aici a fost montat un sistem de stâlpi de susţinere, pentru a nu coborî şi mai mult clădirile în pământ. De asemenea, fundaţiile fiind foarte mici, şi din cauza alunecărilor de teren, spatele unei laturi a chiliilor a fugit, necesitând neapărat consolidare. Deja a fost reconstruit turnul de sud-vest şi tot pe această latură va fi pus un contrafort, care să împiedice celelalte clădiri să mai alunece. „Instituţia noastră va continua să sprijine bisericile din România care au nevoie de intervenţii rapide. Şi Mănăstirea Agapia va fi ajutată în continuare pentru a finaliza toate lucrările de aici“, a spus Dan Nicolae Buşcu, directorul general al Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice.
Finanţarea lucrărilor, atât pentru consolidarea şi restaurarea bisericii, cât şi pentru consolidarea complexului de chilii vine de la Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice.
▲
Primul hram în biserica înnoită
Astăzi, în ziua de cinstire a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Mănăstirea Agapia îşi sărbătoreşte hramul. Cu acest prilej, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, va oficia Sfânta Liturghie arhierească, la care sunt aşteptaţi credincioşi din toată ţara, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor locale. Mănăstirea Agapia - una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România - face parte din salba vestitelor şi vechilor mănăstiri nemţene, mărturii ale adâncii evlavii a poporului român. Mănăstirea este aşezată pe valea pârâului cu acelaşi nume şi este mărginită dinspre nord de Muntele Muncelu, iar dinspre sud-vest, de Munţii Dealul Mare şi Dealul Crucii. Monument istoric şi de arhitectură religioasă, construit în plan triconc, cu ziduri groase de piatră, biserica Mănăstirii Agapia a fost pictată în interior de Nicolae Grigorescu, între 1858-1860, în stil neoclasic, dar cu elemente novatoare, uneori folosind modele vii, ceea ce explică vivacitatea chipurilor. Mănăstirea deţine o colecţie muzeală de artă medievală şi religioasă şi o bibliotecă ce cuprinde şi un fond de carte veche. Pe latura de sud se află Paraclisul „Naşterea Maicii Domnului“, iar în afara incintei mănăstireşti se mai află bisericile „Adormirea Maicii Domnului“ şi „Sf. Ioan Bogoslovul“. Prin amplasarea într-un peisaj foarte pitoresc, străjuit de munţi acoperiţi de codri seculari, mănăstirea a atras în decursul timpului numeroase personalităţi ale literaturii române.
