Redescoperirea valorilor ortodoxe la Orbeni

Taina ce învăluie originea comunei Orbeni se întretaie cu cea a bisericii de lemn, ce domină zona prin frumuseţea ei. Un lăcaş de cult ce a străbătut trei veacuri şi s-a păstrat în condiţii aproape impecabile. De culoarea castanei coapte, lăcaşul închinat Sfântului Nicolae este reprezentativ pentru stilul arhitectural al bisericilor din Moldova. Biserica de la Orbeni este declarată monument de patrimoniu, originalitatea monumentului fiind dată de turla octogonală etajată, din bârne încheiate în „coada rândunicii“, cu o streaşină la nivelul coamei şi un brâu median în torsadă.

Micuţa biserică din Orbeni nu e greu de zărit, dacă urci spre inima satului. La un moment dat, pe partea stângă, vei vedea un „zid“ din brazi verzi, ce străjuiesc o poartă sculptată din lemn, înfrumuseţată cu motive florale, până la care ai de străbătut doar un drumeag de vreo 20 de metri. Chiar dacă este mai tânără, aceasta se armonizează cu biserica amplasată la nici o aruncătură de băţ.

Refăcută în 1785

De culoarea castanei coapte, lăcaşul închinat Sfântului Nicolae se află în contrast intens cu verdele crud ce-l împrejmuieşte. Amănuntele arhitecturale se descoperă uşor, cu fiecare pas pe care îl faci spre biserică. O temelie solidă, de peste jumătate de metru, susţine impresionanta lucrătură de lemn. De jur împrejur, lăcaşul de rugăciune este înconjurat de un brâu sculptat în lemn. Se surprind şi tăieturile drepte ale bârnelor care încheie, la capete, pereţii exteriori. Armonia lucrării te poartă cu gândul la măiestria celor de altădată, ziditori anonimi de temple şi palate. Cum anonimi vor rămâne pentru totdeauna şi constructorii acestui sfânt lăcaş. Alături de biserică, s-au păstrat două pietre de mormânt, pe care se mai zăresc inciziile unor cruci. Cât priveşte înscrisul de pe ele, acesta este ilizibil. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre pisania sculptată în lemn deasupra uşii ce aminteşte că această biserică „s-a prefăcut din nou de căpitanul Vasile în anul 1785“.

Culori simple şi puţine

În interior, te izbeşte aerul răcoros, specific unei construcţii din lemn, veche. Întoarcerea în timp, pe care ţi-o oferă contactul cu această biserică, se leagă şi de frumuseţea icoanelor. Deşi culorile utilizate sunt simple şi puţine, maniera de îmbinare a roşului, cu verdele şi albastrul te cucereşte prin chipurile Mântuitorului Iisus Hristos, ale Maicii Domnului sau ale Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Totul, în interior, se menţine şi se păstrează frumos ca acum trei veacuri sau mai mult.

Muzeul parohial, un vis mai vechi

Este bine de menţionat şi faptul că pe biserica de la Orbeni a fost montată şi inscripţia ce atestă că este monument de patrimoniu.

Şi, tot aici, a existat un muzeu în care s-au păstrat valori ce ţin de spiritualitatea şi cultura zonei. Un muzeu care, din păcate, suferă, pentru că din el nu s-a mai păstrat decât imaginea unor vremuri când lucrurile stăteau mult mai bine. „A fost înfiinţat în anii â80 de pr. Constantin Ungureanu într-o cameră a casei parohiale. Cu timpul s-au adunat de la obştea satului icoane vechi, obiecte de lucru ce ţin de tradiţia locului, costume populare, veşminte preoţeşti şi altele“, ne-a declarat preotul Daniel Nădejde.

Fără posibilităţi materiale şi financiare, tânărul părinte de la Orbeni caută posibilităţi pentru a readuce în actualitate un vis mai vechi al locului. „Mi-aş dori o căsuţă mică din bârne lângă biserică, un monument care să adăpostească într-un spaţiu mai bun tot ce se află acum în muzeu. De asemeni, mi-aş dori să facem o campanie de promovare a ansamblului ce se va forma, fie prin internet, prin media, prin predică. Umblăm în toate părţile, dar nu prea găsim ajutor. Iar banii sunt foarte dificil de obţinut. De ce atâta zbucium? Îmi doresc să duc mai departe o tradiţie culturală. Pentru că patrimoniu cultural trebuie păstrat ca să se bucure şi alţii aşa cum ne-am bucurat şi noi când l-am primit de la înaintaşi“, a mai spus preotul Nădejde. Din păcate, numărul celor interesaţi de soarta lăcaşului de cult din Orbeni poate fi numărat pe degetele unei mâini. „De aproape 3 ani de când sunt în parohie, o singură familie de intelectuali din Bucureşti s-a mai interesat de soarta lui“, ne-a explicat preotul Nădejde.

▲ Reprezentativă pentru stilul moldovenesc

Iniţial, Biserica „Sf. Nicolae“ din Orbeni a aparţinut unui schit, apoi a fost mutată, reînălţată şi „prefăcută“ pe actualul amplasament, la 20 km depărtare, în anul 1785.

Construcţia este reprezentativă pentru tipul moldovenesc, cu pridvor deschis pe latura de vest şi cu turnul-clopotniţă supraetajat desupra pronaosului. S-a păstrat temelia originală de piatră de munte cioplită, peste care s-au aşezat tălpile de stejar şi cununile de bârnă orizontale ale pereţilor încheiate la capete în taietură dreaptă, iar la absidele laterale în tăietură oblică.

Acoperişul este în patru ape, din şindrilă, cu forme rotunjite la muchii, la abside şi la altar. Originalitatea monumentului este dată de turla octogonală etajată, din bârne încheiate în „coada rândunicii“, cu o streaşină la nivelul coamei şi un brâu median în torsadă. În partea superioară turla are opt ferestre înguste cu chenare în formă de funie, care sunt protejate de un acoperiş piramidal cu bază octogonală. Catapeteasma, din 1734, adusă şi ea de la fosta biserică a schitului, a fost tăiată în părţile laterale pentru a încăpea în noul spaţiu. A fost restaurată în perioada 1977-1979.

Biserica şi incinta au fost restaurate şi reamenajate în anii 1973-1978 sub îndrumarea arhitectului Titu Elian. Lăcaşul de cult a fost supus între anii 2004-2006 unor ample lucrări de înnoire şi, ca urmare, la 18 iunie 2006, PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Episcopiei Romanului, alături de un sobor numeros de preoţi, a oficiat slujba de resfinţire a bisericii din Orbeni.