Religia, cu ajutorul calculatorului

În societatea de astăzi, în care tentaţiile spre o viaţă liberă sunt foarte mari, e greu să găseşti mereu noi şi noi modalităţi care să-i ţină pe elevii de liceu aproape de Dumnezeu. La Liceul de informatică „Grigore Moisil“ din Iaşi, situaţia este puţin diferită. Şi aceasta, datorită unei profesoare de religie, despre care celelalte cadre didactice spun că este remarcabilă. Întrucât elevii de la acest liceu lucrează foarte mult la calculator, ea consideră că acesta este „modul cel mai potrivit de a-i atrage şi de a-i implica.“

Violeta Stanciu predă religia la liceul informaticienilor din Iaşi, de trei ani, şi de atunci, raportându-se la instrumentele de lucru şi la nivelul intelectual al fiecărei clase, a căutat să atragă elevii, mai întâi pe cei mici, apoi pe cei mai mari, pe lângă orele de religie predate după metode interactive, în tot felul de activităţi cu caracter religios care să le ofere cunoştinţe despre Ortodoxie într-un mod deloc plictisitor.

La prima vedere s-ar părea că nu se întâmplă nimic special, însă rezultatele sunt foarte frumoase. Mulţi elevi se pregătesc pentru orele de religie şi cu informaţii suplimentare. În timpul posturilor, elevii merg împreună cu profesoara lor la spovedanie şi împărtăşanie la biserica din apropiere, „Sfântul Nicolae“ - Copou.

Lucru pe echipe

La gimnaziu, elevii sunt angrenaţi în activităţi care le solicită dexterităţile pe care le au, iar la liceu, tinerii se avântă în discuţii şi analize din punct de vedere religios pe teme la zi, care îi priveşte, în special pe ei. Modestă din fire, Violeta nu găseşte ceva special în ceea ce face, însă e bucuroasă când vede că rezultatele nu întârzie să apară. „În primul rând, orice oră de religie începe şi se termină cu rugăciunea. Apoi am început să aplic lucrul pe echipe. Cum fac: împart textul din manual pe bucăţi, şi fiecare echipă primeşte o parte. Să zicem că sunt patru elevi la un text. Aceştia îşi aleg un lider, care la sfârşitul lecţiei va prezenta ideile în funcţie de ceea ce ştiu, de cele cu care sunt de acord, cu ceea ce nu-s de acord şi întrebări. Ei, în echipă, trebuie să-l ajute pe lider să prezinte cât mai bine, pentru a lua nota 10. Şi aceasta pentru că la următoarea oră, altul din echipă va fi lider şi va trebui să fie ajutat să ia nota 10. Aşa reuşesc să le pun note“, ne explică Violeta Stanciu.

Lecţia AEL

Am participat la o lecţie de religie care s-a desfăşurat într-o manieră dinamică, bazată pe dialog. Lecţia, despre simbolistica picturii bisericeşti, s-a desfăşurat pe baza unui sistem de instruire electronic, cu ajutorul calculatorului. Ca exemplu, copiii au putut urmări, un filmuleţ, prezentat cu ajutorul videoproiectorului, despre o biserică din Iaşi, a cărei pictură îndeplineşte fidel erminia bizantină. La sfârşit, elevii au putut da, tot prin acest sistem, un test pe baza a ceea ce au învăţat în timpul orei, plecând acasă cu lecţia deja învăţată. „Prin sistemul AEL, lecţia este introdusă ca informaţie în calculator, apoi este distribuită pe calculatoarele elevilor. Avantajul este că fiecare elev are contact direct cu un anumit calculator, poate să urmărească lecţia. Şi mai ales, acest sistem este foarte avantajos la test. Primesc pe loc nota. Timpul meu de corectat se reduce dintr-o dată, iar elevul va pleca acasă cu o notă care îi va spune exact cât din lecţia respectivă şi-a însuşit. E o metodă de evaluare“, mai spune Violeta.

Concurs de proiecte pe teme religioase

În octombrie 2007, cu ocazia manifestărilor liceului la Zilele Iaşilor, Violeta a organizat la clasa a XI-a (clasă de informtică) un concurs de proiecte prezentate în power point, cu titlul „Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Iaşului“. A împărţit clasa în echipe şi a dat fiecărei echipe un subiect: Maica Domnului, Iisus Hristos, Sfânta Parascheva, Dumitru Stăniloae etc. Au fost cam şapte echipe. Şi într-un amfiteatru, fiecare echipă şi-a prezentat proiectul, în prezenţa conducerii liceului, a altor profesori şi altor clase de elevi din liceu. „Pentru că sunt informaticieni, ei pot prezenta mult mai bine decât alţii care nu ştiu informatică. Adică să găsească nişte elemente care să-i atragă şi pe ceilalţi şi să-i facă atenţi. De asemenea, au grijă cum fac încadrarea, au grijă ce elemente ornamentale folosesc pentru slideuri. La sfârşit, am oferit nişte diplome semnate de dna directoare, Carmen Losonczy, şi am premiat o echipă câştigătoare. Ei păstează aceste diplome la dosarul personal“, continuă dra profesoară.

Împreună, la spovedanie şi împărtăşanie

La Crăciun, neapărat, copiii se organizează în cor şi merg la colindat. „Sunt unii copii care au glasuri frumoase. Şi e păcat să nu-i promovăm“, zice Violeta. În 2005 au mers la Şcoala 43, unde este un centru de zi pentru copiii defavorizaţi social. I-au colindat pe aceşti copii şi le-au dus cadouri, din banii strânşi împreună. „În anul următor, elevele care erau atunci în clasa a XII-a şi terminaseră m-au căutat să mai mergem. Acesta este un exemplu. Am încercat să mă apropii de ei şi m-a ajutat Dumnezeu. Unii chiar încep să se ducă la biserică. Mai mergem la Crăciun şi la Paşte la biserica din apropiere, pentru spovedanie şi împărtăşanie. Eu le spun că îi aştept la 07:00 dimineaţa, de exemplu, când părintele este la biserică, şi au fost cazuri, când nu mă aşteptam să vină, dar au venit. Am mai facut serbări de Crăciun cu ei. Deci, şi prin religie pot să-şi prezinte talantul lor“, este convinsă tânăra profesoară.

▲ Program de întrajutorare

Violeta Stanciu este şi responsabilul comisiei de voluntariat a liceului. În cadrul acestei comisii se desfăşoară un proiect de într-ajutorare a bătrânilor de la Spitalul Sculeni, din apropierea Iaşului, iniţiat de directoarea liceului. Pe lângă acţiuni filantropice care nu ţin de o anumită ritmicitate, în cadrul acestui proiect se derulează un program prin care fiecare clasă din liceu, împreună cu dirigintele, merge o dată pe săptămână la Sculeni pentru a le duce bătrânilor bolnavi de acolo, fie haine, fie alimente strânse de ei. „Sunt copii sensibili şi, pe unii pildele, minunile Mâtuitorului îi pun pe gânduri. Aceasta înseamnă că ei interiorizează unele lucruri şi, dacă se pot schimba şi în comportament, este extraordinar. Nu mai zic de clasele cu care am pictat icoane. Aceştia au un comportament deosebit la ora de religie. Adică sunt atenţi, sunt ascultători, le place, răspund şi-i simt aproape de inima mea“.

▲ Şi-au pictat icoane pentru clasele lor

Încă de când a venit să predea religia la această şcoală, Violeta a înfiinţat un cerc de pictură a icoanelor pe sticlă. Acesta s-a desfăşurat în afara orelor, iar elevii au participat cu multă plăcere. Prima expoziţie cu icoanele lor a avut loc la 1 iunie 2006. Toate icoanele lucrate de copii au fost sfinţite la biserica lui Nicolae Iorga din Copou, iar la slujbă au participat toţi autorii lor. Icoanele pictate au fost dăruite o parte profesorilor, cinci dintre ele bătrânilor de la Sculeni, iar cele mai multe dintre ele împodobesc acum clasele acestor copii. După cum ne-a spus Violeta Stanciu, acest cerc a luat fiinţă în ideea de activitate nouă, dar şi de dezvoltare a sentimentului religios al copiilor. Timp de un an, copiii au lucrat atât la şcoală, în timpul lor liber, cât şi la biserica „Sf. Nicolae“ - Copou. „Doream sa fac o activitate cu elevii care să vină în continuarea orelor de religie, să le dezvolte sentimentul religios. De la acest cerc de pictură mi-au rămas în suflet în primul rând copiii, pentru că am legat relaţii sufleteşti cu majoritatea, şi în al doilea rând faptul că şi lor le-a plăcut, lucru dovedit prin faptul că am continuat, şi dorim să continuăm“, ne-a spus Violeta Stanciu.

Această activitate va continua, căci mai sunt clase care s-ar bucura să aibă o icoana pe perete. „Nu-i forţez, în nici un caz, căci roadele la religie nu se aduc cu forţa, ci cu inima, dacă simţim cât de cât la fel“, a adăugat ea.

▲ Subiecte de actualitate, la ora de religie

La sfârşitul orei de religie, la care am participat, le-am cerut părerea câtorva elevi din clasa a XI-a C, cu privire la modul în care se desfăşoară această oră:

„Păi lecţia de religie are în plus sistemul virtual, AEL-ul, în primul rând. E mai atractiv aşa, pentru că îţi oferă o imagine de ansamblu a ceea ce dra profesoară predă şi înţelegi lecţia mai bine, pentru că sunt lucruri concrete“. (Marius Mărguţă)

„Sunt foarte multe lucruri interesante. Ora de religie ne modelează foarte mult latura spirituală. Nu ne limităm strict la ora de religie, ci prin ceea ce învăţăm, ne raportăm şi la realităţile zilelor noastre. De exemplu, am învăţat ce influenţă are muzica asupra persoanei. Fiecare tip de muzică transmite un anumit mesaj. Nu ai timp să te plictiseşti la ora de religie, pentru că se discută mereu subiecte care ne privesc pe noi tinerii“. (Emilia Chelcu)

„Sigur că prin acest procedeu de a se preda religia, ora nu poate fi plictisitoare. E o metodă interactivă şi vă pot spune cu certitudine că învăţăm mult mai mult aşa, decât în cadrul orelor clasice. Are în plus suportul tehnic, materialele video, audio, mijloacele moderne de comunicare. În ora de religie abordăm, pe lângă lecţiile din proogramă, subiecte actuale, din perspectivă religioasă, subiecte de impact social, moral. De exemplu, am vorbit despre fumat, de ce este nociv pentru suflet (pentru că pentru trup ştim deja) şi multe alte teme“. (Alexandru Chimu)