România, în topul migrației medicilor

În contextul pandemiei actuale, constatăm cât de importantă este prezența, dar și calitatea personalului medical, a serviciilor medicale și a cercetării în acest domeniu. România se confruntă cu cea mai mare rată de migrație a medicilor din întreaga lume, conform ultimului raport al OCDE din 2020. Cei mai mulți doctori români plecați sunt tineri și nu se ­gândesc să revină în țară.

România are cea mai semnificativă rată a migrației doctorilor raportat la numărul total de medici din țară, fapt ce o situa, în 2016, pe locul 5 la nivel mondial, cu 21.107 medici născuți în România care profesau în afara granițelor, după India, China, Pakistan și Germania. O treime din medicii din România au emigrat, astfel că țara noastră se confruntă cu o penurie a personalului medical. Îngrijorător este și faptul că majoritatea doctorilor care părăsesc țara noastră sunt școliți în România, astfel că, în 2018, ne aflam pe locul 3 în lume, după India și foarte aproape de Pakistan, cu 22.332 de medici care au studiat în țara de origine și lucrau în străinătate. Dacă ne gândim că aceia care pleacă sunt, de regulă, cei mai buni în profesia lor, situația devine alarmantă. În plus, statul român, care a susținut financiar educația acestora, nu beneficiază de investiția făcută. Bhagwati a fost primul cercetător care a pus problema introducerii unei taxe pentru migrația calificată, considerând că educația emigranților de care va beneficia țara de destinație este susținută de fapt financiar de taxele și impozitele plătite de contribuabilii din statul de origine. În 2018, ­ministrul educației, Ecaterina ­Andronescu, estima la 1 miliard de euro cheltuielile pentru educația a 10.000 de medici, pornind de la grădiniță și până la ­finalizarea studiilor.

Pentru că una dintre cauzele plecării doctorilor români din țară, după cum declarau chiar ei, era salariul mic, Guvernul României a hotărât, în 2017, creșterea lefurilor medicilor, în încercarea de a combate astfel migrația masivă a acestora. În ultimii ani, numărul doctorilor care părăsesc țara pare să fie în scădere. Dacă în 2010 au fost eliberate 7.829 de certificate de conformitate (necesare pentru a putea profesa în altă țară și care indică intenția de a migra), în 2011 au fost eliberate 5.674, în ­2017 - 2.794, iar în 2018 - 2.312.

Cei mai mulți doctori care pără­sesc România sunt tineri, deza­mă­giți de condițiile de rezidențiat. Ei sunt absolvenți ai marilor centre universitare de la Iași, Cluj-Napoca, București, Timișoara. În 2013, peste 50% din medicii români care lucrau în afara țării aveau sub 40 de ani. În 2018, 150 de doctori au revenit în țară, majoritatea din motive legate de ­familie. Sistemul medical din ­România are un deficit de cel puțin 15.000 de specialiști.

Și alte state europene se confruntă cu rate importante de migrație a medicilor: Slovacia, ­Estonia, Islanda și Irlanda, dar România deține recordul absolut și, iată, în contextul pandemiei globale se dovedește că doctorii reprezintă o resursă strategică dintre cele mai valoroase.

În contextul crizei Covid-19, Comisia Europeană a anunțat, în aprilie 2020, că trebuie facilitată trecerea frontierelor de către ­doctorii care vor să profeseze într-un alt stat membru, încurajând practic mobilitatea și migrația acestora. Medicii nu sunt supuși de către cele mai multe țări interdicției de a călători în timpul pandemiei. Spania a angajat de urgență, la sfârșitul lui aprilie 2020, 400 de doctori străini. Italia a dat un decret prin care doctorii străini pot primi o licență temporară pentru a profesa pe teritoriul italian.

În Australia și Luxemburg, peste 50% din doctori sunt emigranți. O parte au venit în țările de destinație pentru studii, în timp ce o parte erau deja doctori când au emigrat. La începutul anilor 2000, principalele țări de desti­nație pentru medicii români erau SUA, Canada și Franța. După aderarea României la Uniunea Europeană (UE), în 2007, medicii români s-au orientat preponderent spre țări din UE, precum Franța, Marea Britanie, Germania, Irlanda și Belgia. În ultimii ani, mulți medici români au luat calea Scandinaviei, Suediei și Norvegiei. Dar medicii români s-au îndreptat în număr mare și către Emiratele Arabe, Austria, Italia și Spania.

Belgia este țara unde cei mai mulți doctori care provin dintr-o altă țară a UE sunt români, în timp ce în Franța, o treime din medici sunt români. Vom reda ­câteva mărturii ale medicilor ­români din Franța.

„În România, doctorii nu erau dornici să te învețe”

Monica-Raluca Pogană, 35 de ani, este medic radiolog în Franța, la Spitalul Paul Brousse din Paris. Originară din Oradea, cu studii la Timișoara, ea a părăsit România, în urmă cu șapte ani, în timpul rezidențiatului, dezamăgită că nu existau aparate, că medicii primari nu erau dornici să îi învețe pe tineri de teama ca aceștia să nu le fure meseria, iar salariul era mic. Acum 10 ani câștiga 950 de lei. A plecat în Franța, unde fusese bursier Erasmus în 2008-2009, ca să învețe și apoi ca să câștige mai bine. Aici, cel mai mare obstacol pentru ea a fost limba. Nu își dorește să se întoarcă, pentru că în România ar trebui să dea competențele, în timp ce francezii consideră că un medic, odată ce devine specialist, le are automat. În România un medic este obligat să le dea după rezidențiat.

Adriana este medic generalist, dar în prezent lucrează la o asociație care se ocupă de adicții. Originară din Satu Mare, a studiat la Cluj și a venit în Franța, în 2005, tot în timpul reziden­țiatului, la îndemnul unei prietene, de asemenea medic, plecată înaintea ei. Avea o viziune idealizată asupra Occidentului și își dorea să plece din România, așa că a ales Franța. A început aici o specializare pe adicții, pe care a finalizat-o în 2010. Între 2007 și 2010 a revenit la Cluj pentru a termina rezi­dențiatul, după care s-a întors în Franța. A profesat o vreme într-un spital din Normandia, apoi lângă Toulouse, la Cannes, după care s-a întors în regiunea pariziană. Se gândește să ­revină în România, deoarece ­în Franța nu se simte împlinită ­în planul vieții personale.

Silviu Bivol este radiolog. De loc de prin împrejurimile Sucevei, a studiat la Cluj, iar prima dată a plecat la Bruxelles, în 2006, cu o bursă, în timpul reziden­țiatului. După un an s-a întors acasă, doborât și de dorul de familie. A stat, însă, doar două luni. El spune că în România, din păcate, erau foarte importante re­țe­lele, dacă ești fiu sau fiică de doctor sau dacă ai cunoștințe. În plus, doctorii nu erau dornici să te învețe ce știu ei, pe când în afara țării a găsit această deschidere. De asemenea, aparatura era mult mai avansată în străinătate și la vremea aceea salariile erau foarte mici în țară, așa încât, după două luni, a decis să plece, de data aceasta în Franța. De 12 ani lucrează la Paris și nu are de gând să revină în România ca medic, ci doar pentru concedii și a-și vizita familia.

Marius Mureșan este radioterapeut, originar din Cluj, unde a și studiat. A venit în Franța, în 2001, într-un stagiu de perfecțio­nare la Institutul Gustave Roussy, cel mai bun institut de radioterapie din Europa. I s-a oferit un post și a rămas în Franța, unde spune că are la dispoziție dotări în materie de aparatură de care țara noastră nu dispunea la vremea când a plecat. În prezent, lucrează la Institutul Curie din Paris și nu își pune problema revenirii în țară, pentru că s-a căsătorit și viața ­familiei este acum în Franța.

Ștefan Ciucă, medic internist, originar din București, și-a făcut studiile tot în Capitală. A venit prima dată în Franța, în 2003, în cadrul unui program de specializare de doi ani, după care a revenit în țară pentru finalizarea reziden­țiatului. După doi ani petrecuți la București, a primit o ofertă din Franța, de la Antibes, pe care a acceptat-o, întrucât salariile medicilor în România erau mici. ­Ulterior, a venit la Paris, unde a fost șef de clinică la Paris VII, apoi a lucrat la Spitalul Lariboisière, pentru ca să plece în cele din urmă la Nisa. De șase ani profesează în Monaco, dar locuiește în continuare la Nisa. Ștefan s-a căsătorit în 2001 cu Ancuța, medic pediatru din Roman, cu studii la Iași, care profesa în Franța. Împreună au cinci copii și se gândesc că, dacă ar reveni în România, poate că programul lor și al copiilor ar fi ceva mai lejer și ar putea petrece mai mult timp împreună. Ei ­admiră familia doctorului și preotului Ștefan Mindea.

O parte din medicii ortodocși din Franța au înființat Asociația „Sfântul Luca al Crimeei”, ­punându-se sub protecția acestui sfânt care a fost și un mare ­chirurg. Există și o asociație a medicilor de origine română de pe Coasta de Azur, înființată în 2004 de ­Constantin Turchină, consul onorific al României și cardiolog, în principatul monegasc. Această asociație ajută, printre altele, și copiii din România cu probleme cardiace.