Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Rugăciune şi fapte bune sub milostivirea Maicii Preciste
Biserica „Maica Precista“ din Ploieşti, situată în plin centru istoric, administrativ şi cultural al oraşului, este una dintre cele mai cunoscute şi mai frumoase biserici ale acestei urbe. Părintele protoiereu Ştefan Muşat, parohul bisericii, împreună cu ceilalţi slujitori şi cu obştea credincioşilor râvnitori împletesc aici bucuria Liturghiei cu respectul faţă de istoria acestor locuri şi cu grija deosebită faţă de semeni.
Închinată „Celei mai cinstite decât heruvimii şi mai mărite fără de asemănare decât serafimii“, biserica aflată pe Strada Armoniei nr. 3, colţ cu strada Mihai Bravu şi vizavi de casa-monument istoric Mihail Kogălniceanu, întâmpină pe tot călătorul căutător de linişte şi taină cu turlele sale zvelte, cu frumosul pridvor deschis, susţinut de 12 coloane de piatră.
Deşi se află într-un amplu proces de consolidare şi restaurare, lăcaşul păstrează în interior deosebită ordine şi rânduială, specifice spaţiului eclesial. Peste 7 ani va fi sărbătorit bicentenarul, iar părintele paroh Ştefan Muşat, sprijinit de fiii duhovniceşti ai parohiei şi de instituţii din oraş, îşi doreşte ca la ceasul acestei sărbători biserica să fie înfăţişată înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor ca o adevărată mireasă a lui Hristos. După întocmirea documentaţiei şi obţinerea tuturor aprobărilor necesare, lucrările de consolidare au început în noiembrie 2012 sub coordonarea arhitectului Călin Hoinărescu şi a inginerului structurist Zoltan Sandor, oameni cu frică de Dumnezeu, care au grijă ca lucrările să se desfăşoare cu multă responsabilitate după normele europene cele mai noi. S-a pornit de la fundaţie, aceasta fiind îmbrăcată într-un corset de fier şi beton. S-a turnat centura de jos şi se face un acoperiş fals, sub care se poate lucra în continuare în linişte la realizarea noului acoperiş şi la consolidarea întregului edificiu fără a exista pericolul ca ploaia să se infiltreze şi să afecteze frumoasa pictură a lui Iosif Kebar. „Am o preţuire deosebită pentru credincioşii noştri, care participă în număr foarte mare la sfintele slujbe, şi îmi plec fruntea în faţa acestor inimoşi oameni care în vremurile atât de grele pe care cu toţii le petrecem mai găsesc resurse de voinţă sufletească şi dărnicie ca să sprijine lucrările sfintei biserici“, ne-a spus pr. protopop Ştefan Muşat.
În cei aproximativ 200 de ani de existenţă, biserica-monument istoric păstrează tainic între zidurile ei istoria multor evenimente care s-au petrecut aici. Existenţa ei este cu mult mai veche decât anul inscripţionat în pisania de deasupra uşii de la intrare: „Acest sfânt lăcaş s-a zidit la anul 1820, mai 10“, fapt dovedit de existenţa unei biserici din lemn, anterioare celei de zid, lucru confirmat şi de Catagrafia bisericilor şi preoţilor din Ploieşti la anul 1810, aparţinând Mitropoliei Ungrovlahiei şi realizată în timpul păstoririi mitropolitului Ignatie.
De-a lungul vremii, în această biserică şi-au plecat genunchii ţarul Rusiei Alexandru al II-lea, care a petrecut Sfintele Paşti ale anului 1877 în Ţara Românească, precum şi multe alte personalităţi. În clădirile din imediata apropiere a bisericii era încartiruită întreaga delegaţie a ţarului. În perioada şederii lor aici, 25 mai - 13 iunie, s-au sărbătorit Paştile, iar Alexandru al II-lea, om cu multă evlavie, s-a dus la Biserica „Maica Precista“ pentru a asculta slujbele ţinute de preoţii slujitori de aici. A fost atât de impresionat de credinţa românilor, de frumoasa slujire a preoţilor, de cuvintele care îi pătrundeau adânc în suflet, încât şi-a adus aici toţi militarii care îl însoţeau pentru Împărtăşanie. Unul după altul, soldaţii Imperiului Ţarist au luat Sfânta Împărtăşanie de la preoţii ploieşteni. Ţarul Alexandru al Rusiei a vrut să păstreze vie această amintire. De aceea, a hotărât să doneze bisericii în care se simţise atât de aproape de Dumnezeu mai multe obiecte pe care a pus să se inscripţioneze acest text: „În amintirea înaltei şederi în acest oraş a suveranului împărat al întregii Rusii, Alexandru al II-lea, de la 25 mai - 13 iunie 1877, pe timpul Războiului ruso-turc. Donat Bisericii cu hramul «Adormirea Maicii Domnului» din Ploieşti.“
Icoana Maicii Domnului cu trei mâini
Printre numeroasele donaţii s-a numărat şi icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Lucrată în aur şi argint, aceasta este deosebită prin faptul că Născătoarea de Dumnezeu este reprezentată având trei mâini. Despre faima acestei icoane, existentă încă din anii aceia, a auzit şi Mihai Eminescu. În drumul său spre Iaşi, la un an de la donarea icoanei, poetul românilor s-a oprit la Ploieşti, în bisericuţă, şi a participat la slujba de Înviere. În amintirea acestui moment, în curtea bisericii dăinuie şi astăzi bustul poetului naţional. Pentru a se închina la această icoană şi pentru a se ruga în acest lăcaş a venit şi Mihail Kogălniceanu, care a locuit o vreme lângă Biserica „Maica Precista“, iar peste ani, actorul Toma Caragiu, ploieştean şi el, a venit aici să aducă prinosul său de rugăciune Maicii Domnului.
Cunoscută mai ales pentru această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu trei mâini, această biserică adună şi astăzi zilnic foarte mulţi credincioşi, care vin aici şi se roagă vasului ales în care S-a pogorât şi S-a întrupat Mântuitorul lumii să le lumineze viaţa lăuntrică şi să reverse asupra lor bucurie, pace şi bună înţelegere în familiile lor, ştiind că Preasfânta Feciară pe toate le poate câte le voieşte. Această icoană mult iubită a fost restaurată cu măiestrie anul trecut de pictorul Dan Ivanovici. În patrimoniul bisericii se mai află tot ca dar de la ţar un set de sfinte vase, precum şi alte obiecte liturgice.
Braţele filantropiei deschise către toţi
Pe lângă slujbele zilnice şi dialogurile duhovniceşti cu credincioşii se continuă aici tradiţia activităţilor social-filantropice şi culturale, comunitatea credincioşilor fiind în strânsă legătură cu mai multe aşezăminte pentru copii şi bătrâni, unde merg în vizită săptămânal, sau ocazional, cu daruri. Unii elevi cu probleme financiare sunt susţinuţi pentru a-şi continua studiile, iar elevii merituoşi primesc burse speciale pentru performanţă. O colaborare constantă există cu Centrul de copii „Concordia“, iar un credincios foarte milostiv susţine programul filantropic prin care bătrânii neputincioşi ai parohiei primesc în fiecare joi o masă caldă acasă.
„Dumnezeu ne aduce înainte pe cei care au nevoie de ajutorul nostru. Săptămânal ajutăm foarte mulţi oameni. Nu refuzăm pe nimeni, pentru că avem model pe Mântuitorul Hristos cel Atotmilostiv şi am învăţat din experienţa vieţii că, dăruind, primeşti mai mult, nu doar pentru tine, ci pentru comunitate. Arătându-ţi şi manifestându-ţi dragostea, câştigi un suflet care poate s-ar pierde copleşit de greutăţile vieţii“, ne-a spus pr. Ştefan Muşat.
În prezent au loc aici multe manifestări religios-culturale, iar în viitor se doreşte ridicarea unui complex socio-cultural pentru copii şi tineri studenţi, precum şi a unui muzeu eclesial.