Rugăciuni în casa de pe strada Baicului

În apropierea Gării Obor se află un cartier numit cândva Mahalaua Baicului. Amintind de perioada postbelică, aici totul pare să ignore Bucureştiul cuprins de fiorul postmodernităţii. În acest cartier trecătorul întâlneşte biserica atipică a Parohiei "Rodica Moşoiu", care are un trecut interesant şi o poveste nefericită.

Lăcaşul de cult situat în cartierul Baicului din sectorul 2, aparţinând de Protoieria II Capitală, cu hramurile "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" şi "Adormirea Maicii Domnului", este improvizat într-o casă alcătuită din două camere, a căror suprafaţă însumează cca 55 mp. Biserica este neîncăpătoare pentru credincioşii care participă la sfintele slujbe oficiate aici. De aceea, încă din anul 2005 au început demersurile pentru ridicarea unei noi biserici care să răspundă nevoilor credincioşilor din parohie. Atunci, a fost numit pe seama acestei parohii părintele Marian Enache, preot care s-a implicat în realizarea unei noi biserici, care s-a dovedit în final o utopie. "În 2005, când am fost numit preot aici, am vrut cu adevărat să mă implic. Ştiam ce mă aşteaptă. În vederea acestei construcţii, am căutat un sponsor şi am găsit un om care ne ajuta integral cu susţinerea financiară toată construcţia bisericii, pe domnul Bucur Costel", spune părintele Enache.

Terenul pentru noul lăcaş de cult fusese donat Arhiepiscopiei Bucureştilor de către Primăria Sectorului 2 al Capitalei, în strada Paharnicul Turturea, aproape de Gara Obor. Elanul şi dorinţa preotului paroh şi a credincioşilor din Parohia "Rodica Moşoiu" de a avea un nou lăcaş de cult s-au năruit repede, pentru că terenul nu a fost controlat juridic în momentul donaţiei, "el fiind revendicat printr-o cerere încă din anul 2001", după cum menţionează părintele cu durere-n suflet. "Neştiind acest lucru, nici eu şi nici preotul dinaintea mea, am început să mă zbat cu dosarul ca să obţin aprobările de la toate instituţiile competente în vederea unei noi construcţii. Am mers aşadar la toate instituţiile, făcând toate formele legale, am obţinut toate aprobările cu ajutorul sponsorului amintit şi, totodată, în paralel, am început şi săpăturile necesare şi obligatorii pentru studiul de fezabilitate. Toate acestea au dus la cheltuieli mari".

După ce au fost obţinute toate aprobările şi a fost depus dosarul la primărie, se aştepta eliberarea autorizaţiei de construcţie, însă răspunsul s-a dovedit a fi negativ. "Am primit vestea că nu se poate elibera autorizaţia de construcţie", îşi aminteşte părintele Marian cu mâhnire, "deoarece terenul este revendicat de o anume doamnă, Greceanu Anghel Ileana. Am mers apoi la Primăria Generală, am făcut şi acolo cerere, însă, degeaba, toate demersurile au fost în zadar".

"Aici este locul lui Dumnezeu"

Lupta pentru construirea unui nou lăcaş de cult nu a fost abandonată nici la aflarea acestei veşti. A fost contactată persoana care a revendicat terenul pentru a se rezolva această situaţie. Încercarea de a o îndupleca să renunţe în favoarea bisericii a fost un eşec. S-au lovit de un refuz categoric, iar domnul Costel Bucur, după cum îşi aminteşte părintele, i-a spus persoanei respective: "Gândeşte-te bine că aici este locul lui Dumnezeu unde trebuie să se ridice o biserică!" Lucrurile s-au împotmolit la acest nivel, neavând practic nici o şansă de a câştiga în instanţă terenul din str. Paharnicul Turturea. Deocamdată, speranţa este numai la Dumnezeu ca acolo să se ridice o biserică.

O nouă catapeteasmă

După ce a fost spulberat visul construirii unui nou lăcaş de cult, s-a început renovarea micuţei biserici. "Punând umărul la munca fizică alături de enoriaşi, ne-am apucat de lucrări mici, lucrări care nouă ni s-au părut mari, comparativ cu puterea noastră financiară. A fost adusă catapeteasma sculptată de meşterul Mihai Baciu, au fost schimbate stranele, iconostasele, s-a făcut canalizare, s-a construit o clopotniţă, gardul, iar pentru viitorul apropiat, se are în vedere izolarea termică a bisericii.

Copiii parohiei sunt ajutaţi

Chiar dacă este situată într-o zonă săracă a Bucureştiului, cu posibilităţi financiare reduse, lucrarea socială a micuţei biserici este vie. Sărăcia zonei contrastează cu bogăţia credinţei din sufletele oamenilor care nu sunt indiferenţi la necazurile şi greutăţile ce îi încearcă pe semenii lor. Accentul se pune în special pe ajutorul şi pastoraţia copiilor, care, pe lângă ajutor material, primesc întotdeauna şi sfaturi, şi îndemnuri creştine. "Aici este un continuu program social, deoarece sunt foarte mulţi copii necăjiţi care nu au unde să stea, locuiesc în case improvizate. Aceştia vin la biserică şi este deja o tradiţie ca duminica aproximativ 5-10 copii, la sfârşitul slujbei, să primească pachete de la enoriaşi", spune părintele Marian Enache. De asemenea, de hramul bisericii, atât de Adormirea Maicii Domnului, cât şi de Sfinţii Petru şi Pavel, se împart în jur de 200 de pachete oamenilor nevoiaşi, sărbătoarea devenind o dublă bucurie pentru cei lipsiţi, atât spirituală, cât şi materială.

1948, anul naşterii Parohiei "Rodica Moşoiu"

Făcând o scurtă incursiune în trecut, vedem că istoria acestei parohii începe în anul 1948. Mărturiile scrise referitoare la această biserică sunt puţine. Lăcaşul de cult provine practic din transformarea unei case într-un loc de rugăciune închinat Domnului. În momentul în care a fost donată, preotul de atunci, Gheorghe Marinescu Uda, s-a îngrijit să îi fie adăugată o turlă şi să aibă pictură. În anul 1950, întreaga clădire a familiei Dumitru a fost naţionalizată. Interesant este faptul că iniţial, Petrache Dumitru, proprietarul casei, a donat arhiepiscopiei o singură cameră, în cealaltă locuind o perioadă nişte chiriaşi, ulterior donând şi cealaltă cameră. Cu timpul, i s-au adus modificări, astfel a fost spart peretele care despărţea camerele şi a fost înlocuit cu nişte coloane de susţinere, lărgind spaţiul destinat serviciului liturgic. După anul 1987, pentru o perioadă de trei ani, serviciile religioase au fost săvârşite de slujitori de la parohia vecină - "Sfântul Alexandru", fiind numit preot exclusiv pentru această parohie abia în anul 1990 în persoana pr. Gheorghe Dincă. Referitor la denumirea Parohiei "Rodica Moşoiu" nu sunt consemnate foarte multe date, însă este clar că această denumire vine de la soţia generalului Traian Moşoiu, erou naţional şi personalitate marcantă a politicii româneşti, din prima jumătate a secolului al XX-lea, care avea numeroase moşii în această zonă a Gării de Est.