Medicina de urgență este o specializare deosebită între cele din acest domeniu vast care are în vedere vindecarea omului. Una e să fii medic legist, medic de familie, medic de medicina muncii și cu totul altceva să lucrezi în UPU (Unitatea de Primiri Urgențe). Aici intri fie pentru că ai un spirit de jertfelnicie ieșit din comun, fie ai nevoie de adrenalină și nu o găsești decât în contact cu situațiile dificile. În UPU gărzile sunt... gărzi adevărate. Nu ai timp nici să te uiți pe geam și să-ți spui: Hmmm, deja s-a făcut dimineață. Uneori te duci cu mâncarea pe care ai adus-o de acasă neatinsă. Un medic de urgență seamănă cu un pilot de supersonic, ia deciziile corecte nu în minute, ci în secunde. Doctorița Diana Cimpoeșu e șefa UPU de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, dar și profesoară la UMF „Gr. T. Popa” din capitala Moldovei. Despre o gardă mai puțin obișnuită, petrecută de Crăciun, ne povestește domnia sa în materialul de față.
Sărbătoarea luminii şi bucuriei în Cetatea Ierusalimului
Sărbătoarea luminii şi bucuriei Învierii Domnului a fost sărbătorită într-un mod cu totul special de sute de pelerini români care s-au aflat în aceste zile în Cetatea Sfântă a Ierusalimului, pentru a fi părtaşi la minunea tainică a pogorârii Sfintei Lumini în Biserica Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos. Fiecare pas făcut, fiecare biserică, mănăstire şi alte Locuri Sfinte vizitate înseamnă pentru pelerini câte o treaptă înspre Ierusalimul Ceresc.
Praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos a fost trăit cu multă emoţie şi bucurie duhovnicească de sutele de pelerini români, veniţi din toate colţurile ţării şi din diaspora românească, care au dorit ca, prin intermediul Agenţiei de pelerinaje BASILICA Travel a Patriarhiei Române, să fie martori ai pogorârii Sfintei Lumini în Cetatea Sfântă a Ierusalimului, iar Bunul Dumnezeu să le aprindă candela iubirii în suflet, nu doar lumânările sau candele pe care le-au ţinut în mâini. După îndelungatele ore de aşteptare în frig şi ploaie pe străzile înguste ale vechii cetăţi a Ierusalimului, iar apoi după greutatea pătrunderii în Biserica Sfântului Mormânt şi a Învierii Domnului, mare parte din pelerini au fost părtaşi binecuvântării de a primi focul dumnezeiesc chiar în primele secunde şi de a se încredinţa că Sfânta Lumină este imaterială şi nu arde, precum se întâmplă cu flacăra lumânărilor în mod obişnuit. Acest „fenomen tainic şi miraculos al Sfintei Lumini”, a explicat arhim. Teofil Anăstăsoaie, reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte şi superiorul Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, este „binecuvântarea lui Dumnezeu pentru fidelitatea copiilor Săi în păstrarea dreptei credinţe”, care se pogoară la rugăciunile Patriarhului ortodox al Ierusalimului fie ca un fulger, fie ca o rouă de foc, fie în alte moduri, iar pentru a se arăta lucrarea tainică a lui Dumnezeu faţă de cei smeriţi, Sfânta Lumină se coboară şi la persoane care se află mai departe de Sfântul Mormânt.
De o mare şi fericită binecuvântare s-a învrednicit pelerinul hunedorean Emil Bota, preot pensionar, care, emoţionat şi cu lacrimi în ochi, a mărturisit că a văzut pentru prima oară Sfânta Lumină pogorându-se. „Mi-a ajutat Bunul Dumnezeu de am intrat printre primii zece în Sfântul Mormânt, pe la poarta Iafo, şi am trăit emoţii deosebite, un fior sfânt. Pe la ora 14:15, când am auzit dintr-odată strigând: «Vine!», «Vine!», «Coboară!», am aruncat ochii în sus şi atunci Sfânta Lumină cobora în formă de spirală, deasupra Sfântului Mormânt şi în jos spre intrarea în Mormânt, având culoarea albă şi spre albastru deschis. Dar, până să coboare Sfânta Lumină spre pardoseaua Bisericii Sfântului Mormânt şi până să iasă Patriarhul Ierusalimului cu Sfânta Lumină, cred că am văzut în balcoane aprinzându-se dintr-odată şi lumânări. Am trăit un eveniment deosebit pe care l-am dorit, nemaiavând ocazia aceasta, ca orice creştin care doreşte să vadă Lumina Sfântă. Am mai fost de cinci ori, dar niciodată de Înviere, şi o să mă duc în mijlocul credincioşilor să le explic, contribuind, cred, la întărirea credinţei şi nădejdii în bunătatea lui Dumnezeu”.
Dacă în orele de dinaintea fenomenului tainic al focului dumnezeiesc, cetatea Ierusalimului era plină de agitaţie, după pogorârea Sfintei Lumini, pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu au coborât în tot oraşul şi asupra miilor de pelerini sosiţi din întreaga lume ortodoxă, şi nu numai.
După bucuria primirii Sfintei Lumini, pelerinii români au participat la slujba de Înviere a Domnului la Aşezămintele Româneşti de la Ierusalim şi Ierihon, iar apoi, în cursul zilei, au participat la masa festivă cu mâncăruri tradiţionale româneşti şi au fost în pelerinaj la alte biserici şi mănăstiri din Ierusalim şi din împrejurimi. „Mulţumesc măicuţelor de la Ierihon, unde am fost cazată, fiindcă sunt deosebite şi că la slujba de Înviere, şi nu numai, m-am simţit foarte bine. Nu mă aşteptam să fie atât de frumos, ceea ce s-a realizat aici este deosebit şi, dacă Dumnezeu va dori, voi reveni cu grupul din care fac parte şi care a ales BASILICA Travel, fiindcă a fost o alegere foarte bună, din toate punctele de vedere”, a spus Gabriela Dediu din Bucureşti.
Pe lângă mâncărurile tradiţionale de Paşti, pelerinii care au sosit în zilele Praznicului Învierii Domnului la Ierihon, de exemplu, au primit şi merinde duhovniceşti cu prilejul vizitării Aşezământului Românesc. „Mulţumesc lui Dumnezeu şi Maicii Sfinte pentru că am ajuns cu bine la Ierusalim, apoi la Iordan, iar acum şi la Ierihon şi, împreună cu cele două creştine cu care am venit din comuna Bănişor, judeţul Sălaj, suntem bucuroase că am venit pentru prima dată şi, deja, facem planuri cum să mai venim şi a doua oară. Mergem cu pace sufletească de aici şi nu am cuvinte să vă spun ce bine mă simt. Acasă nici nu ne-am mai gândit, am uitat de toate de acolo pentru că aici ne-am simţit bine şi să dea Dumnezeu să mai putem veni”, a precizat pelerina Viorica Chifăr.
În aceste zile „mari şi preasfinte ale Paştilor”, pelerinii de la Locurile Sfinte au fost părtaşi primirii cu bucurie în suflet a focului dumnezeiesc în Cetatea Sfântă a Ierusalimului, dar mai ales, precum ne încredinţăm din înţelesul duhovnicesc al Paştelui, şi anume acela de „trecere”, de „mutare”, pelerinii s-au învrednicit să îşi mute mintea şi inima spre Dumnezeu, pentru a putea să trăiască Sărbătoarea Sfintelor Paşti în fiecare clipă şi să dea sens vieţii acesteia trecătoare.