Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Șase veacuri de istorie în Pomârla Bașoteștilor

Șase veacuri de istorie în Pomârla Bașoteștilor

Galerie foto (14) Galerie foto (14) Reportaj
Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 17 Dec, 2020

Anul 2020 marchează împlinirea a şase secole de la prima atestare documentară a satului Pomârla din județul Botoșani, așezare pe care istoria o reține nu doar ca important centru de putere al familiei boierești a Bașoteștilor, ci și ca loc în care a fost înființată prima școală particulară din Moldova destinată fiilor de săteni, în secolul al 19-lea. Situat în extremitatea nordică, în vecinătatea graniței dintre România și Ucraina, satul Pomârla are o istorie pe cât de îndelungată, pe atât de semnificativă pentru această parte de țară.

Moșie boierească încă din perioada medievală, a trecut succesiv în proprietatea mai multor dregători. Perioada sa de glorie avea să înceapă în prima jumătate a secolului al 18-lea, când Pomârla a intrat în zestrea familiei Bașotă, primul proprietar fiind Constantin Bașotă. Din acest punct de cotitură în istoria locului începe și dezvoltarea așezării: ridicarea unei biserici de piatră și mai ales înființarea, mai târziu, de către Anastasie Bașotă, a unei școli destinate copiilor de pe moșiile sale, pentru a căror învățătură boierul achita integral toate cheltuielile. În istoria învățământului din Moldova, aceasta este prima școală privată destinată fiilor de țărani. „Ultimul descendent al acestei însemnate familii a fost Anastase Bașotă, mare logofăt, care trăia în prima jumătate a secolului nostru, fiind foarte bogat; fondează, la anul 1838, fiind mare hatman, un institut de cultură pe moșia sa Pomârla din Dorohoi, pentru învățătura vulgului”, scria Octav George Lecca, în lucrarea sa „Familiile Boerești Române. Istoric și genealogie”, publicată în 1899.

Atestat documentar la 1420

Numele moșiei Pomârla a apărut pentru prima dată în documente la 1420, în vremea domnitorului Alexandru cel Bun, când locul „de dinsus de apa Jîjîiei”, din ținutul Dorohoiului, a fost dat drept danie „lui protopopa Draghie”. Această proprietate se va împărţi urmașilor „în număr de douăsprezece generaţiuni de stăpâni”, după cum menționează Gheorghe Ghibănescu în volumul „Surete și izvoade”. Apoi, un trup mare al moșiei va trece, pe rând, în proprietatea banului Dumitrașco Macri, a medelnicerului Vasile Macri și a fiului acestuia, Constantin Macri, medelnicer și el. Prin căsătoria fetei lui Constantin Macri cu boierul Constantin Bașotă, la 1729, Pomârla va intra definitiv în proprietatea acestei familii boierești, care-și va lăsa amprenta pentru vecie asupra istoriei așezării. „Familia lui Constantin Başotă a fost binecuvântată de Dumnezeu cu patru urmaşi: Iordache Başotă, o fată măritată cu preotul Iordache Lazu, Grigore Başotă, ispravnic de Hârlău, şi Ioniţă Başotă, un om capabil, iscusit, înţelept, bun organizator, om drept şi pentru dreptate şi un mare filantrop. A fost, totodată, foarte bogat, proprietar al multor moşii, începând din ţinutul Ceremuşului (teritoriu românesc din Ucraina de azi, n.r.), Hotinului, până la Chişinău, Rezina, Ismail, cât şi dincoace de Prut, în Pomârla, Lişna, Cucorăni (toate trei în județul Botoșani de azi, n.r.), Iaşi”, explică părintele Ioan Eugen Niță, slujitor în biserica ctitorită la Pomârla de Ioniță Bașotă.

Anstasie Bașotă, ctitor de biserici și susținător al școlii

În Moldova veacului al 19-lea, ceea ce a reușit să facă la Pomârla boierul Anstasie Bașotă, fiul lui Ioniță Bașotă, a însemnat un uriaș pas spre luminarea prin învățătură a satelor. Potrivit muzeografului Ioan Iațcu, de la Muzeul de Istorie a Moldovei din Iași, marelui logofăt și cavaler Anastasie Bașotă îi datorăm „înfiinţarea primei școli particulare sătești (1838) și a institutului academic (1879), așa cum l-a prevăzut în testamentul din 1869”. În acest testament, boierul menționa că „numai prin cultură şi învăţătură omul poate deveni util societăţii, pentru că numai prin lumină poate osebi căile rătăcite de alea care duc la adevărata cunoştinţă a binelui şi răului” și dispunea ca „din restul de avere să se înfiinţeze pe moşia mea, Pomârla, un institut academic cu titlul Institutul Anastasie Başotă, compus din clase trebuitoare elevilor, ca, apoi, cine va isprăvi studiile acestui institut să fie primit în orice universitate europeană. Acest institut va fi format după modelul şi metodul celor din Paris”.

În prima școală particulară sătească din Moldova au învățat, pe cheltuiala boierului, fiii de clăcași de pe moșiile Lișna, Cucorăni și Pomârla, „spre a se comporta mai bine în societate şi spre a lucra mai bine pământul”. Iar Institutul Academic sau Institutul de băieți „Anastasie Bașotă”, cum i se spunea în epocă, a devenit în scurtă vreme o instituție de referință în învățământul din Moldova. „Şcoala poseda de la început internat, locuinţe pentru cadre didactice, cantină şi alte clădiri anexe pentru gospodărirea terenului, precum şi o bogată bibliotecă, un laborator dotat cu aparatură la nivel european, cabinet medical şi farmacie proprie. În primul an şcolar, obiectele de studiu prevăzute de programă şi în catalog erau: limba română, limba franceză, religia, geografia, istoria, ştiinţele naturii şi agronomia, aritmetica, caligrafia, desenul şi gimnastica”, nota arhivistul Stela Giosan în studiul „Pagini din istoria învăţământului rural românesc - Liceul «Anastasie Başotă» Pomârla (1879-1948)”, publicat în revista „Forum cultural” din iunie 2003.

Însă acest boier filantrop nu a făcut mult bine numai acasă, la Pomârla, ci și în alte locuri din Moldova. „La 1858-1859, a reparat biserica ctitorită de tatăl său, Ioniţă, din Pomârla, și a înzestrat-o cu obiecte de mare preţ, cu clopote, sfinte vase, veşminte, toate lucrate în atelierele Kievului. Dar a ctitorit și bisericile din Slobozia-Păltiniş (1822), Vlăsineşti (1836), Lişna (1847), Cucorăni (1855), toate din județul Botoșani de azi”, subliniază părintele Eugen Niță.

Migrația, o durere vie a Pomârlei de azi

Astăzi, la 600 de ani de la prima atestare documentară, la Pomârla încă se păstrează vie amintirea boierilor Bașotești, care au lăsat comunității cele mai importante puncte de sprijin: Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” (ridicată de Ioniță Bașotă între anii 1811 şi 1813), clădirea primei școli sătești (azi muzeu parohial), dar și clădirea Institutului Academic „Anastasie Bașotă” (inaugurată în 1869 și construită din fondul lăsat prin testament de Anastasie Bașotă), „primul şi singurul institut de grad liceal la sat” din Moldova (azi centru de copii). Însă acum durerea cea mai mare e tocmai lipsa tinerilor, plecați să-și caute un trai mai bun peste hotare. „De la 1420 până în 2020, Pomârla a trecut prin diferite orânduiri politice, războaie, boli, molime, foamete, regimuri totalitare, colectivizare. Locuitorii s-au înmulţit, s-au gospodărit, copiii s-au școlit și au reușit să treacă prin greutăţile vieţii cu fruntea sus, dar cu multă credinţă în Dumnezeu. Acum însă e jale mare, că au plecat peste hotare şi au rămas satele comunei goale”, spune cu amărăciune părintele Eugen Niță, paroh de 40 de ani la Pomârla.