Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Societate Reportaj Satul culelor oltenești

Satul culelor oltenești

Galerie foto (33) Galerie foto (33) Reportaj
Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 29 Oct, 2021

La Măldărești, în județul Vâlcea, pot fi văzute două dintre cele mai vechi cule din Oltenia, edificii cu caracter particular și cu folosință specifică, întâlnite în doar câteva județe din sudul României. Ambele au fost construite de boierii din neamul Măldăreștilor, apoi au intrat în posesia altor proprietari, ultimii fiind Olga Greceanu și celebrul om politic liberal din perioada interbelică I.G. Duca.

Zona Olteniei de sub Munte este una dintre cele mai bogate din țară din punctul de vedere al patrimoniului natural, dar și al celui construit, dacă ne gândim la densitatea de schituri și mănăstiri cu tradiție seculară din zonă, precum sunt Hurezi, Arnota sau Bistrița, ori la splendidele biserici de lemn presărate de veacuri prin satele vâlcene. Însă tot aici se găsesc și câteva cule, edificii de patrimoniu arhitectural specifice doar Olteniei și vestului Munteniei, unde au ajuns să fie construite sub influența unui program arhitectural prezent în țările balcanice vecine (Bulgaria, Albania, Grecia, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord, Muntenegru, Kosovo) în perioada cuprinsă între secolele 17 şi 19). Statisticile Institutului Național al Patrimoniului arată că în prezent în România mai există 27 de cule, toate aflate în județele Vâlcea, Olt, Teleorman, Mehedinți, Argeș, Gorj și Dolj. Două dintre cele mai vechi și mai bine păstrate - Cula Duca și Cula Greceanu - se află în localitatea Măldărești, fostă moșie a boierilor Maldăr, și sunt integrate în Complexul Muzeal Măldă­rești, din care mai face parte și Casa memorială „I.G. Duca”.

Ar fi, deci, păcat să ajungi până la Horezu, dornic să descoperi ceramica ce a consacrat locul, și să nu te mai abați cale de 4 kilometri până la Măldărești, să vezi cum arată vechile cule, construcții care nu au existat nicăieri în altă parte a României. Iar sub vraja începutului de toamnă, când livezile își pocnesc pârgul și verdele prinde a rugini, farmecul acestui sat sporește. În lumina încă tare a începutului de zi, albul pereților celor două cule aruncă luciri furișe, strecurate printre frunzele pomilor ce împresoară curțile de jur împrejur. Sunt situate una peste drum de alta, într-o vecinătate pe care istoria a rânduit-o așa, însă fiecare are propria poveste, propriul destin influențat de aura celor care le-au stăpânit. 

Cula Greceanu, cea mai veche din Oltenia

Cea mai veche este considerată Cula Greceanu. Numită așa după ultimul proprietar, Olga Greceanu, aceasta se află încă în proprietatea unui descendent al familiei, iar Complexul Muzeal Măldărești, care a inițiat deja procedurile de achiziționare, plătește chirie pentru edificiul amenajat ca muzeu. De fapt, partea cea mai veche a construcției, de secol 16, este așa-zisul turn, ulterior edificiul fiind extins pentru a putea fi și locuit. O privire atentă a zidurilor exterioare te convinge că lucrurile au stat așa, existând diferențe vizibile de tehnică a construcției între partea de turn și restul culei. „Cuvântul culă provine din limba turcă și înseamnă tip de locuință fortificată, cu aspect de turn. Scopul culelor era de apărare, refugiu, semnalizare, veghe, dar și de locuit. Cula Greceanu este cea mai veche din Oltenia și a fost construită în secolul al 16-lea de «jupân Gheor­ghe Măldărescu şi jupânița ego Eva». Mai târziu cula a intrat în proprietatea Grecenilor, prin Costache Greceanu, căsătorit cu Maria, din nea­mul Măldăreștilor, care a primit ca zestre cula și moșia. În anul 1937, inginerul Nicolae Greceanu a făcut o ultimă restaurare a culei, sub îndrumarea Comisiunii Monumentelor Istorice”, spune ghidul complexului muzeal.

Ultimul locatar al culei a fost chiar proprietara Olga Greceanu, scriitoare și pictoriță, autoare a multor picturi murale în clădiri importante din România, dar și a picturilor unor biserici. Ea a locuit aici până în anul 1940. Cunoscută ca o personalitate remarcabilă a perioadei interbelice, aceasta a lăsat pe zidurile interioare ale culei, într-o încăpere de la primul etaj, o fabuloasă frescă pe care a pictat-o în 1934, având drept model tabloul votiv al familiei Măldărescu din Biserica „Sfântul Nicolae” din Măldărești (1790), aflată în imediata vecinătate.

Valoarea culei este, însă, dată în primul rând de frumusețea și caracterul specific al arhitecturii. Cerdacul în stil brâncovenesc, cu arcade trilobate, de la etajul al doilea, dă o notă de gingășie și de dichis construcției dure, rigide, gândită de cei care au construit-o și apoi de cei care i-au adus adăugiri ca un edificiu în primul rând cu rol de apărare.

Din 1940 până în 1967, Cula Greceanu a fost închisă, apoi a fost amenajată ca muzeu ce ilustrează viața de la curtea unui boier din zona Olteniei de sub Munte și deschisă publicului larg. Acum, pe lângă mobilierul în stil brâncovenesc, lucrat de meșteri locali la începutul secolului 20, într-o încăpere din culă se păstrează și câteva costume originale folosite de actorii care au jucat în filmul „Aferim”. 

Cula Duca, proprietatea premierului liberal I.G. Duca

Cea de-a doua din cadrul Complexului Muzeal Măldărești este Cula Duca, cunoscută sub această denumire din momentul în care a intrat în proprietatea cunoscutului om politic liberal din perioada interbelică. Edificiul a fost ridicat în anul 1818, de Gheorghiță Măldărescu, și cumpărat de politician în anul 1910. „Duca a restaurat-o și a rămas în proprietatea familiei până în 1949, când a fost naționalizată. Apoi a fost dormitor pentru muncitori până în 1968, când a fost amenajată ca muzeu și apoi deschisă publicului. De la Duca s-au păstrat aceste sobe din ceramică, foarte frumoase, și fotoliile de la etaj. Restul obiectelor - covoare, icoane, ceramică de Vlădești și Horezu - au fost achizițio­nate și aduse pentru a reconstitui atmosfera creată de Duca. Pentru că și el era un iubitor de ceramică, de covoare oltenești; pe unde mergea, în târguri, oboare, achiziționa obiecte și le expunea în culă”, a explicat Mihaela Frumu­șelu, referent în cadrul Complexului Muzeal Măldărești.

Îndrăgostit de Măldărești, I.G. Duca se retrăgea adesea de la București în casa pe care și-a și construit-o în curtea culei, în 1912, primind aici chiar și vizita reginei Maria și a regelui Carol al II-lea. De altfel, în fața culei se păstrează o piatră de moară pe care chiar regina ar fi pus-o, ca să aducă noroc casei. Locuința politicianului, modestă ca dimensiuni, dar cu o arhitectură ce împrumută din caracterul zonei, cu un frumos pridvor cu arcade, a devenit casă memorială în anul 1998, fiind integrată în Complexul Muzeal Măldărești și deschisă circuitului de vizitare. 

Biserica veche a Măldăreștilor, monument de categoria A

În vecinătatea celor două cule se găsește un alt martor prețios ce vorbește despre istoria boierilor Măldărești, foștii proprietari ai moșiei și cei care au dat numele satului de azi. Este vorba despre biserica ctitorită la 1790 de Gheor­ghe Măldărescu, fiul Constantin și soția sa Eva, lăcaș ce poartă trei hramuri: „Sfântul Nicolae”, „Sfântul Gheorghe” și „Sfinții Voievozi”. Monument istoric de categoria A, de importanță națională, biserica are o remarcabilă valoare arhitecturală și picturală. Pictura exterioară a fost realizată în 1794, de „Ioan ereu, Tanasie ereu, Gheorghe şi Radu, Pop Ioan zugrav, Tudor zugrav şi Gheorghe”. Iar ultimele lucrări de restaurare și consolidare s-au derulat în perioada 1996-2002. Astăzi aici nu se mai fac slujbe decât cu ocazia hramurilor, biserica aflându-se în conservare.

Citeşte mai multe despre:   monument istoric