Seminarul teologic din Bucureşti „Nifon Mitropolitul“ a fost înfiinţat de mitropolitul primat Nifon Rusailă în anul 1872, şi pentru întreţinerea noii şcoli, înfiinţată de acelaşi mare ierarh, a dăruit moşia Letca-Nouă şi actualul palat Nifon din Calea Victoriei nr 28. Aici s-au format foarte mulţi ierarhi şi preoţi deosebiţi prin activitatea lor, dar şi profesori universitari de toate speciatizările, academicieni ori scriitori.
După anul 1948, seminarul a fost desfiinţat şi transformat în şcoală de cântăreţi, iar după câţiva ani de exil a fost readus în Bucureşti în anul 1957.
În anul şcolar 2004-2005 s-a dat în folosinţă parterul noii clădiri a Seminarului Teologic Ortodox din Bucureşti, în Strada Radu Vodă. De sărbătoarea Sfântului Grigorie Teologul, elevii şi profesorii de la Seminarul Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul“ din Bucureşti sărbătoresc hramul şcolii.
Nifon, primul mitropolit al celor două regiuni româneşti unite, Moldova şi Muntenia, cel care avea să primească şi rangul de mitropolit primat, adică ocârmuitor al Bisericii Ortodoxe Române, a rămas cunoscut în istorie mai ales datorită vocaţiei sale de ctitor. El este şi fondatorul Seminarului Teologic care-i poartă numele.
Născut din dorinţa mitropolitului de a ridica nivelul pregătirii preoţimii
Seminarul „Nifon Mitropolitul“, înfiinţat exclusiv din propriile mijloace materiale ale vrednicului mitropolit, a luat fiinţă din gândurile curate şi dornice ale acestuia de a ridica nivelul pregătirii preoţimii. „Preoţimea noastră zace în întunericul cel mai gros, din care va putea ieşi numai dacă va începe să-şi simtă şi să-şi înţeleagă înalta sa chemare“, mărturisea ocârmuitorul Bisericii Ortodoxe Române, care simţea lipsa unei preoţimi culte şi bine pregătite, care să poată face faţă unor împrejurări deosebite.
Ziua de 31 ianuarie 1872 a fost ziua botezului seminarului, cu numele fondatorului, „Mitropolitului Nifon“. Printr-un decret dat în acea zi, domnitorul a aprobat înfiinţarea şcolii, cu scopul de a servi „spre îmbunătăţirea clerului patriei noastre“. Conform decretului, seminarul a purtat numele celui ce l-a înfiinţat şi acorda absolvenţilor dreptul de a candida la preoţie, dar şi foarte multe posibilităţi de orientare în viaţă, pentru ca elevii de aici să poată îmbrăţişa şi alte cariere, în afară de cea a preoţiei.
Pepinieră de celebrităţi
Din mărturiile existente, se ştie că pentru desfăşurarea activităţii acestui seminar, Mitropolitul Nifon a dat spre folosinţă imobilul din Calea Rahovei, colţ cu strada 11 iunie. Pentru întreţinerea acestuia, mitropolitul s-a folosit de toate resursele disponibile, printre care moşia de la Letca-Nouă şi actualul palat Nifon, din Calea Victoriei nr 28.
Bunul mers al noii şcoli, disciplina şi mai ales educaţia aleasă a elevilor au fost supravegheate pas cu pas chiar de marele ierarh Nifon.
După ce acesta s-a mutat la Domnul, seminarul a rămas sub supravegherea „fratelui în Hristos Mitropolit al scaunului din Bucureşti“ şi a unei epitropii compusă din trei persoane laice. Primii epitropi au fost Dimitrie Ştefanopol, Ghiţă Enescu şi Alexandru Lăzărescu, iar, după moartea acestora, epitropii au fost aleşi de corpul profesoral al Seminarului, dintre membrii familiei fondatorului, numai dacă îndeplineau condiţiile de onestitate şi moralitate.
Seminarul şi-a deschis cursurile pentru prima dată pe 19 noiembire 1872, pentru 63 de elevi, cei mai mulţi fii de săteni şi meşteşugari. Primul director a fost învăţatul ieromonah Ghenadie Enăcescu, viitorul episcop al Râmnicului.
Seminarul din Bucureşti a fost conceput iniţial ca un liceu confesional şi, de aceea, pe lângă materiile care se predau în celelalte seminarii din ţară, aici s-au dezvoltat foarte mult şi studiile laice. Timp de 76 de ani, atât cât a funcţionat, seminarul a fost o adevărată pepinieră de celebrităţi. Au păşit pragul şcolii peste 1.600 de absolvenţi, din care s-au ridicat nu numai foarte mulţi ierarhi şi preoţi deosebiţi, ci şi profesori universitari profilaţi pe diverse specializări, academicieni, scriitori, ofiţeri, magistraţi şi avocaţi, ingineri, medici, artişti, învăţători.
„Într-o perioadă agitată, într-o perioadă în care secularizarea începea să-şi spună cuvântul şi depărtarea de Dumnezeu începea să se facă din ce în ce mai simţită, menirea Seminarului teologic era aceea de a păstra valorile şi identitatea creştin-ortodoxă, de a demonstra că ştiinţele pot fi însuşite alături de valorile Ortodoxiei“, ne-a spus părintele profesor dr. Mihai Aurel, directorul seminarului.
Exilat din Bucureşti
În anul 1948, Seminarul „Nifon“ a fost desfiinţat. Potrivit articolului 27 din Constituţia de atunci a României, Biserica Ortodoxă Română a fost nevoită să-şi înfiinţeze şi să organizeze un învăţământ teologic de grad mediu şi superior, pentru „pregătirea personalului deservent al cultului ortodox“. Prevederile constituţionale ale art. 27 au fost concretizate şi detaliate în Legea pentru Regimul General al Cultelor, din 4 august 1948.
În aceste condiţii, în toamna anului şcolar 1948-1949, a luat fiinţă în Bucureşti Şcoala medie tehnică de cântăreţi bisericeşti. Programa de învăţământ a noii şcoli nu era foarte elaborată. În ea figurau ca materii de studiu Tipicul, Cântarea bisericească, Istoria biblică a Vechiului şi Noului Testament, Catehismul, Limba română, Limba rusă.
În primii săi ani de existenţă, Şcoala medie tehnică de cântăreţi bisericeşti - devenită apoi Seminarul Teologic - a funcţionat în clădirile de la Mănăstirea Radu-Vodă, după aceea la Mănăstirea Plumbuita, de la marginea Bucureştilor, iar între 1952-1957, la Curtea de Argeş, în perimetrul Mănăstirii lui Neagoe Basarab.
„Exilarea“ seminarului din Bucureşti s-a făcut din dispoziţia conducerii superioare de partid şi de stat, care au invocat următoarea motivaţie: Bucureştiul, capitala R.P.R. fusese declarat primul oraş socialist al ţării şi se considera nepotrivit din punct de vedere politic-ideologic că în „cel mai mare oraş socialist al ţării“ să existe şi să funcţioneze două instituţii de „învăţământ mistic-religios“ - Institutul Teologic Universitar şi Şcoala de cântăreţi bisericeşti. De aceea, s-a hotărât scoaterea din capitală a celei de a doua şcoli.
În clădirile de la Radu Vodă, sechestrate de stat, a funcţionat după mai târziu o şcoală politică de partid, apoi Liceul „Ion Creangă“.
A revenit în matca sa în 1957
În toamna anului 1957, Seminarul Teologic de la Curtea de Argeş a fost adus din nou în Bucureşti şi adăpostit în clădirea Institutului Teologic, unde aveau să funcţioneze împreună până la anul 1971, când Seminarul Teologic a fost aşezat din nou în fostul Internat Teologic, ale cărei clădiri fuseseră renovate de patriarhul Justinian, şi unde funcţionează şi în prezent.
Ca urmare a evenimentelor politice din decembrie 1989 şi a schimbărilor ce au avut loc după aceea în ţara noastră, Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti a devenit Seminarul Teologic Liceal Ortodox, fiind inclus în schema Ministerului Învăţământului şi adaptat la modul de organizare şi funcţionare a liceelor teoretice laice.
În cei 52 de ani de existenţă şi activitate neîntreruptă, în fruntea Seminarului Teologic Liceal Ortodox din Bucureşti s-au succedat 12 directori, cei mai mulţi clerici, dintre care şase cu doctoratul în Teologie. În prezent, îşi desfăşoară activitatea ca director părintele profesor dr. Mihai Aurel.
▲
Clădire nouă din anul 2004
Datorită faptului că şcoala a funcţionat într-o clădire cu un grad ridicat de risc seismic, începând cu anul şcolar 1998-1999, s-a luat hotărârea construirii unei noi clădiri, care să asigure un spaţiu de învăţământ optim şi să corespundă necesităţilor specifice unui seminar teologic. În anul şcolar 2004-2005, s-a dat în folosinţă parterul noii clădiri a seminarului, din Strada Radu Vodă nr 24 A, mai exact, în curtea Mănăstirii Radu Vodă, într-o nouă clădire ridicată din temelii cu sprijinului Băncii Mondiale şi a Primăriei sectorului 4. La 25 ianuarie 2008, a fost dat în folosinţă cel de-al doilea etaj al noii clădiri. Fondul de carte al seminarului a fost mutat într-un spaţiu special amenajat ce cuprinde şi un fond de carte rară.
„Vorbind la timpul prezent despre seminarul nostru, suntem în faza de finalizare a acestei noi clădiri, dar, în acelaşi timp, s-a lucrat foarte mult la resursa umană, la selecţia candidaţilor, precum şi la instituirea unui program care să corespundă cerinţelor actuale ale Bisericii. Nu dorim să avem un program care să permită doar acumularea de cunoştinţe, ci şi formarea deprinderilor liturgice, de slujire, de trăire, de familiaritate cu viaţa Bisericii“, a explicat părintele director Aurel Mihai.
