Șezătoare în aer liber la Palatele Brâncoveneşti

Respectând regulile de distanțare și igienă, doamnele de la „Șezătoare București” s-au întâlnit în curtea Centrului Cultural „Palatele Brâncovenești” de la Mogoșoaia. Fiecare și-a scos pânza pe care își coase cu acul atât emoția, cât și aspirația către frumos a înaintașilor. Le urmăresc activitatea de câțiva ani, surprinsă de tenacitatea cu care în vremuri moderne scot la iveală ce este mai frumos în tradiția românească. Victoria Bizon, animatoarea acestui grup, mi-a mărturisit că i-a plăcut dintotdeauna să lucreze cămăși tradițio­na­le, iar faptul că sunt împreună le motivează pe fiecare în parte.

Înființață în urmă cu 5 ani, „Șezătoare București” este formată din 30 de doamne care se ocupă cu deprinderea cusăturilor tradiționale. Ini­țiatoarea și organizatoarea grupului este Victoria Bizon, pasionată de tot ce înseamnă valorificarea artei tradiționale românești. Doamnele care formează acest grup al șezătorii sunt de profesii diferite și se întâlnesc o dată pe săptămână, miercuri seara, pentru a aduce în prezentul cosmopolitului București arta care scoate din uitare elemente ale tradiției populare românești autentice. Pentru a respecta regulile de distanță fizică impuse de autorități din cauza pandemiei de COVID-19, în prezent se întâlnesc on-line, așa că în era tehnologiei avansate din secolul al 21-lea, acestea continuă să lucreze cu acul și să producă ii valoroase.

Preţuire pentru cămașa tradițională

Vrednică promotoare a artei tradiționale, în special a portului popular și a tehnicii aferente, Victoria Bizon chiar în perioada de pandemie a ținut legătura cu şezătorile din țară on-line, telefonic sau chiar fizic, acolo unde situația a permis întâlnirea. Îi admir tenacitatea și dorința de a cunoaște și pune în valoare nu doar tehnicile de cusături vechi, ci și tot ceea ce ține de modul de concepere a unui costum național. Victoria Bizon ține legătura cu etnografi cunoscuți și muzeografi pricepuți, face călătorii de studiu, individuale sau în grup, atât în țară, cât și în Republica Moldova, pentru a descoperi piese autentice de port și pentru a se documenta asupra meșteșugurilor care l-au produs. Inimoasă așa cum o știm cu toții, ea a transmis colegelor sale mândria de a purta o ie cusută personal, prin aceasta fiecare doamnă exprimându-și propria identitate și a neamului din care face parte. Ea postează mereu pe Facebook informațiile utile pe care le află, atât poze, cât și filmări, unele de o reală valoare documentară.

„Șezătoare București” la Mogoşoaia

Într-o zi luminoasă de toamnă, doamnele de la „Șezătoare București” s-au întâlnit în curtea Centrului Cultural „Palatele Brâncovenești - Mogoșoaia” și au făcut ceea ce știu ele mai bine, adică au cusut. M-am așezat curioasă lângă ele cu dorința de a afla taina rucodeliei lor, dar și interesată de ceea ce ține unit acest grup. Fiecare și-a desfăcut pânza și a început să lucreze. Vorbesc liniștite între ele de parcă fac asta dintotdeauna. Lumina blândă coboară peste pânza înflorată cu alese culori, iar pe chipurile lor se citește o liniște de dincolo de vremurile tulburi pe care le trăim. Își povestesc ultimele pățanii din viața cotidiană din cosmopolitul București. „La început a fost nevoie de a ne pune de acord în privința cusăturilor, pentru că fiecare știa altceva. Am căutat informații în cărți, la specialiști în etnologie și la meșteri populari, care ne-au ajutat foarte mult cu informații autentice, astfel încât am reușit să învățăm specificul tradițional al fiecărei zone din țară. Oamenii care au vizitat azi Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia ne-au văzut, unii s-au apropiat de noi și ne-au mai întrebat câte ceva, din dorința de-a ști mai multe despre cămașa tradițională”, ne-a povestit Victoria Bizon.

Războiul de țesut în secolul 21

Doamnele de la „Șezătoare București” au realizat în ultimele luni călătorii de documentare în localitățile Mânzălești (județul Buzău), Corni (județul Bacău), Arbore (județul Suceava), precum și în zona Câmpulung Moldovenesc pentru a afla informații specifice fiecărei zone. Ele au făcut poze la cămășile vechi, au aflat unde și cine mai țese și au cunoscut întreg procesul de constituire a unei ii, de la urzeală și țesut până la detalii de cusut. Iar acolo unde a fost nevoie au oferit informații din experiența lor pentru constituirea de șezători locale.

În țara noastră, pânza autentică din care se confecționează cămășile tradiționale nu prea se găsește, iar doamnele de la „Șezătoare București” cos cămăși doar pe pânză autentică. „Găsim mai greu pânza, dar am aflat, treptat, de unde o putem achiziționa. Pânza din vremurile de azi nu are calitate, materialul de la cămășile vechi era făcut dintr-o pânză de susținere, pentru ca o cămașă să aibă o anumită ținută. Eu îi cunosc pe toți meșterii din țară care au lână, fire pentru cusut, război de țesut etc. Și una dintre colegele noastre a cumpărat un război de țesut de la o învățătoare, care face parte din cadrul șezătorii din Baia Mare. Această doamnă încă țese pânză și ne-a trimis chiar și nouă. Acum ne dorim să-l instalăm și să țesem bete”, ne-a spus bucuroasă Victoria Bizon.