Cuvintele sunt prea puține și prea sărace pentru a putea exprima în scris ceea ce reprezintă Sfânta Cuvioasă Parascheva pentru capitala Moldovei. Mii de oameni dau mărturie despre ajutorul primit în boli grele, încercări fără ieșire, examene, accidente sau dureri sufletești. Duhul Sfintei, cea iubitoare de Dumnezeu și de oameni, învăluie orașul în aceste zile de sărbătoare și poartă de grijă tuturor pelerinilor care-i aduc cinstire. Lumina din ochii și de pe chipul credincioșilor, după ce s-au închinat Cuvioasei, exprimă bunătatea lui Dumnezeu transmisă nouă prin mijlocirea acestei sfinte.
Pentru municipiul Iași, luna octombrie este încărcată de semnificații spirituale, mii și mii de pelerini, din țară și străinătate, vin să se închine la Sfânta Parascheva. Orașul e împodobit cu flori de toamnă, dumitrițe și tufănele, iar mirosul de busuioc și de tămâie ne invită la rugăciune și gând bun. Sfânta Cuvioasă Parascheva, ale cărei moaște se află în Catedrala Mitropolitană din Iași, este cinstită în România, Grecia, Bulgaria, Serbia și nu numai. În fiecare an, în preajma zilei de 14 octombrie, se realizează în capitala Moldovei cel mai mare pelerinaj din țara noastră, la care participă sute de mii de credincioși, ce dau mărturie despre lucrarea minunată a acestei sfinte în viața lor.
Născută în prima jumătate a secolului al 11-lea, în localitatea Epivat, în sudul Dunării, Sfânta a părăsit casa părintească chiar de la vârsta adolescenței, retrăgându-se în pustie, apoi, trecând prin Constantinopol și Calcedon, a ajuns la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea (în prezent localitatea Eregni), unde s-a nevoit timp de cinci ani. Dorind să cunoască Locurile Sfinte din preajma Ierusalimului, ea s-a deplasat către această zonă și a viețuit o perioadă în cadrul unei mănăstiri de călugărițe din pustiul Iordanului. La vârsta de 25 de ani, a revenit la Constantinopol datorită unei viziuni pe care a avut-o și care a îndemnat-o să se întoarcă acasă. Tradiția menționează o minune care s-a petrecut în timp ce Cuvioasa se afla pe o corabie care trecea în zona europeană a Imperiului Bizantin. Din cauza unei furtuni puternice, corabia era pe punctul de a se scufunda cu toți oamenii care se găseau pe ea. Dar Sfânta a strigat cu credință și putere „Kali kratei”, care semnifică mult curaj. Și în cele din urmă corabia a ajuns cu toți pasagerii nevătămați la mal. În localitatea natală, a mai trăit încă doi ani, ajutând mulți săraci și bolnavi. A trecut la Domnul în jurul vârstei de 27 de ani, fiind înmormântată pe malul mării, lângă Kallikrateia.
Minuni ale Cuvioasei
O parte din lucrarea minunată a Sfintei Parascheva pentru oameni a fost adunată sub formă de mărturii, care au fost publicate în trei volume, intitulate „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor”, apărute la Editura Doxologia. Din aceste volume am ales câteva minuni pe care le prezint în continuare. Georgeta Schachel vine la Sfânta Parascheva tocmai din Viena, pentru că a cunoscut lucrarea minunată a Cuvioasei după cum mărturisește: „Sunt o creștină care vine de la mii de kilometri distanță de Sfânta Parascheva. M-am bucurat din suflet de împlinirea rugăciunilor mele. Prima dată am primit serviciul ce fusese ocupat abuziv, a doua minune a fost că fata mea s-a căsătorit, după cum ne-am dorit și a născut ușor. A treia binefacere s-a împlinit când fiica mea s-a vindecat dintr-o boală gravă, venită peste noapte și a reușit din nou să meargă”.
Multor credincioși Sfânta Parascheva le-a arătat calea dreaptă, îndrumându-le pașii rătăciți către Dumnezeu. Cu deosebită blândețe, ea răspunde rugăciunilor și nu lasă pe nimeni nemângâiat. Există multe mărturii ale persoanelor care au scăpat cu bine din accidente grave, din boli grele ori de nevindecat și din situații fără ieșire. Fiind un centru universitar, foarte mulți studenți sau foști studenți dau mărturie despre ajutorul primit de la Sfânta la examene. Dintre miile de tineri ajutați am ales relatarea Alinei, care povestește: „Eram la facultate, aveam de îngrijit trei copii mici. Într-o dimineață, înainte de un examen dificil, mi-am amintit de sfatul părintelui de a da în fiecare zi câte o pâine în numele Cuvioasei. M-am dus în stația de tramvai și, fiindcă era mare întârzierea, mi-a trecut prin gând să nu mai merg la examen. Deodată, văd lângă mine o bătrână ca-n povești spunându-mi: «Dă-mi ce ai pentru mine! Du-te la examen, că o să-l treci! Urcă-te în tramvai». I-am dat pâinea și din tramvai n-am mai văzut-o nici în stație, nici pe stradă. Deși întârziasem, am fost primită la examenul pe care l-am trecut ușor”.
O altă mărturie vine de la Mihaela, al cărei tată a suferit un infarct miocardic la 35 de ani. Medicii nu-i dădeau șanse de recuperare și i-au propus un implant cu o proteză valvulară foarte costisitoare, dar și nesigură. Despre această situație grea ea precizează: „Împreună cu mama, ne-am rugat la racla Sfintei, iar a doua zi, spre mirarea medicilor, tata și-a revenit în mod miraculos, însă noi știm că a fost ajutorul Cuvioasei. Pentru tata a fost și o vindecare sufletească, pentru că din necredincios a devenit un rugător în Sfânta Biserică”.
Elena Vâlciu din Iași a ținut să sublinieze că, timp de 65 de ani, familia ei a primit multă mângâiere de la Cuvioasa, ajutor pentru aflarea unui serviciu, sprijin la facultate și în vindecarea de boli grele. Prin credință deplină, ajutorul se arată neîntârziat, spune Elena Vâlciu: „În anul 1953, bunica mea a decedat în județul Botoșani. Fiul ei, din Oradea, a ajuns doar până la Iași, pierzând trenul. Disperat, a mers la Sfânta Parascheva, implorând-o: «Dacă faci minuni cu adevărat, oprește înmormântarea mamei!». O ploaie puternică de februarie n-a înlesnit sosirea preotului din satul vecin. Astfel înmormântarea a avut loc în ziua următoare, când a venit fiul rugător”.
Când mă aflu în Iași, trec adesea pe la Sfânta și mereu sunt oameni care stau liniștiți la rând și așteaptă să se închine. Rândul nu se oprește niciodată, asemenea ajutorului Sfintei. Pe unii credincioși îi cunosc din vedere de ani buni, chiar dacă timpul a trecut peste ei, vin, cu aceeași râvnă și perseverență, zilnic să ia binecuvântare de la Cuvioasa Parascheva. În preajma zilei de 14 octombrie, am văzut de multe ori șiruri nesfârșite de oameni care așteaptă la rând 8-10 ore pentru a o cinsti pe Sfânta și a-i spune necazul lor. Chiar dacă nu e soare, de multe ori plouă sau e frig, nimeni nu pleacă. Echipați cu haine groase, umbrele, scăunele, flori, acatiste, pomelnice și mai ales cu multă răbdare, toți formează un șir nesfârșit de rugăciune.
Tocmai din Medgidia, Ioana vine în fiecare an să se închine Sfintei Parascheva. Deși este bolnavă, atunci când vine la Iași nu mai simte suferința bolii, chiar dacă face efort pentru drum și stă la rând: „Deși sunt cardiacă, atunci când plec spre Cuvioasa, nu mă simt bolnavă. Lângă racla Sfintei și în Mitropolie simt o pace pe care nu o pot descrie, care mă ajută să duc mai departe viața. Când mă rog Cuvioasei, când dorul este puternic, vin și plâng lângă sfânta ei raclă. Știe Sfânta Cuvioasă Parascheva de ce plâng! Nu există cuvinte să pot spune cât de bine mă simt când mă rog, parcă plutesc, și plec foarte liniștită, despovărată”.
Pentru mii și mii de oameni, Sfânta Parascheva a devenit izvor de binefaceri, nădejde și certitudine că Dumnezeu ne poartă de grijă prin sfinții Săi.
