„Sfânta Parascheva de la Iaşi este a românilor“

Evlavia românilor faţă de Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, nu are limite geografice. Cu toate că moaştele ei se află la Iaşi, în inima Moldovei, creştinii vin să i se închine de peste tot din ţară, dar şi de peste graniţe. Şi pentru a ne convinge de această evlavie necondiţionată a românilor de pretutindeni, am mers la una dintre cele mai importante biserici din Bucureşti, închinată Sfintei Parascheva, Biserica "Sfânta Vineri - Drumul Taberei". Aici se află din anul 2000 veşmântul cu care au fost îmbrăcate sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva de la Iaşi.

Am ajuns dimineaţa, la slujba Acatistului Sfintei Parascheva, pe care părintele Nicolae Burlan o săvârşea împreună cu câţiva credincioşi. La sfârşitul slujbei, după ce i-am comunicat părintelui motivul vizitei, acesta le-a spus credincioşilor prezenţi precum un tată copiilor săi: "Cine dintre dumneavoastră are evlavie şi a simţit ajutorul Sfintei să vină să ne spună, cine nu, să plece". Spre surprinderea noastră majoritatea a rămas, alţii care erau mai grăbiţi şi împovăraţi cu grijile cotidiene au venit şi ne-au cerut iertare pentru că nu pot rămâne, dar au recunoscut că se pot înscrie şi ei între cei care nu au cuvinte de mulţumire pentru ajutorul necondiţionat al Cuvioasei.

Primul care a îndrăznit să ne vorbească despre Sfânta Cuvioasă a fost un bărbat de 35 de ani, Valentin Dornescu, economist de profesie. "Ne rugăm Sfintei Parascheva, eu şi mama mea - tatăl meu a plecat la Domnul - în fiecare zi. Nu trece zi fără să nu facem Acatistul Sfintei. Este o mare sfântă. Este a noastră, a românilor. Ştiu că ajută foarte mult. Îmi pare rău că din cauza serviciului nu pot ajunge la Iaşi, la sfintele sale moaşte, dar sunt convins că Sfânta Parascheva ne ascultă şi ne ajută şi de aici." "Evlavia mea către Cuvioasa Parascheva este nemărginită, spune Aurica Zaharia, pensionară. În primul rând este grabnic ajutătoare, este mijlocitoare către Mântuitorul pentru noi păcătoşii, mare făcătoare de minuni. În momentul în care îi citesc acatistul simt o pace lăuntrică, iar veşmintele care sunt aici simt cum emană o putere care mă linişteşte. I-am simţit ajutorul mai ales în problemele de sănătate, de tulburare în casă, de certuri. În momentul în care faci acatiste şi rugăciuni către ea, simţi că toate lucrurile se liniştesc. Am fost şi la Iaşi, nu în tot anul putem ajunge acolo, este mai greu, dar şi de la distanţă dacă ne rugăm, oriunde am fi, primim ajutorul ei. Ea este mijlocitoare, are mare trecere în faţa lui Dumnezeu."

"Lasă, nu o să te mai doară"

Maria Archeri, o pensionară în vârstă de 66 de ani, care a lucrat în alimentaţie publică, spune că acestei parohii "numai Dumnezeu şi Măicuţa Domnului i-au dat acest dar şi har". Şi începe să ne povestească cum a făcut Sfânta Parascheva o minune cu ea. "În urmă cu cinci ani de zile mă dureau picioarele foarte tare şi nu puteam să stau în genunchi. Eram în bisericuţa mică, de alături, şi stăteam în genunchi în timpul Sfintei Liturghii. Deodată am vrut să mă ridic, dar o doamnă de aici de la biserică m-a tras înapoi şi mi-a spus: "Nu te ridica, e păcat". Dar îi zic că nu mai pot de picioare. Însă ea îmi spune: "Lasă, nu o să te mai doară". Şi de atunci pe mine nu mă mai dor picioarele. M-a ajutat Sfânta Vineri."

"Pentru mine, după Dumnezeu şi Măicuţa Domnului, Sfânta Parascheva e o mare făcătoare de minuni, spune o croitoreasă de 60 de ani, Alexandra. Cu mine şi cu familia mea a făcut multe minuni. Când am venit mai demult aici la biserică am pus şi eu lumânări în sfeşnic; neştiind ce să spun, am zis: "Lumină pentru familia mea". Soţul meu, care era acasă şi dormea, mi-a spus că a visat o lampă aprinsă, atunci am zis în sinea mea: "Slavă lui Dumnezeu, că prin sfinţii lui face minuni". Din acel moment mi-am propus să ajung la Cuvioasa la Iaşi, dar cu pensia mea nu puteam. Însă Cuvioasa ne-a dus acolo fără nici un ban. Ne-au luat vecinii noştri pe gratis. În acea perioadă nu mă mai înţelegeam cu soţul, era să divorţăm. Ducându-mă acolo, mare minune s-a făcut, Sfânta ne-a ajutat şi nu ne-am mai despărţit. De atunci nu există an să nu mă duc măcar până acolo. Mereu când mă rog la ea o simt cum vine în ajutor." Şi pentru Ilinca Seu, 67 de ani, vizita la Iaşi a fost capitală. După ce de mai multe ori şi-a dorit să ajungă acolo, dar "ceva mă ţinea, mereu îmi era rău, mă chinuia ceva", numai rugăciunea către Sfânta a ajutat-o. "Era în timpul comunismului şi m-am înscris pentru casă, dar erau mulţi înaintea mea pe listă. Însă după ce am venit de la Iaşi, imediat m-au chemat şi mi-au dat locuinţă.

M-a ajutat foarte mult Sfânta şi mă ajută în continuare, nu lipsesc de aici, din biserica ei. Mi-e rău până când vin, dar odată ce ajung, nu mai simt nimic. Sfinţii îmi dau putere. Mereu mă rog ei: "Sfântă Parascheva, ajută pe toată lumea şi pe copiii mei. Şi ajută-mă şi pe mine. Toată lumea fă-o bine, fă-mă şi pe mine". Acasă, am un mic paraclis, şi acolo am pus şi icoana Sfintei Parascheva. Părintele, când a venit la mine, a spus că am un colţ de rai."

Pe Gheorghiţa Giuclea, de 63 de ani şi dependentă de dializă, Sfânta Parascheva a ajutat-o să scape de durerile bolii. "Aveam un junghi în inimă, mă ţinea aşa ca un cuţit de vreo lună şi ceva. Se apropia hramul Maicii Parascheva, şi eu m-am rugat la icoana ei: "Măicuţă Parascheva, aş vrea să vin la tine, dar nu sunt în stare, însă trimite-mi tu ajutor cum ai şti mai bine". După hramul Sfintei am venit la biserică. O doamnă vine la mine şi îmi spune că mi-a adus de la Iaşi o batistă, busuioc, tămâie şi o iconiţă. Le-am luat, le-am pupat, m-am bucurat, am plâns şi mi-a trecut pe loc junghiul şi nu m-a mai durut. De atunci eu mă rog în fiecare zi şi în fiecare seară, nu mă culc până nu mă rog la Dumnezeu şi la toţi sfinţii. Am promis lui Dumnezeu să vin în fiecare dimineaţă la biserică să-i mulţumesc, să mă rog să mă ierte şi să mă ajute."

A vindecat cancerul

"Nu ştiu dacă se poate numi asta evlavie, dar odată ce a spus părintele cine nu are evlavie să plece, nu am putut să plec, ne spune Alexandru Papuc, de 40 de ani, sculptor. Ştiu un lucru, de fiecare dată când m-am rugat Sfintei Parascheva am primit răspuns din jurul meu, prin situaţii, prin oameni. Chiar când am fost la nevoie cu banii, sau alte probleme, am cerut ajutorul şi l-am căpătat. În plus, tot timpul când pun bani în cutia milei de la racla cu veşmântul Sfintei Paraschiva primesc înapoi bani, prin diferite circumstanţe."

O fostă profesoară universitară ne spune că a cunoscut o femeie care acum nu mai este printre noi, dar care s-a dus în cârje la Sfânta Parascheva la Iaşi şi s-a întors sănătoasă. "Eu nu pot să spun că am trăit experienţe de acestea, minuni vizibile pe dinafară, spune profesoara, dar licărirea, stropul de lumină pe care ţi-l transmite un sfânt este numai în momente extrem de rare, când tu poţi să te centrezi cu adevărat într-o rugăciune de foc către sfântul acela. Or, noi suntem prea furaţi de grijile lumii, prea chinuiţi, prea lipiţi de ele, şi cred că mai mult decât orice ar trebui să cerem de la Dumnezeu să ne lepădăm de noi înşine pentru că numai aşa putem să luăm ceva din Sfânta Cruce de bunăvoie pentru dragostea lui Dumnezeu şi pentru dragostea faţă de Sfânta Parascheva şi toţi sfinţii care L-au iubit şi L-au slujit pe Dumnezeu."

"Simt o emoţie puternică în momentul în care vorbesc despre Sfânta Cuvioasă Parascheva, se destăinuie Carmen Alexandru, în vârstă de 35 de ani, traducătoare. Acum mulţi ani eram oarecum îndepărtată de Dumnezeu şi mă simţeam foarte deznădăjduită din cauza asta, îmi doream foarte tare o apropiere mai mare, însă la vremea aceea nu ştiam cum să procedez. Întâmplarea a făcut ca să ajung la Iaşi. Acolo aş putea să spun că pentru mine personal a avut loc o mică minune. În timp ce stăteam la coadă, era foarte multă agitaţie, la un moment dat am simţit ceva neobişnuit, am simţit o bucurie imensă pe care nu v-o pot descrie în cuvinte şi am început să plâng în hohote. Nu ştiam nici eu de ce plâng, însă era un plâns liniştitor, de bucurie, nicidecum de tristeţe. Iar în momentul în care m-am apropiat de moaştele Sfintei am simţit că rugăciunea mea a fost împlinită, şi vă spun cu mâna pe inimă că din momentul acela am fost alt om, am simţit că Sfânta Cuvioasă Parascheva mi-a împlinit dorinţa. Am început să mă raportez altfel la Dumnezeu, să simt alte lucruri, să simt că ies din deznădejdea aceea, să mă reapropii de Biserică. O consider responsabilă de întoarcerea mea la Dumnezeu."

Viorica Lerescu are 70 de ani, este medic generalist şi face parte dintre doctorii care dau consultaţii gratuite în cabinetul bisericii. Recunoaşte că se simte "ocrotită în această biserică a Sfintei Parascheva. Am fost aici de la început, de când s-a pus piatra de temelie. A fost ca o chemare, paşii mi-au fost îndrumaţi spre această biserică. Cunosc pe Sfânta Parascheva de când eram la Iaşi studentă. Evlavia mea către Sfânta este nemăsurabilă, nu-i cuantificabilă, este necondiţionată. Am suferit de cancer în 1999. Am mers pe urmele Sfintei chiar şi la Epivata, mereu am simţit-o alături. Eu mă consider acum vindecată doar cu ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor care ne ocrotesc. Sfânta este vindecătoare, ocrotitoare a tuturor. Întotdeauna când suntem în necaz, gândul la ea ne aduce linişte."

Ocroteşte şi în America

Maria, o fostă profesoară de 64 de ani, începe discuţia cu sintagma "incredibil, dar adevărat". "În primul rând m-a ajutat cu ginerele meu din America. Trebuia să facă o operaţie pe măduva spinării, i se descoperise o anomalie, şi nimeni din elita medicilor americani nu i-a garantat că va mai fi om normal. Ori rămânea în scaun toată viaţa, ori nu scăpa cu viaţă. Am intrat în post şi rugăciune, şi căzând la picioarele Cuvioasei şi ale tuturor sfinţilor nu mi-am mai pus speranţe decât în ajutorul divin. Acum e pe picioarele lui, au mai avut încă doi copii. Este o minune a lui Dumnezeu, a rugăciunilor Cuvioasei." De altfel, Sfânta Parascheva are un rol deosebit în viaţa acestei familii. "Plecarea fiicei mele în America a fost în ajunul sărbătorii Cuvioasei. Cei trei nepoţei se află tot sub oblăduirea Cuvioasei şi a Maicii Domnului. Sfânta a ajutat pe fiica mea şi la naşterea celor trei copii. Cu toate că nu a putut avea nici un concediu prenatal sau postnatal - fiindcă cei de la serviciu şi nici lumea de acolo nu găsesc înţelegere pentru neputinţele omeneşti, acolo nu ai voie să te prevalezi de nimic -, cu toate acestea a născut trei copii peste patru kilograme, alăptându-i până la un an pe toţi trei fără să aibă nici o zi de concediu. Sfânta Parascheva a fost lângă ea şi a ajutat-o. Mă simt nevrednică de a vorbi despre aşa ceva, nici nu am cum să aduc cinstire şi mulţumire. Toate rugăciunile înălţate am simţit şi am constatat că sunt primite."

Biserica Sfintei Vineri

Parohia "Sfânta Vineri - Drumul Taberei" a luat fiinţă prin hotărârea Consiliului Eparhial în toamna anului 1998, în urma ridicării bisericii din lemn (adusă din comuna Vicovul de Jos, judeţul Suceava, cu hramul "Sfânta Treime") care a fost ridicată în numai trei săptămâni, mai precis între 25 iunie şi 18 iulie 1998. În 26 iulie 1998, biserica de lemn a fost sfinţită de către Preasfinţitul Teodosie Snagoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştiului la vremea aceea, care i-a dăruit şi hramul "Sfânta Parascheva". Din anul 2000, în această biserică se află la loc de cinste, într-o raclă din lemn sculptat, veşmintele cu care au fost acoperite moaştele Sfintei Parascheva de la Iaşi, dăruite de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel pe când era Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. De altfel, se mai găseşte aici şi o părticică din moaştele Sfântului Teodor Stratilat, martirizat în sec. IV, un dar al Preasfinţitului Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. În ziua de 29 septembrie 2002, patriarhul Teoctist a săvârşit slujba de punere a pietrei de temelie a noii biserici cu hramurile "Sfânta Vineri" şi "Sfântul Antim Ivireanul".

Noua biserică, care are 850 de metri pătraţi, a fost sfinţită de către Părintele Patriarh Daniel la 11 noiembrie 2007, fiind primul lăcaş de cult sfinţit în Bucureşti de când a fost întronizat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Sfânta Parascheva a ridicat biserica

Părinte paroh Nicolae Burlan, cum v-a ajutat Sfânta Parascheva în construirea acestei biserici?

Această parohie a luat fiinţă de la zero. Nu am avut nici un ban. Dar cu ajutorul Sfintei Parascheva am ajuns la ceea ce se vede acum. S-ar fi putut face oare o biserică la dimensiunile acesteia, cu arhitectura acesteia, pentru că este o biserică făcută după modelul Sfintei Sofia de la Constantinopol, de un părinte vai de capul lui, necunoscut, de la ţară, fără nici un ban? Am început fără acte pe pământ, fără autorizaţie, şi acum avem această catedrală, pentru că între timp s-a rezolvat cu ajutorul Cuvioasei Parascheva şi problema pământului. Acum avem 5.480 de metri pătraţi. Lucrările au durat cinci ani de zile, şi niciodată nu am avut bani, dar niciodată n-am putut spune că suntem în criză, pentru că totdeauna Cuvioasa ne trimitea oameni care ne ajutau. Vă daţi seama că 100 de miliarde de lei vechi nu le aduni uşor. Acesta nu poate fi considerat ajutorul Maicii Parascheva? Toată lumea se mira cum se înalţă o asemenea catedrală fără bani. Nu am avut sponsori, dar cu bănuţul văduvei, cu ajutorul oamenilor şi al primăriei am reuşit. Trebuie să specific că un rol deosebit l-a avut în ridicarea acestei biserici şi domnul profesor Emilian Popescu, consilier şi epitrop onorific al parohiei noastre, care a depus mult suflet. Un luptător faţă de care am toată admiraţia.

Care sunt planurile de viitor ale parohiei?

În primul rând terminarea paraclisului pe care l-am început anul trecut. Chiar de ziua Sfintei Cuvioase Parascheva a fost sfinţit locul. Va fi capelă mortuară, în locul celei de lemn, pe care o vom dărui altei parohii sau mănăstiri care are nevoie de o biserică. Este un pui al bisericii mari, are aceeaşi amprentă, având acelaşi arhitect, Florin Bucur Crăciun. La demisol va fi o trapeză cu un centru socio-cultural. În cele patru buzunare ale capelei am făcut patru cămăruţe. Într-una vom face un atelier de pictură, în alta se vor da meditaţii gratuite, va fi şi un cabinet în care medicii vor da consultaţii gratuite. Deci vrem să le folosim cu scop social.