„Sfântul in“ din icoanele lui Vladimir Denschikov

Vladimir Denschikov, artist ucrainean, creează de ani buni icoane din fire de in. Foloseşte inul, care, în viziunea lui, este sinonim cu Ortodoxia. El expune, de câţiva ani, la expoziţii consacrate din Ucraina - "De la Sfântul Nicolai până la Crăciun" sau "Festivalul inului". Mai întâi a avut o lungă carieră în teatru, lucrând ca regizor, scenarist şi artist la Teatrul Academic Rus din Crimeea. În prezent, este profesor de artă teatrală, regie şi scenografie la Institutul de Cultură din Simferopol. În fiecare lucrare a sa cu o mărime de 40 pe 50 de centimetri sunt cam între 1 şi 1,5 milioane de noduri, împletite de mână.

De aproape 30 de ani artistul lucrează macrameuri ca un hobby. A început cu brăţări, pandantive, genţi de mână, iar astăzi, în patrimoniul său artistic, există, realizate la cel mai înalt nivel artistic, aproape 100 de icoane din fire de in. Foloseşte o tehnică unică în lume: macrameul-colaj. Mai întâi, chipurile şi mâinile sfinţilor sunt pictate, apoi ornamentaţiile sunt realizate dintr-un material atipic pentru acest tip de artă - fire de in cu grosimea de 0,5 - 2 mm.

Milioane de noduri legate de mână

Iată cum descrie el arta sa: "Ţesăturile de mână le-am inventat eu şi le-am brevetat. În ornamentaţiile pe care le vedeţi, în veşmintele sfinţilor din icoane, folosesc un material original, compus din fire de in cu grosimea de jumătate de milimetru fără cruce de fixare. Lucrez fără dispozitive speciale - fără croşetă, fără andrele. Fiecare noduleţ este legat de mână. Grosimea firelor variază de la 0,5 la 2 mm. Modelul se leagă din aceste fire şi se montează, folosind tehnica macrame-colaj. Apoi, folosesc materialul de mână, pe care îl creez eu - pentru a arăta ţesătura în mişcare (pliurile şi faldurile), astfel încât acestea să nu fie doar în plan unidimensional, ci să dea impresia de mişcare. Am numărat odată nodurile pe un decimetru pătrat. În fiecare lucrare, cu o mărime de 40 pe 50 de centimetri, sunt cam între 1 şi 1,5 milioane de noduri, împletite de mână. Munca la o astfel de icoană durează cam 3-6 luni. Toţi spun: ce răbdare trebuie să ai... Dar eu vă spun, mie acest lucru îmi dă o satisfacţie colosală! Lucrul este chiar mai plăcut când imaginea începe să se lege. Munca este foarte solicitantă, deoarece materialul trebuie umezit, iar dacă pierzi momentul, ţesătura se desface în fire şi nu faci nimic! Chipul Mântuitorului sau a sfinţilor se pictează cu ulei pe pânză mai întâi. Toate icoanele sunt făcute numai din materiale naturale", spune artistul, citat pe site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

"Folosesc inul pentru că este sinonim cu Ortodoxia"

Artistul mai povesteşte: "După boală (am suferit un atac vascular cerebral), mă ajută să pictez feţele o pictoriţă din Crimeea, dar până la boală făceam totul singur. În primele lucrări am încercat să fac şi chipurile sfinţilor cu ajutorul tehnicii macrame. Am ajuns la concluzia că ele trebuie pictate, iar veşmintele pot fi de aur sau de argint. Însă pentru mine nu poate fi decât in. Folosesc inul pentru că este sinonim cu Ortodoxia - la fel de simplu, curat, accesibil, durabil pentru o veşnicie. Strămoşii noştri purtau haine din in, inul a însoţit dintotdeauna istoria noastră.

Este îmbucurător să vezi apoi icoana în casa prietenilor sau în biserică. O astfel de icoană a Sfântului Nicolae se află în satul Malorechenskoye - în biserica-far, în cinstea marinarilor şi a celor căzuţi pe ape. Am început să lucrez la ea chiar înainte de boală, apoi am avut accidentul vascular cerebral. Dar aşa cum am promis să fie gata de Paşti în 2007, am cerut să fie adusă în camera de spital şi am terminat-o acolo. Mă mai ajută şi soţia, Natalia Malyghina, care este şi ea artist al poporului din Ucraina. Acum nu mai lucrez la teatru, ci sunt profesor la Institutul de Cultură din Simferopol şi predau artă teatrală, regie şi scenografie".

Înainte de a începe o icoană, artistul cere binecuvântare fie mitropolitului de Simferopol, fie părintelui său duhovnic din Simferopol. De 7 ani a făcut în jur de 100 de astfel de lucrări. Ele sunt în colecţii particulare - la prieteni, chiar la oficiali guvernamentali, multe se află însă în biserici. A avut numeroase expoziţii, iar una dintre ele, la Moscova, s-a numit chiar "Sfântul in".