Sfântul lăcaş al ocrotitorului de prunci

Ocrotitor al copiilor, Sfântul Stelian este iubit de cei pe care îi ocroteşte. Astăzi, când întreaga Ortodoxie îl pomeneşte, Biserica „Sfântul Stelian“ - Lucaci din Capitală îşi serbează hramul. La racla cu sfintele sale moaşte de aici, copiii se închină şi îi vorbesc în cuvinte numai de el înţelese.  

 

Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul este pictat în mod obişnuit cu un copil în braţe, pentru neobosita sa misiune de a-i apăra pe cei mici, ajutându-i în mod special pe copilaşii bolnavi. Încă din timpul vieţii a iubit copiii, rugându-se pentru ei şi vindecându-i. Se ştie că în timpul vieţii sale (sec. 7-8), în ţara Paflagoniei din Asia Mică, au murit mulţi copii din cauza unei epidemii. Rugat de două mame disperate care aveau copiii bolnavi să-i vindece, Sfântul Stelian, care trăia retras într-o chilie, s-a rugat foarte mult şi molima a încetat. „De la acea minune până la plecarea sa la Domnul au venit în permanenţă la chilia sa mame cu copii care se aflau în diferite suferinţe. Rugăciunea lui este foarte puternică, având un efect foarte rapid. Aşa că el a intrat încă din timpul vieţii în conştiinţa credincioşilor şi în tradiţia locală, şi apoi s-a extins în tot spaţiul răsăritean ca ocrotitor al copiilor“, spune pr. Florin Şerbănescu, parohul Bisericii „Sfântul Stelian“ - Lucaci.

 

Moaştele Sfântului Stelian au ajuns în Muntele Athos după ce Asia Mică a fost cucerită de turcii selgiucizi (sec. 11). De aici, în anul 1736, a fost adusă o părticică din sfintele sale moaşte la noua biserică ridicată de către mitropolitul Ştefan al II-lea al Ţării Româneşti. De atunci, moaştele Sfântului Stelian sunt odorul cel mai de preţ al Bisericii Lucaci.

Lăcaşul de închinare care adăposteşte moaştele Sfântului Stelian se află în vecinătatea Colegiului Naţional „Matei Basarab“ din Bucureşti. La  sfintele sale moaşte vin atât mame însărcinate, cu prunci în braţe, dar şi cupluri care îşi doresc copii, familii care îi mulţumesc ori îi cer să aibă grijă de copiii lor trecuţi de vârsta prunciei şi credincioşi care vor să-şi spună necazurile şi suferinţele convinşi că sfântul îi ajută. „Credincioşii vin în număr din ce în ce mai mare la racla Sfântului Stelian. Pentru ei, noi facem întotdeauna miercuri seara Acatistul Sfântului Stelian şi Taina Sfântului Maslu, iar vineri seara acatistul. Duminica, după ce terminăm de miruit toţi credincioşii, nimeni nu pleacă din biserică decât după ce am citit rugăciunea către Sfântul Stelian din acatistul său“, spune pr. Florin Şerbănescu.

 

Pentru credinţa lor, Sfântul Stelian le primeşte rugăciunile şi îi ajută. Părintele paroh povesteşte despre familii care au dobândit copii, cărora le-au dăruit numele sfântului, şi despre copii şi adulţi care s-au tămăduit de boli. „O doamnă care a avut un accident vascular, cu o spitalizare îndelungată, în urma rugăciunilor ei şi ale familiei a început să îşi revină. După ce a ieşit din spital a venit stăruitor la biserică şi ne-a mărturisit că este sigură că s-a vindecat prin ajutorul Sfântului Stelian. Un membru al consiliului parohial a avut tot un accident vascular şi tot cu ajutorul Sfântului Stelian a reuşit să depăşească boala. În momentul de faţă vine regulat la biserică. Sunt unii care nici nu ne spun, aflăm întâmplător de la alţi credincioşi cărora le-au mărturisit că s-au tămăduit, că au căpătat darul naşterii de prunci. Avem o familie care are un copilaş bolnav şi prin participarea constantă la Sfânta Liturghie, pe lângă ajutorul medical, a făcut nişte progrese deosebite. În momentul de faţă este deja o performanţă pentru el faptul că poate să vină singur la Sfântul Altar să se împărtăşească“.

Pelerinii la racla Sfântului Stelian vin din Bucureşti, dar şi din ţară. Uneori vin şi de peste graniţă. „Sfântul Stelian este şi ocrotitorul familiei, al comuniunii familiale, pentru că în timpul epidemiei aceleia sfântul s-a rugat pentru păstrarea mediului familial. La Sfânta Taină a Cununiei eu le spun tinerilor să ceară ajutorul sfântului în statornicia căsniciei, în a păstra acest duh al familiei creştine care este atât de agresat astăzi de tendinţe seculariste şi care relativizează viaţa de familie. Pe toţi membrii familiei îi îndemnăm să poarte duhul rugăciunii, aşa cum spune această rugăciune frumoasă de la acatist: «Să ocrotească familiile şi pe copiii noştri». Dar niciodată nu trebuie să uităm că pe primul plan rămâne cinstirea lui Dumnezeu. Sfinţii sunt bineplăcuţii lui Dumnezeu şi atunci noi ne rugăm sfinţilor ca prin intermediul lor să ajungă rugăciunile noastre la El“, explică pr. Florin Şerbănescu.

 

Spaţiul unde se află Biserica „Sfântul Stelian“ - Lucaci a fost închinat lui Dumnezeu încă din a doua jumătate a secolului 17, când, probabil, Radu Leon Voievod sau cel puţin în timpul său, s-a ridicat aici o biserică de lemn. Numele „Lucaci“ se trage de la boierul Luca, nume preluat şi de mahala, care probabil a fost printre ctitorii acestei biserici. Aici şi-a zidit ctitoria mitropolitul Ştefan al II-lea al Ţării Româneşti, dăruindu-i odorul de mare preţ, moaştele Sfântului Stelian, în anul 1736. Biserica din piatră, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, a dăinuit mai mult de un secol, fiind afectată de cutremurele din 1802 şi 1838. După 1840, părintele Ioan Călărăşanul, cu ajutorul a doi negustori macedoneni, Constantin Athanasiu şi Anghel Hagi Pandele, a reuşit ridicarea unei noi biserici. Sfinţită de mitropolitul Nifon al Ţării Româneşti în anul 1842, biserica a mai primit hramurile Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Dar peste doar cinci ani, biserica a căzut pradă „focului cel mare“ din 23 martie 1847. Anton Pann, care locuia atunci în apropierea bisericii, scria că „turlele Bisericii Lucaci ardeau ca nişte torţe“. Prin osârdia preotului Călărăşanul, în trei ani, biserica se afla în starea în care s-a menţinut până azi. La refacerea bisericii a contribuit şi Anton Pann, care era nu numai enoriaş, ci şi cântăreţ onorific al bisericii. La moartea sa, în noiembrie 1854, a fost îngropat în dreptul ferestrei proscomidiarului bisericii. Astăzi, în vecinătatea bisericii se află şi un monument ridicat ilustrului enoriaş. Biserica mai adăposteşte şi o icoană mare argintată, care îl reprezintă pe Sfântul Ierarh Spiridon - patronul pielarilor şi al cizmarilor -, dăruită la începutul secolului trecut de Pavel Negreanu, angrosist de pielărie. Racla în care se află astăzi sfintele moaşte a fost realizată în 1941, iar în vremea pr. Şerbănescu s-a realizat un capac cu o ferecătură din argint. 

 

Pe lângă lucrările întreprinse de pr. Şerbănescu, cum ar fi înfrumuseţarea bisericii, realizarea unor icoane cu Sfântul Stelian, printre care şi una specială pentru procesiunea cu sfintele moaşte care se ţine în fiecare an în ziua de 25 noiembrie, biserica trebuie restaurată. „Astăzi sunt necesare restaurarea bisericii, refacerea acoperişului, a exteriorului, a pardoselei şi refacerea construcţiilor din jurul bisericii. Am reuşit să rezolvăm problema cu cadastrul, a regimului de proprietate, documentaţia pentru restaurare şi ne pregătim să abordăm lucrările efective“, ne-a împărtăşit din planurile de viitor pr. Florin Şerbănescu.