Recunoscută ca cea mai mare biserică din Capitală, Biserica „Sfântul Spiridon“ - Nou este paraclis patriarhal şi Catedrală mitropolitană, fiind a doua, în ordine ierarhică, după Catedrala patriarhală. Construită între 1852 şi 1858 şi sfinţită în anul 1860, pe locul alteia mai vechi, ridicată de domnitorii Scarlat şi Alexandru Ghica, biserica păstrează de 149 de ani, în mare parte, arhitectura originală. De această biserică se leagă numele mai multor episcopi care au primit taina hirotoniei aici. Fiind aproape de Catedrala patriarhală, pe aici trec majoritatea pelerinajelor cu moaşte sau a celor închinate diferitelor praznice împărăteşti, organizate de Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor.
Turlele bisericii, zvelte, impunătoare şi verzi, pot fi observate de departe. Au aproape 40 de m. Dar şi biserica impresionează prin monumentalitatea ei (se întinde în lungime cu puţin mai mult decât se înalţă spre cer - 42 m), prin arhitectura ei în stil neogotic şi neobizantin, dar şi prin pictura realizată de Gheorghe Tattarescu. Din acest motiv a şi fost numită de patriarhul Justinian Marina, după restaurarea din 1954, paraclis patriarhal, cu statut de stavropighie patriarhală, iar de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost numită în anul 2008 Catedrală mitropolitană a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei.
La Sfântul Spiridon Nou, mai mulţi episcopi-vicari ai Arhiepiscopiei Bucureştilor, dar şi alţi ierarhi ai Bisericii noastre au primit taina hirotoniei întru arhiereu. „Patriarhul Justinian nu avea la vremea respectivă o biserică mai mare şi mai frumoasă, în care să poată oficia slujbe cu fast şi de o importanţă majoră pentru Biserica noastră. De aceea, ţinând cont de dimensiunile bisericii, de valoarea ei istorică şi arhitectonică, şi fiind foarte aproape de Patriarhie, s-au făcut foarte multe hirotonii întru arhiereu aici“, ne-a spus protos. Veniamin Goreanu, preot coordonator al Bisericii „Sfântul Spiridon“ - Nou.
Slujire în armonie
Dar şi credincioşii îşi leagă cele mai importante momente ale vieţii de această biserică. Fiind o biserică încăpătoare şi „una dintre cele mai frumoase din Bucureşti, se săvârşesc foarte multe cununii şi botezuri, în felul acesta toate aceste familii fiind mai ataşate de biserica noastră“, spune arhim. Dimitrie Irimia, mare eclesirah al Bisericii „Sfântul Spiridon“ - Nou. „Se creează o legătură spirituală între tinerii căsătoriţi şi biserica noastră. Ei doresc să menţină legătura cu biserica, şi ori de câte ori au posibilitatea vin la această biserică. În plus, atunci când li se naşte un copil, doresc ca şi el să fie botezat în acestă biserică, menţinând legătura de suflet cu biserica, mi-au spus mai mulţi dintre ei“, adaugă protos. Veniamin Goreanu. Slujitorii bisericii vin în întâmpinarea tinerilor pregătindu-i pentru Sfânta Taină a Cununiei. „Tinerii care urmează să se căsătorească sunt spovediţi, unii dintre ei sunt chiar şi împărtăşiţi, cu câteva zile înainte de primirea Tainei Cununiei“, continuă preotul coordonator, care mai spune că Biserica „Sfântul Spiridon“ - Nou nu are enorie, adică credincoşi care să aparţină direct de biserică.
Un fapt mai rar întâlnit este slujirea la acelaşi altar a clericilor monahi şi de mir. Sunt şapte preoţi şi zece diaconi. „Diaconii care lucrează în Centrul de Presă BASILICA sunt înbisericiţi aici, deoarece biserica este aproape de Patriarhie. Ei slujesc aici când nu sunt pe teren, în interes de serviciu“, explică protos. Veniamin Goreanu. „Este o slujire în armonie, un prilej de a se cunoaşte călugării cu preoţii şi familiile lor. Pentru că împreună slujim lui Dumnezeu, nu este vorba de o concurenţă, ci de o împreună slujire. Şi cred că aceasta se vede şi în apropierea credincioşilor de noi“, completează arhim. Dimitrie Irimia. Se face un schimb de experienţă, „părinţii călugări sunt foşti slujitori ai Catedralei patriarhale, experienţa şi îndrumarea lor fiind una foarte necesară preoţilor şi diaconilor mai tineri. Ca semn al bunei înţelegeri, protia se ţine prin rotaţie, şi astfel dăm mărturie că toţi avem drepturi şi obligaţii egale în Biserică. Dacă preoţii de mir înţeleg că prin încredinţarea oficiului de paroh devii superior celorlalţi, aici, la „Sfântul Spiridon“ nu există această viziune. Toţi suntem conştienţi că trebuie să contribuim la buna desfăşurare a activităţilor liturgice şi misionare“, detaliază protos. Veniamin Goreanu, care este şi consilier administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Program liturgic zilnic
Biserica „Sfântul Spiridon“ - Nou are şi un odor de mare preţ, moaştele Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei, aduse de la Biserica „Sfântul Spiridon“ - Vechi, din Capitală, atunci când aceasta a fost demolată în timpul comunismului. „După ce s-a reconstruit biserica, sigur că se cuvenea ca moaştele să se întoarcă acolo, însă, Părintele Patriarh Daniel a rânduit ca o parte din sfintele moaşte să rămână aici, iar restul să se întoarcă la Biserica „Sfântul Spiridon“ - Vechi. Aceasta s-a întâmplat anul trecut, de hram, pe 12 decembrie“, spune marele eclesiarh, şi continuă: „Sfântul Spiridon este foarte cinstit; faptul că în fiecare zi credincioşii se perindă şi se roagă la sfintele sale moaşte demonstrează că este un cult deosebit închinat Sfântului“.
Programul liturghic al bisericii este asemănător cu al Catedralei patriahale. „Părintele Patriah Daniel a rânduit să se desfăşoare slujbe zilnice. În fiecare dimineaţă Utrenie urmată de Sfânta Liturghie, iar seara Vecernie. Pe lângă acestea, miercurea, după Vecernie, se face Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, iar vinerea, tot după Vecernie, Sfântul Maslu de obşte. Iar duminica şi în sărbători, datorită numeroşilor slujitori ai bisericii, este un frumos sobor de liturghisitori. Vin şi mulţi credincioşi, dar cel mai mult ne bucură că tinerii sunt interesaţi de sfintele slujbe şi de participarea la toate evenimentele Catedralei noastre“, arată arhim. Dimitrie Irimia. Biserica este deschisă zilnic, de dimineaţă, de la ora 7:00, până seara, la ora 20:00.
Începând cu luna martie, aici se desfăşoară şi cateheze, în fiecare zi de marţi şi joi. Cateheza de marţea este susţinută de părintele diac. Nicolae Pascal-Hulpoi, redactorul-şef al săptămânalului „Lumina de Duminică“, iar cea de joia de protosinghelul Veniamin Goreanu. „Facem cateheză atât cu tinerii, dar şi cu ceilalţi credincioşi. În general, am încercat să dezvoltăm subiecte care interesează pe credincioşi, în funcţie de perioada anului bisericesc în care ne aflăm, în funcţie de problemele sociale actuale, de frământările pe care le au credicioşii, cum ar fi: Sfintele taine, Revelaţia dumnezeiască, Sfânta Scriptură, canonizarea sfinţilor, semnificaţia postului, diferite teme care privesc viaţa socială, viaţa de familie etc.“, spune protos. Veniamin.
Comunitatea „Sfântul Spiridon“ - Nou, doreşte să îşi facă apariţia şi în spaţiul virtual, lucrând la apariţia unui site. „Nu vrem să fie doar o pagină statică, ci una dinamică, spune protos. Veniamin Goreanu, pe care credincioşii să găsească, pe lângă toate informaţiile legate de biserică, şi un forum, unde să se discute temele abordate la cateheze, şi nu numai“.
Zestrea Bisericii „Sfântul Spiridon“ – Nou
Biserica a fost înzestrată, de către ctitori, încă de la întemeiere, dar şi ulterior, cu numeroase proprietăţi. Din vatra bisericii s-a păstrat o bună parte, astfel încât, în prezent, ca urmare şi a două decizii de retrocedare în natură, biserica deţine aproape un hectar de teren în jurul acesteia, pe două parcele separate de o stradă. Cât priveşte terenul care a fost expropriat de statul comunist şi pe care s-au construit blocuri, pentru acest teren deja au fost emise deciziile de despăgubire în natură. „Dintre moşiile deţinute, o parte au fost pierdute la reforma agrară din 1921, iar pentru o altă parte, câteva bucăţele - pădure, dar şi teren arabil - ne aflăm în demersuri de retrocedare. Ele se află în Muntenia, aproape de Dunăre, precum şi în judeţul Teleorman“, ne spune pr. Ionuţ Corduneanu, administrator bunuri imobile al Bisericii „Sfântul Spiridon“ - Nou.
„Chiar în apropierea bisericii se află două clădiri, care aparţin bisericii. Respectiv, blocul de patru etaje, construit în 1926, pe structură de beton armat - una dintre primele clădiri particulare, ridicate pe o astfel de structură. În prezent, într-un spaţiu generos, la parterul clădirii, funcţionează Centrul Social „Casa Spiridonia“, de curând împrospătat cu mobilier nou. Acest centru va permite servirea mesei pentru persoane defavorizate şi nu numai, fiind şi un spaţiu potrivit pentru cateheze şi activităţi cu tineri sau persoane defavorizate. A doua clădire, fosta casă parohială, este destinată, după ce se vor termina lucrările de supraetajare şi recompartimentare, Centrului Social „Casa Trimitunda“, în care, pe lângă activităţi de cazare pentru pelerini şi de servire a mesei pentru aceştia, va funcţiona o bibliotecă şi muzeul bisericii“, mai spune pr. Ionuţ Corduneanu, care este şi consilier juridic al Patriarhiei Române. Patrimoniul mobil al parohiei, aflat în custodie la Muzeul Naţional de istorie - format din obiecte de argint de o deosebită frumuseţe de la jumătatea secolului al XVIII-lea - va fi restituit bisericii la finalizarea lucrărilor de organizare a muzeului.
Dintre planurile de viitor amintim intenţia de a ridica pe terenul de 1400 m, aflat lângă „Casa Spiridonia“, recuperat de curând, un imobil în regimul maxim de înălţime şi de ocupare a terenului, care va avea destinaţia de cămin preoţesc şi de locuinţă de serviciu pentru angajaţii Arhiepiscopiei şi ai Patriarhiei.
Ctitoria domnitorilor Scarlat şi Alexandru Ghica
Biserica „Sfântul Spiridon“ - Nou se află pe vechea arteră Podul Şerban Vodă, la mică distanţă, spre sud, de Piaţa Unirii. După modernizarea Bulevardului Dimitrie Cantemir, acesta trece chiar pe lângă altarul bisericii. Pe locul actualei biserici a existat o alta, zidită între 1766 şi 1768, ctitoria lui Scarlat Ghica (domnitor al Munteniei între 1758-1761 şi 1765-1766), terminată prin grija fiului său, domnitorul Alexandru Ghica (1766-1768), care a făcut şi o clopotniţă - amândoi înmormântaţi din partea dreaptă, în pronaos. Pe atunci una dintre cele mai mănăstiri ale ţării, aceasta a suportat mai multe stricăciuni la cutremurele din 1802 şi 1838, iar după incendiul din 1822, biserica s-a ruinat, fapt care a determinat rezidirea lăcaşul din temelie.
Biserica actuală a fost construită între 1852 şi 1858, iar în 8 noiembrie 1860 a fost sfinţită cu mare fast de mitropolitul Nifon. Arhitecţi au fost Xavier Villacrosse şi L. L. Lipitzer. Maestrul Gheorghe Tattarescu a pictat-o în stil renascentist. Tâmpla, cu patru registre de icoane, a fost pictată tot de Tattarescu. Cutremurul din 1940 şi bombardamentele din 1944 au afectat puternic construcţia. În anul 1954, din iniţiativa patriarhului Justinian Marina, au urmat reparaţii capitale ale bisericii. Cu această ocazie s-au adăugat două balcoane laterale, rezemate pe stâlpi, şi un al treilea balcon, sub cel existent pentru cor, deasupra vestibulului de intrare, iar pictura a fost spălată. Resfinţirea a săvârşit-o patriarhul Justinian şi patriarhul Chiril al Bulgariei. Tot atunci s-a hotărât ca această biserică să devină paraclis al Patriarhiei Române, cu statut de stavropighie patriarhală. Între 1966 şi 1970 s-au efectuat lucrări de consolidare şi subzidire. Stricăciuni mari s-au produs şi la cutremurul din 4 martie 1977 şi apoi, în 1986, când lucrările metroului au afectat altarul bisericii.
Atunci, patrirahul Teoctist, văzând degradarea bisericii, pentru a scăpa biserica de „furia“ comunistă, care dorea să o demoleze, a transformat-o în paraclis pentru Facultatea de Teologie, care este foarte aproape, şi „a ataşat toate actele de consolidare ale bisericii proiectului deja aprobat de către Ministerul cultelor de atunci pentru restaurarea Facultăţii de Teologie - spune arhim. Dimitrie Irimia -, salvând biserica“.
În urma expertizei tehnice a bisericii, efectuate în luna iulie, s-a constatat că toate consolidările făcute n-au fost legate între ele, fapt ce impune efectuarea unor lucrări de unificare a acestor consolidări, dar şi schimbarea tablei de pe acoperişul bisericii, deoarece, din cauza deteriorării, au apărut infiltraţii de apă în biserică. Este necesară şi „refacerea canalizării, a drenajului - fiindcă studiul geotehnic a constatat că odată cu consolidarea altarului, în 1986, dar şi din cauza zidului din faţă, unde este acum gardul, înainte fiind chilii care au avut şi beciuri, apa nu mai circulă, rămânând sub biserică. De aceea se impun lucrări de refacere atât a acoperişului, cât şi de consolidare a bisericii, a turnului mare de la biserică, schimbarea tuturor instalaţiilor electrice, a sistemului de încălzire. Am făcut şi o expertiză a picturii, şi am ajuns la concluzia că se impune o curăţare a ei, deoarece cea anterioară s-a făcut superficial“, spune protos. Veniamin Goreanu.
