Sfinţii luminoşi din mâinile micilor iconari

Într-un cadru de o deosebită frumuseţe şi curăţenie - Mănăstirea Lacuri din Deleni, judeţul Iaşi, care nu poate îndemna decât la rugăciune, meditaţie şi lucrul cel bun - an de an se desfăşoară, în prima săptămână a Postului Adormirii Maicii Domnului, Tabăra de creaţie religioasă "Sf. Ap. Luca", ajunsă acum la cea de-a XI-a ediţie. Dedicată "Anului Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti", tabăra creştină reprezintă, pentru cei 35 de copii prezenţi pe aceste meleaguri, nu doar o simplă iniţiere în arta picturii bizantine, ci şi o modalitate de convieţuire şi conlucrare sub oblăduirea tainică a lui Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor care veghează din icoanele lor.

Cu ochii lor mari, în care se scaldă mii de gânduri şi frământări, zeci de copii şi tineri sorb din noianul de cunoştinţe revărsate din inima şi mintea unei mâini de oameni strânşi laolaltă cu mare râvnă de părintele protopop Nicolae Crăciun, protoiereu al Protopopiatului Hârlău.

Întâi de toate, în Tabăra de creaţie religioasă "Sf. Ap. Luca", devenită de acum tradiţie, aceste suflete curate pătrund în tainele picturii bizantine, chipurile sfinte ale oştii bine plăcute lui Dumnezeu prinzând viaţă din vârful penelului. Lucrul la icoană se îmbină armonios cu rugăciunea şi meditaţia, copiilor fiindu-le prezentate simbolistica icoanei, specificul picturii bizantine, vieţile sfinţilor şi, mai ales, jertfa lor pentru Hristos-Domnul, "fără de care nimic nu se poate face": "Este foarte important pentru noi ca aceşti copii să se bucure cât timp vieţuiesc în această tabără şi să conştientizeze faptul că icoanele nu pot fi pictate oricum, ci o icoană iese cu atât mai bine cu cât şi tu, ca mic pictor, te-ai străduit să pictezi şi ai jertfit, iar masa de post şi viaţa la mănăstire reprezintă o jertfă pe care copiii o fac cu dragoste", ne asigură doamna Laura Crăciun, profesor de Religie la Şcoala "Petru Rareş" din Hârlău şi voluntar la Tabăra de creaţie "Sf. Ap. Luca" de la Deleni.

Talente scoase la iveală

An de an, profesorul Dorin Marian Orzetic, pictor iconar, "le poartă mâna" micilor iconari, cizelându-i şi formându-i; totul - din convingere că "din mâna unor astfel de suflete cu-rate nu pot ieşi decât nişte icoane deosebite". "Căutăm talente care zac şi nu le trage nimeni de păr. Când stai printre ei şi-i descoperi, pur şi simplu te minunezi de creaţiile lor, de la poezia religioasă şi pictura icoanelor la râvna cu care se roagă şi Îl primesc pe Dumnezeu în sufletele lor. Avem foarte multe talente, dar nu le folosim. Atunci când nu ştii că există talent, când nu-l soliciţi şi nu-l fructifici, se pierde şi este mare păcat. Copilul nu dă pe de lături, decât foarte rar, şi atunci trebuie să mergi să-l scoţi la lumină", explică profesorul Orzetic motivul prezenţei domniei sale în mijlocul copiilor sosiţi din judeţele Moldovei.

Şi atunci când ochiul viu al profesorului îndrumător descoperă un izvor care adună la un loc dorinţă, credinţă şi talent, încearcă să-i dirijeze cursul apei, determinându-l să strângă în buchet cunoştinţele despre tehnica specifică picturii bizantine, pregătirea sufletească, sacrificiu şi jertfa: "Trebuie să aibă o anumită conduită, pentru că suntem la o mănăstire, fac sacrificii pentru că aici nu este apă curentă, nu sunt dormitoare ca la mama acasă, nu există televizor. Asta se numeşte jertfă, este un mod de a vieţui aşa cum vieţuiesc monahii. Părintele stareţ şi ceilalţi călugări ne echilibrează, săvârşesc slujba Sf. Liturghii; pentru bunul mers al lucrului este necesară o pregătire sufletească, în fiecare dimineaţă se face rugăciunea".

Finalitatea lucrului mâinilor poate fi cu greu caracterizată în cuvinte, când îşi vede icoana terminată, după cum ne-a mărturisit profesorul Orzetic, "fiecare iconar simte o bucurie aproape la fel ca a unei mame care a născut, bucuria lucrului bine făcut, frumos făcut. Simte o împlinire foarte mare".

"În curtea lui Dumnezeu nu poate fi decât bine"

În momentul lucrului, aproape că nici nu simţi că între zidurile mănăstirii s-ar afla copii; cu atât mai puţin să crezi că numărul lor atinge cifra 35: şi-au însuşit virtuţi precum pioşenia, răbdarea sau perseverenţa. Iar rugăciunea şi înălţarea spirituală le întregesc bucuria lucrului bine făcut.

Ca într-un stup de albine, zumzăitul lor este constructiv, "este o gălăgie duhovnicească", după cum a mărturisit părintele protopop Crăciun, care revigorează, ca şi peisajul de poveste din jur, mintea şi sufletul.

"Alături de copii ne formăm şi creştem şi noi, simţim că suntem bătrâni tineri, şi nu tineri bătrâni. Sufletul se înnobilează, ne revigorăm sufletul şi trupul în acelaşi timp. Şi nu avem cuvinte să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru oamenii pe care-i întâlnim, oameni deosebiţi, minunaţi, prin care se revarsă mult har şi binecuvântare asupra tuturor copiilor, ca şi asupra noastră, a celor trecuţi prin valurile vieţii. Aici aflăm o linişte sufletească de negăsit în alt loc, iar prin prezenţa noastră aici atât dorim în schimb, binecuvântarea Domnului. Cu harul şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi spre folosul nostru s-a întâmplat să fim aici, alături de părintele protopop, de la începuturi, şi ne rugăm Bunului Dumnezeu ca părintele să fie sănătos, împreună cu familia sfinţiei sale, să poată organiza în continuare aceste activităţi de creştere duhovnicească a copiilor, a tinerilor şi, deopotrivă, a noastră", ne-a spus cu blândeţe doamna profesoară de Religie Rodica Curcă, un exemplu de dascăl devotat copiilor, credinţei în Dumnezeu şi Biserică.

"Chipurile sfinţilor pictaţi de copii sunt mai luminoase"

Între copiii şi tinerii participanţi la tabără se crează o legătură deosebită, unindu-i în simţiri lucrurile frumoase pe care şi le împărtăşesc unul altuia, indiferent de vârstă. "Nimic nu este mai frumos ca atunci când Dumnezeu rânduieşte şi adună oamenii după placul Său, mici şi mari, bătrâni tineri şi tineri-tineri", susţine doamna profesoară Curcă.

Cadrele didactice prezente se dedică, prin organizarea şi participarea la astfel de activităţi cu tinerii şi copiii, misiunii creştine de formare a sufletelor bine plăcute lui Dumnezeu prin cuvânt şi lucru. "Nădăjduim ca sămânţa aceasta să rodească în timp şi avem încredere că Dumnezeu nu ne lasă. De când suntem aici, în tabără, am simţit de multe ori ajutorul lui Dumnezeu, am simţit cum a făcut minuni cu participanţii, cu organizatorii. Copiii ne-au mărturisit că au simţit ajutorul sfântului pe care-l pictează; ei se roagă, iar ajutorul nu întârzie; sunt îndrumaţi şi luminaţi să realizeze chipul aşa cum trebuie. Icoanele realizate de copii, spre deosebire de cele realizate de adulţi, sunt deosebite, chipurile sfinţilor sunt mai luminoase, aş putea spune chiar mai vesele, sufletul lor se reflectă în imaginea sfântului", ne spune doamna preoteasă Laura Crăciun, aprobată întru totul de micii învăţăcei.

Copiii, atraşi de post şi rugăciune

Cel mai greu moment pentru ei este acela al despărţirii, când, după şapte zile de convieţuire într-un cadru deosebit, se despart cu lacrimi în ochi de mănăstire, de liniştea şi pacea găsite aici, de bunătatea şi dăruirea părintelui iniţiator, profesorilor şi monahilor care le-au mângâiat sufletele, oferindu-le sfaturi duhovniceşti de mare preţ. "Prima dată am venit în urmă cu trei ani, nu ştiam nimic despre pictură, am venit să văd cum este aici. Mă impresionează de fiecare dată acest cadru natural, care te inspiră în timpul lucrului. Construieşti altfel atunci când există în jur armonie, când intri în comuniune cu sfântul pe care-l pictezi. Am descoperit oameni extraordinari, începând cu domnul profesor Orzetic, pe care şi atunci când mă dojeneşte mi-i drag să-l ascult, părintele Petronie, care ne dă sfaturi şi ne zâmbeşte chiar şi atunci când facem o prostie. Tabăra aceasta a fost benefică construcţiei mele sufleteşti, voi picta icoane şi pe mai departe, chiar dacă numai din pasiune. Voi veni şi la anul, şi în alţi ani, dacă părintele Crăciun mă va mai primi", ne-a spus cu încântare Andreea Alexandra Curcă, elevă în clasa a XII-a la Liceul "Ştefan cel Mare" din Hârlău.

O fată foarte talentată, care simte instinctual culorile şi liniile, Andreea Buznea, elevă în clasa a VI-a la Colegiul "Costache Negruzzi", vine în tabăra de la Deleni de când avea cinci anişori, iar atmosfera găsită aici a îndemnat-o să revină în fiecare an: "Vin aici, în tabără, de la cinci ani, mă regăsesc în toate lucrurile pe care le facem. Cu bucurie postim, ne spovedim şi ne împărtăşim, participăm la slujbă. Este ceva cu totul deosebit".

Munca micilor iconari a fost încununată de aprecierile, darurile şi premiile oferite prin grija Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a Protopopiatului Hârlău şi a Organizaţiei "World Vision".

Ca în fiecare an, participanţii au plecat, duminică, de la Mănăstirea Lacuri din Codrii Delenilor, cu promisiunea că vor reveni, cu şi mai mare entuziasm, în anul următor.

Tabăra de la Deleni s-a înfiinţat la îndemnul PF Părinte Daniel

Anul trecut, în judeţul Dolj, a fost organizat concursul "Cea mai frumoasă şcoală de vară", la care Tabăra de creaţie religioasă "Sfântul Apostol Luca" de la Mănăstirea Lacuri, Protopopiatul Hârlău, a primit Premiul al II-lea, "pentru munca profesorilor îndrumători şi talentul elevilor, care, timp de o săptămână, au realizat icoane ale Sfinţilor Capadocieni".

Iniţiatorul taberei, părintele protopop Nicolae Crăciun, s-a declarat mândru mai ales de faptul că participanţii nu vor uita niciodată această experienţă: "Deşi ne este foarte greu, nu vom da înapoi, vom încerca să găsim soluţii la acest mic impediment, reprezentat de lipsa spaţiilor de cazare, astfel încât să transformăm tabăra într-una mai amplă, cu participarea mai multor copii, chiar şi în mai multe serii la fiecare ediţie. Şi, de ce nu, să aibă şi un caracter internaţional. Ne propunem să descoperim talente, să le creăm un cadru în care să-şi desfăşoare activitatea şi să-şi diversifice cunoştinţele, să acumuleze cunoştinţe".

Tabăra de la Deleni s-a născut din dorinţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, de a îmbogăţi, fiecare protopopiat în parte, activităţile cu tinerii.

"Tabăra a pornit ca urmare a dorinţei Părintelui Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, de a dezvolta noi, preoţii protopopi, acţiuni cu tinerii. Mi-am propus iniţial organizarea unei expoziţii, însă ne-am gândit şi am ajuns la concluzia că, mai curând, ar fi benefic să-i adunăm pe tineri să realizeze aceste icoane. Ulterior, Bunul Dumnezeu mi l-a scos în cale pe prof. Dorin Marian Orzetic şi, când am văzut ce talent are în a lucra cu copiii, am menţinut legătura aceasta frumoasă în fiecare an", ne-a dezvăluit protoiereul Crăciun.

În afara lucrului la icoane, anul acesta, ca de altfel la fiecare ediţie, participanţii cutreieră împrejurimile, participă la sfintele slujbe, urmăresc seara filme sau documentare religioase, iar băieţii se întrec la bătut toaca.

Icoane specifice picturii bizantine

Copiii şi tinerii neiniţiaţi au aflat atât modul în care se realizează o icoană în tehnica bizantină, cât şi semnificaţia şi importanţa reprezentării sfinţilor în cadrul Bisericii noastre. Au înţeles, de asemenea, ce înseamnă iertarea, iubirea aproapelui şi regulile vieţii duhovniceşti, pentru a rămâne mereu frumoşi şi curaţi în faţa lui Dumnezeu.

Icoanele realizate în tehnica bizantină se lucrează cu pigmenţi pulbere şi gălbenuş de ou, pe grupuri de culori, de la nuanţele închise la cele deschise. Potrivit profesorului Orzetic, tehnica bizantină se mai caracterizează şi prin stilizarea până la maximum, "trecerea de la culoare la nuanţă şi până la alb nu este aşa lină cum e în pictura clasică, ci sacadată; însă, per total, fac o armonie perfectă". "Copiii trebuie să respecte erminia picturii bizantine. Este reprezentat sfântul când e sfinţit, nu când a trăit. Anul acesta au fost 4-5 copii începători, care nu au mai lucrat, ceilalţi situându-se deja la un nivel avansat, dar, care, la timpul lor, au fost începători. Mulţi nu îndrăzneau să lucreze în culori, li se părea ceva de nefăcut atunci când le spuneam că trebuie să realizăm o icoană.

Sunt copii buni, răbdători şi perseverenţi, care nu trag o linie în plus sau în minus", a conchis prof. Dorin Marian Orzetic.