Şi arta cere calcule şi precizie matematică

Fostă profesoară de matematică la Şcoala Nr. 143 din Bucureşti, Gabriela Ross are ca pasiune coaserea de goblenuri. Şi nu după imagini oarecare, ci după tablouri de Leonardo da Vinci, Auguste Renoir şi Nicolae Grigorescu. Coase la becuri cu halogen şi, în paralel, se ocupă cu alcătuirea de antologii şcolare, două pasiuni care îi fac viaţa mai frumoasă.

Cu Gabriela Ross am vorbit într-o dimineaţă ploioasă de martie. Ne-am întâlnit în Biblioteca "Ienăchiţă Văcărescu", unde şi-a adus o parte din minunatele sale goblenuri, căci ele erau subiectul discuţiei noastre în principal. Le-a înşirat pe masă cu delicateţe, parcă i-ar fi frică să nu rănească pânza. Ne-am întors cu 30 de ani în trecut, atunci când o prietenă pictoriţă din Oradea, Elisabeta Bora, a învăţat-o să coasă şi i-a deschis gustul pentru arte, o pictoriţă care expune frecvent lucrări în Băile Felix.

"Lucrând, mi-am îmbogăţit cunoştinţele legate de pictori celebri, mi-am procurat albume de artă pentru a mă perfecţiona în combinarea nuanţelor, moulineurile - firele pe care le folosesc - au o paletă largă de culori şi nu se decolorează în timp. Am citit cărţi despre vieţile pictorilor şi unele dintre ele m-au impresionat profund. De pildă, viaţa lui Carol Popp de Szathmáry, un pictor care a trăit în perioada lui Carol I, el a fost pictorul regal şi primul fotograf care a imortalizat momente din Războiul de Independenţă. Grigorescu a fost oarecum marginalizat, deşi şi el a pictat scene din război în tablouri care au rămas nemuritoare, ca "Atacul de la Smârdan", "Dorobanţul". Mi-a plăcut foarte mult şi Michelangelo, m-a impresionat faptul că şi-a dedicat viaţa artei şi am cusut goblen cu "Pietà" şi detalii din Capela Sixtină", povesteşte Gabriela Ross.

Mai sunt şi alte picturi pe care fosta profesoară de matematică le admiră şi după care a făcut goblenuri: Leonardo da Vinci ("Cap de fată", "Madona dintre stânci"), Renoir ("Cele trei dansuri", "Privirea afectuoasă", "Doamna cu căţelul"), Grigorescu ("Carul cu boi", "Fata la câmp", "Ciobănaşul"), Theodor Aman ("Hora de la Aninoasa", "Iarna"), Petrov ("Pescarul"), şi un goblen cu fata lui Monet, pictat de Grigorescu pe vremea când el s-a dus la studii în Franţa. Grigorescu era prea tânăr şi n-a îndrăznit mai mult, deşi era îndrăgostit de ea.

Respectarea proporţiilor, ca în matematică

Profesia mea m-a ajutat enorm, spune doamna Ross, pentru că îţi trebuie o atitudine riguroasă pentru a coase goblenuri, o deschidere spre respectarea proporţiilor şi echilibru sufletesc: "În momentul în care nu sunt mulţumită de nuanţele pe care le-am combinat, desfac, oricât de mult am lucrat, pentru că sunt o perfecţionistă. Aşa s-a întâmplat când lucram la scena de pe Golgota, am desfăcut tot, deşi mă durea sufletul. Să ştiţi că şi bărbaţii cos goblenuri, am auzit şi eu la radio acum câţiva ani că un fost comandant al Aeroportului Kogălniceanu din Constanţa a avut o expoziţie cu goblenurile lucrate de el. La fel, am văzut la un băiat un model de goblen şi, pentru că mi-a plăcut, am comandat la firma din Arad albumul".

Acum îşi procură modele de la două firme specializate din Timişoara şi una din Piteşti. Îşi alege modelul pe site, apoi face telefonic comanda şi le primeşte prin poştă împreună cu firele de bumbac colorate în diverse nuanţe. Coase la bec cu halogen pentru a avea lumină bună, face întâi conturul şi apoi dă culoarea - ca în pictură, după ce în prealabil face o ramă pe care se prinde materialul. E foarte importantă combinarea culorilor, în aşa fel încât trecerea de la o nuanţă la alta să se facă lin, armonios.

O profesoară merituoasă

E coautoare a manualului de matematică apărut la Editura Pedagogică şi a mai multor culegeri pentru ciclul gimnazial. Ultima carte la care a lucrat, "Teme de matematică", a apărut la Editura Nomina. Cum a fost ca profesoară? "Am fost pretenţioasă, dar nu severă şi am ţinut foarte mult la calitate. La Şcoala Nr. 143 am fost directoare adjunctă şi am avut gradaţie de merit, iar înainte de a mă pensiona am primit distincţia "Gheorghe Lazăr", ordinul I, care este cea mai înaltă distincţie în învăţământ. Sunt şi mamă - am două fete căsătorite, dar şi bunică, am o nepoţică de trei ani."

Dragostea de a reda la nivel artistic peisaje şi portrete cu acul şi aţa nu s-a transmis la fete. De fapt, chiar dacă ştiu să coasă şi ele, "nu mai au timp de asta, trebuie să se ocupe de munca lor".

"În momentul în care nu sunt mulţumită de nuanţele pe care le-am combinat, desfac, oricât de mult am lucrat, pentru că sunt o perfecţionistă. Aşa s-a întâmplat când lucram la scena de pe Golgota, am desfăcut tot, deşi mă durea sufletul." - Gabriela Ross