Biserica cu hramurile „Acoperământul Maicii Domnului” și „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare” din cartierul Drumul Taberei, Protoieria Sector 6 Capitală, există de aproape trei ani de zile şi de tot atâta vreme educă şi cultivă prin sport şi artă copii şi adolescenţi, sub egida Clubului sportiv parohial „Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Într-un timp record, prin grija preotului paroh Sergiu Ristea şi implicarea antrenorilor Ştefan Popescu şi Alexandru Ivan, junioarele echipei de rugby au reuşit performanţa locului al III-lea în Campionatul naţional 2015.
În lumina soarelui, indiferent de anotimp, biserica maramureşeană din lemn, înaltă cât un bloc de 8 etaje, pare învelită în aur. Acelaşi minereu preţios înnobilează interiorul, adică inimile celor care o însufleţesc - oameni destoinici, uniţi, ataşaţi de credinţă, determinaţi să înmulţească binele prin fapte. Rezultatele sunt pe măsura implicării lor şi cele mai mari satisfacţii vin din partea tinerilor, care sunt o prezenţă plină de energie şi bună dispoziţie în comunitatea parohială.
„Când am venit aici, în iunie 2013, am găsit un cort de pânză de 400 m pătraţi. Îmi amintesc că în zilele ploioase ieşeau râmele din gazon şi copiii se întreceau să le prindă, iar pe vreme frumoasă erau atraşi de gândacii Domnului. Chiar şi în acele condiţii oamenii veneau la slujbe, era curtea plină, deşi ar fi putut merge la oricare altă biserică din cartier. Ne-am dorit cu toţii foarte mult acest sfânt locaş, din tot sufletul. Nu a fost uşor. L-am construit împreună, la propriu, într-un timp record. Maica Domnului ne-a ajutat. Au fost paşi pe care dacă îi premeditam sau dacă îi gândeam dinainte nu ieşeau”, îşi aminteşte de începuturi parohul Sergiu Ristea, preot tânăr cu vocaţie misionară.
Unul dintre tinerii fideli şi statornici ai bisericii - şi tatăl celui mai mic enoriaş, Ştefan, de doar două luni -, Mihail Marius Huncă apreciază forţa părintelui Ristea de a construi comunitatea şi de a o ţine unită, prin cultivarea încrederii, respectului şi a devotamentului reciproc.
Cu toate că scopul imediat al slujitorului şi al enoriaşilor este construirea unei biserici monumentale de zid, atenţia acestora este concentrată şi asupra acţiunilor filantropice şi educative, reunite în formula unui club sportiv parohial.
„Fiind o parohie îmbătrânită, ideea de a apropia tineretul a venit de la sine. Clubul sportiv parohial «Ştefan cel Mare şi Sfânt» există de la începutul anului 2014. Este unic, nu mai există unul asemănător în ţară pe lângă o biserică, şi îşi desfăşoară activitatea pe bază de voluntariat. Iniţial, am format trei secţii: fotbal, volei şi rugby. Deocamdată, funcţionăm foarte bine cu rugby. Am pornit cu 10 copii şi acum avem un total de 40, cu vârste de la 12 ani la 17 ani, repartizaţi în trei echipe: o echipă de băieţi, alta de fete şi una de copii. Ca rezultate notabile, echipa de fete a câştigat, anul trecut, locul al III-lea la Campionatul naţional de junioare. Mai mult, două jucătoare din lotul nostru sunt convocate la echipa naţională. În plus, avem o bună colaborare cu un club de handbal, unde copiii noştri merg fără să plătească. Tot în cadrul Clubului parohial funcţionează atelierul de creaţie, coordonat de profesoara Mihaela Coman. Aici, participă săptămânal, în medie, 20 de copii, care nu au mai mult de 5-10 ani. Ca o concluzie, vă pot spune că la hramurile bisericii, la sărbătorile mari de peste an, vin în jur de 100 de copii. Îi antrenăm în diverse activităţi alături de părinţii lor, fapt care îi determină să îşi dorească să revină în biserică”, vorbeşte cu drag, ca despre propriii copii, părintele Sergiu.
Cei mai mulţi copii şi adolescenţi înscrişi în programele parohiei provin din familii modeste şi sunt ajutaţi constant cu alimente şi haine. De asemenea, tinerii rugbyşti servesc o dată pe săptămână, gratuit, după antrenamente, o masă caldă la un restaurant din cartier, graţie unui om cu suflet mare, fost sportiv, Sorin Petcu.
„Există potenţial uman”
Septuagenarii Ştefan Popescu şi Alexandru Ivan, antrenorii clubului parohial, sunt printre puţinii rugbyşti profesionişti din ţară preocupaţi de viitorul acestui sport şi de beneficiile sale pentru sănătatea tinerilor.
„Există potenţial uman foarte mare, dar nu sunt oameni interesaţi să investească bani în rugby. Am antrenat copii care la ora actuală joacă în Anglia, Franţa, Spania. Acest club parohial este o pepinieră pentru echipa naţională. Dacă un copil sau adolescent care citeşte aceste rânduri doreşte să facă rugby, ni se poate adresa şi îl primim cu drag. Doresc să antrenez echipe de juniori şi la alte parohii, receptive la o asemenea idee, şi să facem (pe lângă cele două Cupe pe care deja le organizăm de mai bine de doi ani la Clubul parohial) un campionat între echipele nou-formate, la nivel de Bucureşti şi de ţară”, spune Ştefan Popescu, antrenor emerit.
„Pe cât se poate, dorim să îndepărtăm copiii de calculatoare, televizoare şi telefoane. Totodată, umblăm puţin şi la partea educativă, privind comportarea lor în societate, şi la conduita alimentară. E mare bucuria să-i vezi crescând frumos şi că obţin rezultate bune. Rugby-ul este un sport deosebit, inteligent, în aparenţă dur. Are reguli aparte, iar fair play-ul este pe prim-plan”, explică Alexandru Ivan, antrenor secund.
Ana Maria Paraschiv (17 ani), căpitanul echipei de fete, Zinica Olariu (17 ani), Elena Diamandi (12 ani), căpitanul echipei de copii (fete), Luigi Ştefan Târcă (15 ani), căpitanul echipei de băieţi sunt câteva nume de tinere speranţe în rugby-ul românesc, a căror dorinţă comună este să facă performanţă în acest sport. Credincioşi, sportivii juniori pun pe seama protectorului spiritual al clubului premiile câştigate şi declară unanim: „Suntem victorioşi pentru că îl avem ocrotitor pe Ştefan cel Mare şi Sfânt”.
În acelaşi asentiment sunt şi micuţii artişti ai Clubului parohial, fascinaţi de dârzenia bravului voievod moldovean, pe care îl recunosc cu uşurinţă în cărţile cu poveşti ilustrate. Despre „elevii” săi, prof. Mihaela Coman lămureşte zâmbitoare: „Cu cei mici mă întâlnesc la atelierul de creativitate, care se desfăşoară în biserică, în fiecare sâmbătă, după Sfânta Liturghie, iar o dată pe lună le sunt alături şi părinţii. Încerc să le dau copiilor câteva noţiuni, să îi îndrum, şi îi las pe ei să pună în valoare tot ce pot face pe parte creativă. Mă străduiesc să le ofer repere pozitive şi să le educ gustul pentru frumos”.
Perspectivele tinerilor din Biserica „Acoperământul Maicii Domnului” sunt încurajatoare, potrivit preotului Sergiu Ristea, care asigură că cei interesaţi vor putea opta cât de curând pentru un modul de atletism. Şi surprizele plăcute nu se opresc aici, mai ales că „pentru mine, după cum mărturiseşte tânărul paroh, copiii aceştia sunt o mare împlinire şi mă fac să simt că sunt în locul în care trebuie să fiu”.
