Singura parohie din ţară închinată Sfântului Sfinţit Mucenic Antim îşi serbează astăzi hramul

Printre primele lăcaşuri de cult din oraşul Galaţi înfiinţate după anul 1989 se află şi Biserica „Sfântul Sfinţit Mucenic Antim“ şi „Sfintele Femei Mironosiţe“. Aceasta reprezintă singura parohie închinată acestui Sfânt Sfinţit Mucenic din întreaga ţară. La începutul Anului bisericesc, în data de 3 septembrie, biserica îşi serbează primul ei hram.

Situată în nord-vestul oraşului Galaţi, pe Bulevardul Milcov nr. 25 A, într-o zonă muncitorească, parohia „Sfântul Sfinţit Mucenic Antim“ din Galaţi deserveşte nevoile pastorale şi liturgice ale aproximativ 4.000 de familii din cartierele Micro 13 B şi Micro 38. Ea a fost înfiinţată în anul 1990, la 21 septembrie, prin desprinderea a două zone din parohiile „Sfânta Treime“- Fileşti şi „Adormirea Maicii Domnului“- Cimitir.

Încă de la început, noua parohie înfiinţată a fost pusă sub ocrotirea Sfântului Sfinţit Mucenic Antim din Nicomidia, patronul spiritual al ierarhului de atunci, Arhiepiscopul Antim Nica al Dunării de Jos.

Despre patronul spiritual al parohiei, pr. Niţu Voicu, parohul bisericii şi inspector bisericesc în cadrul Episcopiei Dunării de Jos, ne-a spus: „Nu avem cunoştinţă să existe o altă biserică în ţară cu acest hram. De aceea, aflându-ne sub ocrotirea Sfântului, el ne este un model de urmat pentru noi, un model de vieţuire creştinească prin credinţa faţă de Evanghelia lui Hristos, prin bunătatea arătată faţă de persecutorii săi, prin smerenia şi prin iubirea pentru călăii care îl duceau la moarte“.

Mâinile credincioşilor au zidit biserica

În urma primirii terenului destinat construcţiei noului lăcaş, în data de 1 iunie 1991, s-a sfinţit locul şi s-a pus piatra de temelie, slujba fiind săvârşită de către Preasfinţitul Episcop Casian, pe atunci Arhiereu-Vicar al Episcopiei Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoţi şi un mare număr de credincioşi. Deşi sfintele slujbe au început a fi săvârşite încă din 6 ianuarie 1993, pe data de 25 aprilie 1999 a fost sfinţit sfântul altar şi catapeteasma bisericii de către actualul chiriarh al Dunării de Jos. Despre lucrările la ridicarea bisericii, părintele paroh ne-a declarat un lucru deosebit de important: „Doar lucrările la fundaţia bisericii au fost realizate de o firmă specializată, toate celelalte lucrări, de la zidit, tencuit şi până la acoperiş, fiind întreprinse de muncitori care fac parte din parohie. Parohia însăşi, atât la propriu, cât şi la figurat, este cea care a zidit acest sfânt lăcaş“. Impresionantul devotament al enoriaşilor şi osârdia credincioaselor din parohie care ajutau la construcţia bisericii au făcut ca, la propunerea Episcopului Casian, în anul 1994, biserica să primească şi al doilea hram - „Sfintele Femei Mironosiţe“.

În anul 2000 s-a început pictarea bisericii în tehnica fresco de către pictorul Ciprian Buzuloi din Bucureşti.

Biserica şi dependinţele

Biserica este în stil moldovenesc, cu trei turle, din care una pe centru. În interior, biserica impresionează prin lărgime şi prin maiestuozitatea catapetesmei. În dreapta ei se află amvonul, pictat cu icoanele Sfinţilor Evanghelişti, de unde se citeşte pericopa evanghelică şi se rosteşte predica zilei.

Nici un spaţiu din lăcaşul de cult propriu-zis nu este lăsat la întâmplare. Astfel, într-una din turlele bisericii din faţă s-a amenajat, lângă cafas, o bibliotecă pentru enoriaşii parohiei, iar deasupra acesteia, arhiva bisericii. Între cele două turle s-a amenajat un spaţiu unde se află icoanele tuturor credincioşilor donate la începuturile construirii sfântului lăcaş, pe când acesta nu avea icoane. Este un muzeu mai inedit, de suflet, al amintirii şi recunoştinţei pentru binefăcătorii sfântului lăcaş.

Turla-clopotniţă are două clopote mari, turnate în anul 1992. În această încăpere, părintele ne-a mărturisit că vrea să amenajeze un mic spaţiu de rugăciune pentru cel care trage clopotele înainte de sfintele slujbe.

Lucrări noi şi noi proiecte

Paralel cu construcţia bisericii, s-a lucrat şi la ridicarea casei parohiale, situată în imediata vecinătate a sfântului lăcaş. Aceasta foloseşte nu numai la locuinţa preotului, ci şi la nevoile spirituale ale credincioşilor, o cameră de aproximativ 35 de locuri fiind destinată săvârşirii parastaselor de către enoriaşi. Tot pentru acest scop, în anul 2008 s-a construit şi o cameră mortuară.

Tot pentru nevoile parohiei s-a construit o troiţă în faţa bisericii, s-a amenajat un pangar şi un adăpost pentru aprinderea lumânărilor.

Pentru viitor se doreşte ridicarea unei case de prăznuire, existând în acest sens un proiect care urmează a fi concretizat în scurt timp.

Programe filantropice

În afară de programul liturgic săptămânal, parohia desfăşoară şi alte activităţi social-filantropice şi misionare. Unul dintre acestea este Programul naţional catehetic „Hristos împărtăşit copiilor“, în care un număr de 30 de copii sunt îndrumaţi în învăţătura Bisericii de către părinţii slujitori, pr. Niţu Voicu şi pr. coslujitor Manea Viorel. Copiii sunt împărţiţi în două grupe, iar lecţiile au loc sâmbăta şi duminica, în incinta bisericii sau în alte spaţii din biserică, pentru a-i familiariza cu viaţa liturgică. De asemenea, cu aceşti copii au loc plimbări şi excursii.

La biserică sunt arondate două şcoli, Şcoala nr. 31 şi Şcoala nr. 38 din Galaţi. Elevii, însoţiţi de profesorii de Religie, participă la sfintele slujbe, dar şi la spovedit şi împărtăşit. De asemenea, la anumite evenimente din şcoli sunt invitaţi şi părinţii slujitori. Datorită vecinătăţii cu Liceul Energetic şi Liceul Metalurgic, sunt mulţi adolescenţi care vin şi se închină în sfânta biserică şi se roagă împreună cu credincioşii, mai ales în Postul Mare, la Canonul Sfântului Andrei Criteanul.

Parohia „Sfântul Antim“ din Galaţi este înfrăţită, din anul 2006, cu parohia Băndoiu din Insula Mare a Brăilei, o parohie mult mai modestă din punct de vedere material. Astfel, în virtutea acestui fapt, se fac vizite reciproce de ziua hramurilor, iar enoriaşii parohiei gălăţene oferă confraţilor daruri şi alte obiecte de uz casnic. Ba mai mult, un elev de la Seminarul Teologic din Galaţi, originar din parohia Băndoiu, este întreţinut financiar de către parohia „Sfântul Antim“.

Pentru deţinuţii din Penitenciarul Galaţi, parohia organizează vizite, mai ales în Duminica Sfintei Cruci, din Postul Mare, când se oferă daruri şi alte obiecte necesare, îmbărbătându-i şi încurajându-i în purtarea „crucii“ penitenţei.

Pregătirea pentru hram

Pregătirea pentru hram se face cu câteva zile înainte. Toţi credincioşii sunt invitaţi la hram, primind în prealabil, o invitaţie-felicitare de ziua hramului. De asemenea, în duminica dinaintea praznicului, la Sfânta Liturghie are loc o cateheză despre viaţa şi minunile Sfântul Mucenic Antim, când li se arată credincioşilor că „toţi suntem sub ocrotirea Sfântului Mucenic Antim şi îl avem ca îndrumător pentru viaţa noastră“.

La Sfânta Liturghie din ziua hramului participă şi Preasfinţitul Episcop Casian, care bucură inimile celor prezenţi prin slujire şi prin cuvânt duhovnicesc.

La sfârşit, toţi credincioşii care participă la hram primesc mâncare caldă, pregătită de membrele Comitetului parohial (aproximativ 600 de porţii).

O parohie nouă, dar emblematică pentru oraşul Galaţi

Toate aceste lucruri frumoase realizate de părintele paroh Voicu Niţu, cât şi de părintele coslujitor Viorel Manea, împreună cu Consiliul şi Comitetul parohial, au făcut ca parohia „Sfântul Antim“ din Galaţi să fie una reprezentativă şi cunoscută atât pe plan local, cât şi eparhial.

Astăzi, biserica se află în curs de finalizare a construcţiei, existând lucrări doar la exterior, prin pictarea pridvorului bisericii. Biserica a fost pictată în proporţie de 95% şi a fost împodobită cu odoare de cult, mobilier de stejar şi alte bunuri de folos cultului. Astfel, biserica se pregăteşte pentru marele moment al sfinţirii.

Sfântul Antim era episcop al oraşului Nicomidia (în Bitinia - Asia Mică) şi a suferit moarte martirică din porunca împăratului Maximian (305-311). Pentru că a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, i-au fost zdrobite coastele, a fost rănit cu fier încins, a fost bătut cu toiege, a fost încălţat cu încălţăminte de aramă arsă în foc, iar apoi i s-a tăiat capul. Dar şi după moartea Sfântului părul a continuat să-i crească pe capul tăiat.