Sub crestele Pietrei Craiului, desprins parcă dintr-o carte de povești, se află Șirnea, primul sat turistic din România, o perlă din salba ce alcătuiește ținutul Branului. A impresionat prin pitorescul său sute de mii de turiști, de-a lungul timpului, însă în ultimele decenii gustă din amarul mai multor așezări românești: depopularea. Soluția propusă de cel mai inimos fiu al satului, profesorul Radu Frunteș, este preluarea de către o asociație a caselor abandonate și introducerea lor în circuitul turistic. Din fericire, nu s-au risipit nici credința șirnenilor și nici frumoasele tradiții moștenite de la străbuni.
Este aproape de Bran și Moeciu, însă pitorescul și liniștea zonei nu au fost încă tulburate de forfota ce a cuprins satele din jur. Șirnea este un loc în care se face în continuare turism clasic, așa cum se făcea în urmă cu câteva decenii, cu rucsacul în spate. Și astăzi, numeroși turiști sunt cazați în casele gospodarilor, deși nu lipsesc nici pensiunile. Casele răzlețe din bârne vechi alternează cu vile noi, colorate, sporind frumusețea peisajului alpin.
Șirnea merită vizitat, fie și pentru o zi, dacă nu aveți mai mult răgaz. Aici, în căsuțele de bârne peste care timpul și-a pus amprenta, puteți descoperi nealterate vechile tradiții ale muntenilor din zona Bran, puteți vizita Muzeul Etnografic „Nicolae Frunteș” cu interesantele lui exponate sau puteți urma unul dintre traseele ecoturistice ce brăzdează munții din jur.
Nu de puține ori, satele din comuna Fundata au fost comparate cu cele de la poalele munților Alpi și nu este cu nimic greșit, având în vedere peisajele care îți taie respirația.
În zări se vede creasta maiestuoasă a Pietrei Craiului, iar spre răsărit, în depărtare, sunt scăldate de lumina soarelui piscurile Bucegilor. Din loc în loc, turme de vaci pasc molcom iarba deasă de munte, doar câte una mai curioasă ridicând privirea la fotografiile turiștilor.
Și într-o zonă extraordinară nu pot fi întâlniți decât oameni extraordinari. Nu ezită nici unul în a da binețe noilor veniți, de parcă s-ar ști cu ei dintotdeauna.
O inițiativă unică
Pitorescul zonei a atras mereu turiști, iar unul din localnici, profesorul Nicolae Frunteș, a considerat că e păcat ca satul să nu fie cunoscut de cât mai mulți oameni. Așa că a luat calea Bucureștiului de mai multe ori pentru a convinge autoritățile statului să acorde localității titulatura de „sat turistic”. Și, după numeroase eforturi, a reușit. Ba, mai mult, a reușit să îi facă reclamă pe un panou în fața Academiei Române din Capitală. A înființat, apoi, în sat și un muzeu cu diferite obiecte specifice zonei, pentru ca turiștii să cunoască și din obiceiurile localnicilor. De asemenea, a făcut o hartă cu traseele turistice, pe care le-a și marcat, venind astfel în sprijinul iubitorilor de drumeții.
„Aprobările oficiale care au transformat Şirnea în sat turistic au venit în 1968. Ca să obţii o astfel de titulatură trebuiau îndeplinite mai multe condiţii. Era nevoie, în primul rând, de o poziţionare geografică într-o zonă cu peisaje superbe şi, totodată, liniştită. Au fost luate și probe de apă, să îi verifice calitatea. Cei de la laborator au descoperit că era atât de pură, încât a devenit etalon pentru sud- estul Europei”, ne-a spus Radu Frunteș, fiul profesorului Nicolae Frunteș, care îi duce mai departe preocupările tatălui în promovarea tradițiilor și a zonei. Rezultatele au început să apară imediat. Numeroase autocare cu turiști au început să vină aici din toate colțurile țării, dar și din străinătate, prin Oficiul Național de Turism (ONT).
Vizitau școala, muzeul, iar apoi li se arăta frumusețea zonei, având posibilitatea să guste din tradiționalele bucate. Iar după ce gustau și un pahar de vișinată, deja nu se mai dădeau duși. Presa vremii, povestește profesorul Radu Frunteș, consemnează succesul experimentului Șirnea, astfel că, în anii următori, și alte așezări au devenit sate turistice.
„Ajungeau din Brașov cu autocarele până la şoseaua naţională, apoi erau preluaţi de sănii cu zurgălăi şi aduși la casa din centru, unde erau aşteptaţi cu ţuică fiartă şi luau masa. Tata îi ducea să viziteze și câte o casă din zonă, vizitau muzeul, totul era foarte frumos. Peste 3.000 de turişti vizitau Şirnea anual. Am lăsat și două sărbători sătești, una la sfârșitul lunii ianuarie, respectiv o competiție de schi, iar o alta, cu horă, la sfârșitul lunii iunie, de Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Iarna erau concursuri de sanie, de schi. Am înființat chiar și prima instalație de baby-schi sătesc. Ulterior, am înmulțit și sărbătorile, cum ar fi ziua olimpică, pe 23 iunie. Pentru acest fapt, Comitetul Internaţional de la Lausanne a acordat României, în 2011, trofeul «Sport şi responsabilitate socială» pentru ceea ce se întâmplă de peste 30 de ani la Șirnea. Mai avem sărbătoarea satului de Sânziene, «focul lui Sumetru» toamna, «băile craiului» în martie. Fiind copii mai mulţi, avea altă rezonanţă. Acum, însă, din 300 de familii mai sunt 100”, afirmă profesorul Frunteș.
După ce a fost mutată Primăria din Șirnea la Fundata, numărul sătenilor a început să scadă, iar biserica mare, odinioară neîncăpătoare, a ajuns să găzduiască, în prezent, la slujbe doar o mână de oameni.
„Atunci când a fost ridicată biserica, erau undeva la 300 de familii care locuiau în parohie, iar în anii 1970 s-a ajuns chiar la 400 de familii. Chiar povesteau consilierii parohiali că în noaptea de Paști nu era loc, atât de mulți oameni veneau la slujbă. Acum, într-o zi de sărbătoare, vin undeva la 25-30 de persoane, iar când sunt sărbători mari vin poate 60. Totuși, într-o comunitate mică, faptul că o biserică arată foarte bine este o cinste pentru săteni, deoarece biserica este o oglindă a satului”, a spus părintele paroh Ionel Eduard Scorțea.
Renașterea unui sat
Cu toate că numărul turiștilor a crescut, iar evenimentele organizate au devenit tot mai frumoase și de anvergură, de la un an la altul sătenii s-au tot împuținat. Astăzi, nu puține sunt casele abandonate de fiii și fiicele plecați să găsească un trai mai bun în orașe din țară sau de peste hotare. S-a ajuns ca din această toamnă să se închidă școala, din cauză că nu mai sunt elevi. Din opt, cât erau în anul școlar trecut, trei au terminat clasa a VIII-a, iar cei rămași vor trebui să facă naveta la Fundata. Deși depopulat, Șirnea nu este un sat muribund. Turiștii vin în continuare, iar pe lângă casele vechi, au răsărit și multe case de vacanță sau pensiuni, care abia așteaptă ca oamenii să le calce pragul.
Profesorul Frunteș s-a gândit la o soluție ce poate face ca satul să renască și să salveze de la pieire casele abandonate: „M-am gândit la discutarea cu cei care dețin case abandonate, să le dea în folosință unei asociații care să le restaureze, să le amenajeze după cerințele actuale ale turiștilor și să le introducă în circuitul turistic. Și există deja o asociație, «Pro Șirnea», care ar putea face acest lucru. Aş vrea să cooptez câţiva tineri să preia proiectul acesta”, spune profesorul Radu Frunteș.
Cine ajunge la Șirnea mai poate vizita Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, biserica veche de lemn din Fundata, monumentul eroilor amplasat pe un pisc cu o priveliște extraordinară, Parcul Național Piatra Craiului, ferma de struți din localitate, prăpastiile Zărneștilor, Peștera cu lilieci din Peștera, Barajul Pecineagu sau Peștera și Cheile Dâmbovicioarei.
