Parohia "Sfântul Proroc Daniel" din cartierul Berceni al Capitalei îşi înalţă cea de-a doua biserică, din zid, ca o urmare firească a celei din lemn, care încălzeşte astăzi inimile credincioşilor ortodocşi din zonă. Biserica de lemn este plină de la prima oră, iar copiii vin cu părinţii sau bunicii la împărtăşit aproape continuu, până la începerea Liturghiei, semn că dragostea preoţilor pentru ei îi atrage către biserică şi către Hristos. După împărtăşirea de la Liturghie, copiii merg la ateliere şi îşi pun creativitatea la muncă, în folosul lor şi al celor mai nevoiaşi decât ei.
Am ajuns la Parohia „Sfântul Proroc Daniel” într-o duminică însorită de decembrie. Biserica de lemn, amplasată într-o curte care arată ca o veritabilă grădină de vară, fremăta de oameni care fie stăteau în faţa locaşului, înainte de a intra, fie plecau deja spre alte lucrări, după ce au trecut pe la casa Domnului. Înăuntru, în atmosfera călduroasă şi familiară, pe care doar o biserică micuţă ţi-o poate oferi, era în toi rânduiala Utreniei. Oamenii stăteau smeriţi şi ascultau cuvintele pe care le citea părintele Benone Popoiag din Evanghelie. Astfel s-a desfăşurat întreaga slujbă din acea zi. La sfârşit, după momentul împărtăşirii, copiii s-au dus cu doamna preoteasă Gabriela Oprea în căsuţa din spatele bisericii, unde s-a desfăşurat atelierul de creaţie.
Biserica "Sfântul Proroc Daniel" a fost ridicată de părintele Popoiag în anul 1999, în memoria fiului său, Daniel Popoiag, a cărui viaţă pământească a fost curmată de un accident rutier în anul 1994. Părintele Benone a construit atunci această biserică şi în jurul ei s-a adunat o comunitate care astăzi zideşte alături o biserică măreaţă. Zona s-a schimbat între timp, iar biserica a devenit un reper pentru acest cartier. Colegul de slujire al părintelui Benone este părintele Viorel Olaru, care are preocupări livreşti, fiind şi absolvent de filologie, specializarea limba persană.
În ceea ce priveşte atelierele şi activitatea socială a parohiei, părintele Popoiag ne-a declarat următoarele: „Dacă vrem să ne raportăm la activitatea care se desfăşoară aici, totul porneşte din dragostea pentru copii. Am ridicat noi, familia, această biserică din lemn, urmând ca ulterior să construim şi o biserică mai mare, după nevoile parohiei. Între timp, oamenii care au văzut jertfa noastră s-au apropiat şi ne sunt alături. Sentimentele noastre pe care le avem după pierderea propriului copil se răsfrâng asupra copiilor care vin aici. Din fericire, pe zi ce trece numărul lor sporeşte şi vedem că vin cu dragoste pentru Biserică. Noi îi răsplătim minor, doar la marile sărbători, îi implicăm în activităţi, îi îndrumăm. Încercăm să le îmbinăm pe toate de aşa manieră încât să putem desfăşura o activitate aşa cum trebuie să fie pe lângă sfânta biserică. Nădăjduim ca într-un an să facem Sfinţirea mică a bisericii mari. Bisericuţa mică va rămâne o capelă pentru folosul credincioşilor. Organizăm duminical colecte pentru oamenii nevoiaşi. Avem liste pe care le actualizăm periodic, prin credincioşii din blocuri care ne spun despre nevoile adevărate ale vecinilor lor. Ne orientăm spre bătrânii fără copii sau abandonaţi. Avem foarte multe cazuri, mai ales în zona pieţei Reşiţa, de persoane care au fost înşelate şi acum locuiesc în condiţii mizerabile. Împreună cu persoane cu dare de mână ajutăm periodic aceste persoane nevoiaşe. Pe cei mici îi ajutăm cu ghiozdănele, manuale, rechizite. Cărţile şi fişele de lucru folosite în predarea religiei au fost cumpărate în fiecare an de parohia noastră pentru şcoala din apropiere, unde avem relaţii frumoase cu cadrele didactice şi cu copiii care vin adesea să facă ora de religie la noi în biserică.”
Copiii, aşezaţi la o masă lungă, în acea duminică au lucrat la nişte felicitări şi au repetat colinde pentru concertul pe care îl vor susţine în preajma sărbătorii Naşterii Domnului. Doamna preoteasă Filofteea Popoiag se îngrijeşte să nu lipsească nimic, iar doamna Gabriela Olaru, educatoare de meserie, care se ocupă de atelierele de creaţie, ne-a povestit cum se desfăşoară acestea: „Punctul de plecare pentru atelierul nostru a fost proiectul iniţiat de Patriarhie intitulat «Hristos împărtăşit copiilor». Ne dorim ca cei mici să petreacă momente cât mai plăcute la biserică şi de aceea am încercat să îmbinăm atelierul Patriarhiei cu alte activităţi. Întâlnirile noastre au abordări tematice variate: de la experimente fizice care vorbesc despre succesiunea anotimpurilor şi schimbările climaterice, evenimente culturale de Ziua Naţională, Ziua Mamei, până la sărbătorile bisericeşti. Vrem să le insuflăm dragostea pentru Dumnezeu. Copiii ajung la biserică pentru Liturghie, iar după împărtăşire abia aşteaptă să înceapă activitatea. Avem materialele pregătite pentru ei şi la sală sunt aşteptaţi de tinerii care ne sprijină în această activitate. De fiecare dată încercăm să facem altceva. La sfârşit avem şi o sesiune foto, pentru că avem un blog pe internet, unde postăm activităţile noastre. Bineînţeles, atelierul se încheie cu ceva dulce, acest moment fiind încununarea succesului din acea zi. Copiii sunt vorbăreţi, dar eu sunt obişnuită de la grădiniţă. Copiii fac totul din plăcere şi sunt bucuroşi de aceasta. Fiecare vede lucrurile în felul lui. Astăzi finalizăm pregătirile pentru expoziţia cu vânzare pe care o vom avea săptămâna viitoare şi pe care am intitulat-o «Atelierele lui Moş Crăciun». Suntem la a treia expoziţie de acest gen, după cele de Mărţişor şi Paşte. Am făcut ghetuţa lui Moş Nicolae, brăduţul, iar astăzi facem felicitări. Tema generală a atelierelor din acest an este legată de anotimpuri.
Facem câte o cărticică pentru fiecare anotimp, cu desene legate de sărbătorile bisericeşti din acel anotimp, dar şi de vremea de afară. Fiecare copil ornează aşa cum simte şi cărticica se umple”.
Domnişoara Alexandra Ştefan, profesoară de limba română la Şcoala Gimnazială nr. 129, care ajută la organizarea atelierelor, ne-a împărtăşit din trăirile pe care le are la atelierele de creaţie ale parohiei: „Activităţile organizate de doamnele preotese sunt deosebit de importante întâi de toate pentru copii, având rolul de a-i apropia pe aceştia de sfânta biserică şi de tot ceea ce este în jurul acesteia. Atelierele le sporesc copiilor creativitatea şi, totodată, îi apropie de Dumnezeu, pe zi ce trece. Acest lucru nu se întâmplă doar cu copiii, ci şi cu părinţii lor. Pe lângă participarea la slujbe, copiii primesc un sfat şi o vorbă bună din partea celor care organizează, de fiecare dată, aceste întâlniri.”
