Slujire responsabilă la cea mai tânără parohie din Zalău

Civilizația ne subordonează amețitor. Timpul nu ne mai ajunge. Trăim într-o societate care ne obligă la individualism, egoism, iar raporturile umane se alterează, inducând deseori închiderea în sine. Biserica vine însă și ne arată, mai ales celor tineri, că viața este dar de la Dumnezeu. Și că atât comuniunea, cât și comunitatea sunt construcții bazate pe responsabilitate, respect, libertate și demnitate umană. Adevăruri promovate și de Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae”, cea mai tânără din municipiul Zalău.

Este reconfortant să descoperi că în aceste vremuri tulburi Bisericii „nu îi este frică să intre în noaptea noastră”, cum spunea un părinte. Nu îi este teamă să construiască, să zidească punți între oameni și culturi, pentru că mesajul ei luminează, încă din zorii creștinismului, atât prezentul, cât mai ales viitorul individual, social și familial al fiecăruia. Biserica, prin programele ei, se îndreaptă spre tineri, mai ales. Iar înființarea unei parohii noi într-un oraș este dovada că ea, Biserica, veșnic tânără, își îndreaptă slujirea în primul rând către cei care reprezintă viitorul comunității.

O parohie dinamică

Deși are numai 240 de familii, Parohia „Sfântul Ierarh Nicolae” din municipiul Zalău, Episcopia Sălajului, este una foarte dinamică, fiind formată mai ales din familii tinere. Și din acest motiv, ierarhul locului, Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, i-a acordat o atenție deosebită încă de la început, preocupându-se personal ca fiecare etapă a construirii ei să însemne și una a zidirii și consolidării perceperii corecte a răspunsului pe care Biserica Ortodoxă Română îl dă, concret, provocărilor prezentului.

„Parohia noastră s-a ridicat deodată cu biserica ei, din 2009, când am început construirea sfântului locaș. În momentul în care s-a pus piatra de temelie, am primit de la Preasfințitul nostru Părinte Episcop Petroniu un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, adus de la Bari, unde se află și mormântul acestuia. De la început, a devenit o tradiție ca de ambele hramuri, «Sfântul Nicolae» și «Duminica Tomii», ierarhul nostru să slujească în biserica tinerei parohii. Încă de la început s-a simțit o apropiere între credincioși și preot, între credincioși și biserică. Sfântul locaș s-a ridicat în numai doi ani, cu sprijinul lor. De aceea, oamenii se bucură de toate evenimentele care au loc în parohie. La noi se țin foarte multe slujbe arhierești. Am avut peste zece ierarhi români din țară și din diasporă care au slujit, mai ales la hramuri, dar și cu alte ocazii, precum și ierarhi străini, cum ar fi Înaltpreasfințitul Părinte Ambrozie, Mitropolitul Helsinkiului, Înaltpreasfințitul Părinte Ignatios, Mitropolitul ortodox grec al Madagascarului, Preasfințitul ­Părinte Qais, Episcop de Erzurum, Înaltpreasfințitul Părinte Ștefanos, Mitropolitul ortodox al Tallinnului și a toată Estonia, Înaltpreasfințitul Părinte Atenagoras de Mexic. Aceste slujiri au darul de a transmite mesajul de frățietate al Ortodoxiei românești către celelalte Biserici ortodoxe-surori din lume. Preasfințitul a afirmat de mai multe ori, și asta am simțit și noi, că aceasta este biserica de suflet a Preasfinției Sale. De aceea s-a implicat foarte mult, atât la vremea construcției, cât și în perioada în care s-a realizat pictura (de către artistul Gabriel Ursuț). Și tot din acest motiv a dorit ca biserica noastră să devină necropolă chiriarhală”, ne mărturisește părintele Ionuț Pop, vicar eparhial și consilier economic al Episcopiei Sălajului, parohul tinerei biserici.

Răspuns provocărilor

Într-un oraș, ca peste tot în țară, în care raporturile umane se fragilizează (numărul divor­țurilor pronunțate într-un an îl întrece pe cel al căsătoriilor, spre exemplu), familia este serios pusă în pericol de numeroasele provocări generate mai ales de înțe­legerea greșită a sensului liber­tății individuale. Într-un timp în care tineretul este din ce în ce mai debusolat, iar fenomenul migra­ției se accentuează pe zi ce trece, programele Bisericii sunt îndreptate spre rezolvarea acestor probleme.

„De aceea, organizăm în parohie dese întâlniri cu tinerii, cu care discutăm toate aceste aspecte ale realității noastre cotidiene, încercând să găsim împreună soluții punctuale, să-i apropiem de Biserică, de slujire. În acest context, suntem angajați în materializarea unui proiect mai amplu. În apropierea bisericii noastre se află un teren pe care dorim să-l achi­zițio­năm ca să ridicăm acolo un centru social. Câțiva medici și-au manifestat deja dorința de a deschide chiar și câteva cabinete medicale, în sprijinul mai ales al celor care nu-și permit să achite o consul­tație medicală sau pentru cei care au nevoie de un prim ajutor”, ne mai spune părintele vicar Ionuț Pop.

Inițiativa își va găsi cu siguranță rezolvare, pentru că Biserica se bucură la Zalău de mare cinste. „Preoții sunt apreciați în urbe pentru slujirea lor. La orice eveniment important, credincioșii participă în număr mare. Când este un hram undeva, ei vin și din alte parohii, pentru bucuria de a se afla aproape de frații lor ortodocși, pentru comuniune. Ne bucurăm cu toții de bucuria slujirii”, ne mai spune părintele vicar Ionuț Pop.

Viața noastră este timp. Și timpul este dar de la Dumnezeu. Un anonim spunea că „Biserica este laboratorul învierii”. Și noi trebuie să înviem în fiecare clipă, indiferent de provocări, căci „cine nu are Biserica drept mamă nu-L are nici pe Dumnezeu drept Tată, iar în afara Bisericii nu există mântuire”, cum spune Sfântul Ciprian al Cartaginei. Or, scopul nostru este mântuirea. De aceea Biserica își îndreaptă lucrarea către noi.