Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Slujire românească în a treia cea mai mică țară din Europa

Slujire românească în a treia cea mai mică țară din Europa

Galerie foto (8) Galerie foto (8) Reportaj
Un articol de: Andrei Butu - 18 Iul, 2021

Într-un relief deluros din lanțul Munților Apenini din Italia există o așezare cu dimensiuni ce te duc cu gândul la un orășel de munte, dar care, de fapt, este cea mai veche ­republică din lume, după cea romană. Cu adânci rădăcini creștine, Republica San Marino, cu capitala statului pe un vârf de munte, oferă vizitatorilor un mediu propice activităților turistice, culturale, dar și spirituale. Aici, în urmă cu 11 ani, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei a înființat o parohie românească, unde s-au consolidat prietenii și legături de suflet, poveste pe care o vom afla împreună în acest reportaj.

La 22 kilometri de orașul Rimini din Riviera italiană la Marea Adriatică, într-o zonă montană, ce oferă priveliști și peisaje ce hrănesc privirea însetată de frumos, se află un microstat considerat printre cele mai vechi din lume, cu o profundă tradiție creștină: Republica San Marino. Aici, în enclava situată în interiorul republicii italiene, cu o suprafață de 61 de kilometri pătrați, cei peste 33.000 de locuitori formează cel mai mic stat din Europa, după Vatican și Monaco.

Potrivit tradiției, Republica San Marino s-a format în secolul al 4-lea, în anul 301, când Sfântul Marino împreună cu alți creștini s-au retras aici pentru a scăpa de persecuții, formând o comunitate creștină. Cu timpul, micul stat a fost recunoscut de Statul Papal (1291), de Franța napoleoniană (1797), precum și de celelalte state europene la Congresul de la Viena din anul 1815.

„San Marino are un guvern propriu, iar conducătorii se numesc căpitani regenți. Aceștia sunt fie o familie, fie separat. ­Este o onoare care se dă cetă­țenilor, se face prin rotație și durează șase luni. În fiecare an au loc aceste festivități de învestire în funcția de căpitan regent. Orice cetățean al republicii poate deveni la un moment dat conducător al țării pentru șase luni. Este o țară foarte răsfirată și numără o populație de 33.500 de locuitori, adică un orășel mai mic din România. Este o țară care trăiește cel mai mult din turism, un loc care oferă peisaje spectaculoase, fiind la 750 de metri altitudine în vârful cetății”, ne-a spus părintele Florin Marin, care a slujit pentru o vreme la Parohia Ortodoxă Română „Sfânta Mare Muceniță Marina” din San ­Marino, Protopopiatul Emilia ­Romagna 2. În prezent, părintele s-a întors în țară și slujește la Biserica „Sfânta Ecaterina” - ­paraclis universitar din București.

Din punct de vedere religios, sanmarinezii sunt romano-catolici. Totuși, ținând cont că tot mai mulți români au plecat în străinătate pentru a lucra, ajungând în diferite state europene, printre care și San Marino, în anul 2010, din dorința românilor care doreau să participe la slujbe ortodoxe săvârșite în limba română, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei a înființat aici, în micul stat cu capitala pe Muntele Titan, o comunitate ortodoxă românească. De toate demersurile și actele ­necesare s-a ocupat în acea vreme preacuviosul părinte Nicodim ­Buja, care a obținut acordul de a sluji, în urma unui contract de comodat, în Biserica „Santa Mustiola”, după săvârșirea slujbelor comunității romano-catolice. „În San Marino am fost al patrulea preot de când s-a înființat parohia. La început au fost câteva probleme în privința spațiului de cult, pentru că toate bisericile din Republica San Marino sunt îngrijite de către stat. Nici biserica romano-catolică nu are un statut bine definit în această republică. Îna­inte de a ajunge eu acolo, a existat un contract de comodat pentru o bisericuță catolică din republică, în care comunitatea ortodoxă putea duminica să săvârșească Sfânta Liturghie, după mesa catolică, începând cu ora 10:15. La ora 10:15 se intră în biserică, se așază icoane, preotul face Proscomidia, la strană se citește un Acatist sau se săvârșește puțin din slujba Utreniei, pentru că deja ora este destul de înaintată, și începe Sfânta Liturghie. Se termină la ora 13:00. Sunt neajunsuri, dar este bine și așa. Acele suflete au cu siguranță nevoie de rugăciune”, ne-a spus părintele Florin Marin.

Asemenea multor români, în anul 2008 - la un an după devenirea României stat membru al Uniunii Europene, părintele Florin Marin a plecat visător în Italia, împreună cu soția, având entuziasmul specific tineresc. Cei doi au ajuns în orașul Forli, unde au descoperit o parohie ortodoxă română care avea să le schimbe cu totul drumul în viață. „În anul 2010, am fost la parohia românească din Forli în ziua când se sărbătorea hramul bisericii, închinat Sfântului Grigorie Teologul. În acea duminică, Prea­sfințitul Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Italiei, îl hirotonea întru diacon pe cântărețul bisericesc din vremea aceea. Atunci parohia rămânea fără cân­tăreț. În momentul respectiv eu eram șofer la o firmă de con­strucții, căram materiale în diferite șantiere din regiune. După această Sfântă Liturghie am venit acasă plângând, pentru că sim­țeam foarte mult lipsa Bisericii în viața mea. Dar, în duminica următoare, când am intrat de dimineață în biserică, erau acolo părintele paroh și părintele diacon, Florin Haniș, și părintele Silviu Sas, care se pregăteau pentru slujbă. Am fost singurul care a intrat în biserică la ora aceea. S-au întors amândoi către ușa bisericii cu bucurie. Părintele paroh m-a întâmpinat cu un zâmbet foarte larg, amintindu-și că m-a întâlnit cu altă ocazie, spunându-mi că m-a aștep­tat multă vreme. Din momentul acela nu am mai lipsit de la biserică, devenind cân­tă­rețul bisericesc”, își aduce aminte părintele.

De la Forli în San Marino

După doi ani, noul cântăreț bisericesc a fost hirotonit și el în treapta diaconiei, unde a săvârșit o frumoasă lucrare cu tinerii din Forli, conducând și corul parohiei. Apoi, diaconul Florin Marin a fost hirotonit întru preot, unde a slujit la o parohie ortodoxă ­românească închinată Sfântului Ierarh Nicolae de lângă Veneția, la 140 kilometri de casă: „Am mers acolo cu bucurie, o parohie mică, cu oameni inimoși. După un an, părintele protopop m-a întrebat dacă aș fi de acord să înjumătățim această navetă, fiind destul de departe, și să merg să slujesc pentru comunitatea ortodoxă din Republica San Marino, care se află la 70 kilometri de Forli. Eu am locuit tot timpul în Forli pentru că acolo am avut locul de muncă și apartamentul închiriat. Am căutat de lucru și în prima parohie și nu am găsit nici eu, nici soția, iar apoi ne-am îndreptat către sud, în Republica San Marino”.

„Sunt fascinați de frumusețea slujbelor noastre”

Clericii din Italia și din San Marino au o relație prietenoasă și deschisă cu românii ortodocși stabiliți acolo. De asemenea, mulți cetățeni italieni să căsătoresc cu românce, întemeind aici familii. „Faptul că sunt numeroase biserici catolice în care slujesc orto­docșii arată deja un lucru care spune foarte multe despre această deschidere către noi, fiind un real ajutor pentru comunitățile ortodoxe. Referitor la oamenii de rând, depinde de modul fiecăruia de interacționare cu religia noastră. Sunt familii mixte, multe ­dintre conaționalele noastre s-au căsătorit cu italieni și de cele mai multe ori aceștia sunt fascinați de frumusețea slujbelor noastre, dar și de costumele populare. Unii dintre ei aleg să treacă la Ortodoxie, după ce participă ani la rând la slujbe și preoții îi catehizează pe o perioadă destul de îndelungată cu răbdare și cu tact”.

Chiar dacă acum slujește în România, părintele Florin Marin nu uită zilele petrecute în Italia, amintindu-și de lucrarea misionară a Bisericii Ortodoxe Române. „Biserica românească este o luptătoare în diaspora, în general. Este cea care încurajează vorbitul limbii române în familie. Este cea care îi învață pe copii la școlile parohiale. Sunt parohii care au sâmbăta și duminica școală parohială împărțită pe grupe de vârstă în care îi învață limba, să citească, să scrie, geografie și istorie, pentru că poate, cândva, acești copii se vor întoarce acasă și se vor simți străini. Dar și de ordin practic este foarte bine ca în familia românească să se vorbească limba română. Ca preoți ne lovim de faptul că părinții vorbesc în italiană cu copiii lor în casă. Apoi, vine vara și copiii când vin în vacanță nu prea știu românește. Ca repere importante în lucrarea pe care Biserica o desfășoară în diaspora sunt taberele de vară sau de iarnă pentru copii, acolo unde, cu foarte multă jertfă, sute de copii în serii vin câte o săptămână, două, unde sunt diferite ateliere de creație”, ne-a mai spus părintele Florin Marin.

În prezent, începând din data de 17 mai 2021, după 11 ani de la înființarea parohiei ortodoxe române din San Marino, credincioșii ortodocși români din republică, păstoriți de părintele paroh Ștefan Răzvan Damaschin, se pot închina în noul lăcaș de slujire în regim propriu. Noua biserică se află în comodat gratuit de folosință, cu autorizația statului San Marino și acordul Episcopiei Romano-Catolice. De asemenea, frumosul iconostas care înfrumusețează acum biserica Parohiei San Marino a fost confecționat de un meșter fierar român din Forli pentru parohia din acest oraș italian, deservind pentru o vreme și în parohia din Lugo, ceea ce arată frățietatea și întrajutorarea parohiilor din diaspora.