Slujitori ai Sfântului Altar şi pictori bisericeşti

Există preoţi care slujesc lui Dumnezeu şi Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos nu doar prin misiunea sacerdotală şi duhovnicească, ci şi prin alte chemări. Astăzi cunoaştem trei preoţi din Arhiepiscopia Sibiului care au primit minunatul dar de la Dumnezeu de a deveni pictori bisericeşti: părintele Gheorghe Răşoiu, paroh la Viscri, judeţul Braşov, părintele Ciprian Adomnicăi, paroh la Braşovul Vechi 2, şi părintele Adrian Grosu, paroh la Teliu, judeţul Braşov. Cei trei preoţi au pictat împreună capela noii reşedinţe mitropolitane din Sibiu, iar doi dintre ei au pictat împreună bisericile din satele Şoarş şi Văleni, judeţul Braşov. 

Pe cei trei preoţi îi leagă o prietenie care durează de ani buni. Slujirea la Sfântul Altar şi dragostea faţă de arta bisericească i-au adus împreună în proiecte prin care şi-au dovedit talentul în pictura bisericească şi devotamentul faţă de tradiţia artei sacre bizantine. Au pictat împreună capela noii reşedinţe mitropolitane din Sibiu, iar doi dintre ei au pictat împreună bisericile din satele Şoarş şi Văleni, judeţul Braşov. Prin bunăvoinţa celor trei preoţi şi pictori bisericeşti, părintele Gheorghe Răşoiu, paroh la Viscri, judeţul Braşov, părintele Ciprian Adomnicăi, paroh la Braşovul Vechi 2, şi părintele Adrian Grosu, paroh la Teliu, judeţul Braşov, aflăm mai multe despre dragostea lor faţă de arta bisericească, faţă de slujirea lui Dumnezeu în Taina Preoţiei şi despre parcursul lor în formarea teologică şi artistică. 

„Eram fascinat de modul în care sfinții prindeau contur pe pereți”

„Totul a început în clasa a V-a când, datorită domnului diriginte Ioan Neguș, profesor de desen, mi-am descoperit pasiunea pentru pictură. Acesta se ocupa cu dăruire și de copiii înscriși la «Clubul Elevilor» din orașul Râșnov, județul Brașov, în cadrul secției de pictură și iconografie. M-am înscris fără ezitare și am început să frecventez cursurile de iconografie. Acolo am început să deslușesc primele taine ale picturii: am învățat să realizez schițe și primele mele lucrări. Unele au fost reușite, altele mai puțin, însă acest parcurs mi-a deschis calea către concursuri locale, județene și naționale. Timpul a trecut, iar în anul 1997, la vârsta de 14 ani, i-am cunoscut pe pictorii bisericești Camelia și Condrea Toma, care pictau în acea perioadă biserica cu hramul Adormirii Maicii Domnului din cartierul meu. Aceş­tia au devenit o a doua familie pentru mine. Cu multă dragoste și răbdare, mi-au împărtășit tainele picturii bisericești, luându-mă alături de ei pe șantiere, împreună cu alți tineri ucenici. Eram fascinat de modul în care sfinții prindeau contur pe pereți, de felul în care peretele alb devenea o «fereastră spre cer», dar și de mirosul specific al culorilor și de multitudinea de pensule de diferite forme și mărimi. Pentru mine a început o perioadă frumoasă și plină de experiențe noi. În vacanțele de vară și în timpul liber, îi însoțeam pe șantierele de pictură din țară, fie că era vorba despre biserici de parohie sau de mănăstiri. Timp de 20 de ani, cu mici întreruperi, am fost ucenicul dumnealor”, ne-a spus pr. Gheorghe Răşoiu. 

Pasiunea sa pentru arta bisericească l-a îndemnat să urmeze studii în domeniu, prin care să-şi desăvârşească atât cunoştinţele teoretice, cât şi cele practice. „Încurajat de familie și de maeștrii mei, m-am înscris la Școala de Pictură Bisericească din cadrul Patriarhiei Române. În aceeași perioadă, am aflat că la Facultatea de Teologie Ortodoxă «Sfântul Andrei Şaguna» din Sibiu s-a înființat o secție de artă sacră, unde, în anul 2005, am decis să mă înscriu. După primul an de facultate, am fost nevoit să îmi reevaluez parcursul, deoarece secția de artă sacră s-a desființat. Eram derutat, deoarece eram student la Teologie cu dorința de a deveni pictor bisericesc, nu preot, însă voia lui Dumnezeu a fost alta. În urma consultărilor cu soția mea și cu părintele duhovnic, am luat decizia de a continua studiile la secția de Teologie Pastorală. Pe parcursul celor patru ani de studenție, am fost coleg de an cu părintele Adrian Grosu, despre care am aflat cu bucurie că picta și că fusese, la rândul său, ucenic pe un șantier de pictură bisericească din Brașov. Tot în această perioadă l-am cunoscut și pe părintele Ciprian Adomnicăi, care împărtășea aceeași pasiune pentru pictură”, îşi aminteşte pr. Gheorghe Răşoiu.

Chiar dacă în viaţa părintelui Gheorghe Răşoiu a urmat chemarea la slujirea Sfântului Altar, dragostea faţă de arta bisericească nu a încetat. Pictarea capelei noii reşedinţe mitropolitane de la Sibiu a fost oportunitatea de a-şi continua parcursul în această slujire prin pictură bisericească. 

„La terminarea facultății, în anul 2009, am fost hirotonit preot paroh în satul Viscri, județul Brașov, neștiind că un prinț în acea vreme, azi un rege, are o casă aici, iar localitatea avea să devină atât de cunoscută. După hirotonie, mi-am propus să pun pe plan secund mersul pe șantierele de pictură, urmând să mă dedic familiei și preoției, însă simțeam că lipsește ceva. Am realizat, în timp, că pot îmbina armonios chemarea către preoție și pasiunea pentru pictură, mergând din nou pe șantierele de pictură.  

În anul 2017, în cadrul Conferinței de primăvară de la Făgăraș, am prezentat tema «Pictorul de icoane/biserici: pregătire teologică, artistică și duhovnicească», din partea Protopopiatului Rupea. În cadrul aceleiași confe­rințe, a prezentat,  din partea Protopopiatului Făgăraș, părintele Ciprian Adomnicăi. După conferință, Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu ne-a spus că are o «ascultare» pentru noi, despre care ne va spune la momentul potrivit. Un an mai târziu, alături de părintele Ciprian Adomnicăi și părintele Adrian Grosu am mers la Sibiu, la chemarea Părintelui Mitropolit, pentru a realiza pictura în tehnica fresco a capelei din incinta noii reședințe mitropolitane. A fost o perioadă de cunoaștere și de îmbinare a stilurilor, mai ales că veneam fiecare cu propriul bagaj de cunoștințe în arta frescei. Am reușit să ne armonizăm stilurile și să formăm o echipă. Cu binecuvântarea și îndrumarea Înaltprea­sfinției Sale, am finalizat această capelă, în decurs de un an și jumătate. Tot cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Laurențiu, am continuat colaborarea cu părintele Ciprian, pictând în anul 2019 în tehnica fresco biserica ortodoxă pe care o păstorea în acel moment, în satul Șoarș, județul Brașov, iar în perioada 2020-2025, am realizat pictura bisericii ortodoxe din satul Văleni, comuna Jibert”, explică pr. Gheorghe Răşoiu.

„O formă de rugăciune și de apropiere de lumea sfinților”

Preocupările părintelui Ciprian Adomnicăi pentru pictura bisericească au început în perioada studiilor la Seminarul Teologic. Pasiunea a fost dusă mai departe şi în perioada studiilor universitare. 
„Privind în urmă, îmi dau seama că apropierea mea de pictura bisericească a început încă din anii adolescenței, în perioada în care am urmat cursurile secției Patrimoniu cultural a Seminarului Teologic Liceal «Veniamin Costachi» de la Mănăstirea Neamț. Între anii 2001 și 2006, timpul petrecut acolo a însemnat pentru mine nu doar formare teologică, ci și descoperirea frumuseții artei sacre. Săptămânal, cele șase ore de desen și pictură, alături de alte ­ore dedicate disciplinelor specifice picturii ­bise­ricești, au constituit temelia pe care avea să se așeze mai târziu această lucrare atât de dragă sufletului meu. După absolvirea seminarului și obținerea diplomei de zugrav pentru lucrări artistice plastice, am continuat să cultiv acest dar și în anii studenției la Facultatea de Teologie din Sibiu. Am pictat icoane, iconostase, împreună cu soția mea și am avut bucuria de a participa, în anumite împrejurări, la lucrări executate în tehnica fresco alături de doi colegi de seminar. Au fost ani în care am înțeles că pictura bisericească nu este doar un meșteșug, ci o formă de rugăciune și de apropiere de lumea sfinților”, ne-a spus pr. Ciprian Adomnicăi.

O bucurie imensă a simţit părintele Ciprian Adomnicăi când a pictat, împreună cu părintele Gheorghe Răşoiu, biserica din satul unde slujea ca preot paroh. „După hirotonia mea ca preot, în decembrie 2013, slujirea pastorală a devenit centrul vieții mele, însă dragostea pentru pictură a rămas mereu vie. Un moment deosebit s-a petrecut în anul 2018, când Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu m-a chemat, împreună cu părinții Gheorghe Rășoiu și Adrian Grosu, să pictăm în tehnica fresco capela noii reședințe mitropolitane din Sibiu. Lucrarea, finalizată după un an, a reprezentat pentru mine o mare binecuvântare și o responsabilitate pe măsură. În perioada 2019-2021, împreună cu părintele Gheorghe Rășoiu, am avut bucuria de a picta biserica ortodoxă din Șoarș, județul Brașov, unde slujeam ca paroh. A urmat apoi o altă lucrare de suflet, desfășurată între anii 2020 și 2025, când am realizat pictura bisericii ortodoxe din Văleni, comuna Jibert, tot în tehnica fresco. Fiecare dintre aceste lucrări a însemnat ani de osteneală, dar și ani de mare împlinire sufletească”, a continuat pr. Ciprian Adomnicăi.

Pictura bisericească este, pentru părintele Ciprian Adomnicăi, un dar primit de la Dumnezeu care trebuie cultivat şi folosit spre cinstirea Dăruitorului: „Pentru mine, pictura bisericească a rămas întotdeauna o bucurie și un loc de refugiu sufletesc, o întâlnire tainică cu sfinții și, în același timp, cu oamenii care se vor ruga înaintea acestor chipuri sfinte. De fiecare dată am simțit că această lucrare este mai mult decât expresia unui talent omenesc; este un dar pe care Dumnezeu îl încredințează omului spre a fi pus în slujba Bisericii și a frumuseții credinței”.

Ucenicie la Braşov şi în Moldova

Ucenicia părintelui Adrian Grosu în pictura bisericească a început la Braşov şi a continuat la Pângăraţi şi Iaşi, prilej de a descoperi tainele artei sacre şi de a se forma în acest meşteşug deosebit. „Începuturile uceniciei mele în arta iconografică au fost la biserica parohială din cartierul Noua al Brașovului, lăcaş cu hramurile «Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul» și «Sfântul Mare Mucenic Mina». Cu purtarea de grijă a preotului Simion Cibian, la începutul anilor 2000 s-a început pictarea bisericii în tehnica frescă, de către pictorul bucureștean Vasile Carp și soția dânsului, Violeta Carp. Ca ucenic, am parcurs toate treptele, începând cu întocmirea frescei, aplicarea ei pe ziduri, până la aplicarea culorilor și poleirea aureolelor. După terminarea lucrărilor la biserica parohială, am continuat colaborarea cu maestrul Vasile Carp și la alte două șantiere, și anume, biserica mare a Mănăstirii Pângărați din judeţul Neamț, între anii 2005-2011, precum și Biserica «Sfinţii 40 de Mucenici» din Iaşi-Copou, între anii 2011-2012”, a precizat pr. Adrian Grosu.

Colaborarea cu ceilalţi doi preoţi a însemnat o oportunitate de a-şi continua parcursul în această îndeletnicire aparte. „După hirotonia întru preot în anul 2013, colaborarea cu maestrul meu a încetat, dar ocaziile de a continua în această direcție n-au încetat. Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu a găsit de cuviință ca noua capelă a noii reședințe mitropolitane să fie pictată de preoți care stăpânesc această îndeletnicire, motiv pentru care a început colaborarea cu pr. Gheorghe Rășoiu, coleg de facultate, și cu pr. Ciprian Adomnicăi, cu care eram în același cerc pastoral”, rememorează părintele Adrian Grosu.

Distincţii în Mitropolia Ardealului

Dragostea celor trei preoţi pentru arta bisericească, eforturile lor de a înfrumuseţa capela noii reşedinţe mitropolitane, dar şi devotamentul lor faţă de valorile şi patrimoniul Bisericii străbune au fost răsplătite. Astfel, pe 1 iunie 2026, la hramul Catedralei Mitropolitane „Sfânta Treime” din Sibiu, Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu le-a conferit celor trei preoţi şi pictori bisericeşti ­Ordinul Ctitoricesc „Mitropolitul Ioan Meția­nu” pentru clerici, ca o recunoaștere a activității de până acum. Cei trei preoţi au primit cu multă recunoștință și emoție distincția şi au privit această recunoaștere nu ca pe o răsplată personală, ci ca pe o încurajare de a continua să slujească Biserica prin acest dar pe care Dumnezeu, în marea Sa bunătate, l-a oferit.