"În viaţă, nimic nu este întâmplător. Totul este rânduit de la Dumnezeu. La moarte mă mai gândeam, dar ca să mă întorc după 40 de ani în fosta unitate militară în care am fost ostaş, devenită între timp mănăstire, ca să slujesc lui Dumnezeu, "încorporat" în armata Sfântului Ioan Rusul, nu!"
Aceasta este mărturisirea fratelui Constantin, paraclisier în Mănăstirea "Sfântul Ioan Rusul" din Episcopia Giurgiului. Ea defineşte tulburător un posibil drum al omului, dinspre lumesc spre nevoire monahală, ca sens al devenirii sinelui şi al speranţei de mântuire.
Nu am avut niciodată puterea de a pricepe până la capăt "chimia" tainei care într-o clipă schimbă fundamental viaţa unui om, îndreptând-o hotărât spre o ţintă, necunoscută până atunci, netrăită, dar care germina poate cu răbdare, de mult, în întunericul inimii.
Ce chemare, ce "ordin" primit poate preschimba încercarea lumească, durerea, neîmplinirea, regretul, nevrerea, dintr-odată, în sens? În foc? În ardere?
Neîndoios, într-un asemenea caz, răspuns vei primi doar înţelegând că lumea nu este întâmplare. Că nimic nu există în afara voii lui Dumnezeu.
Este ceea ce am înţeles şi noi, într-o zi cu iarnă adevărată, strunită cu greu în orizont, ascultând povestea fratelui Constantin.
Un fost militar care, cu mai bine de 40 de ani în urmă, slujea morţii într-un depozit de muniţie din pădurea satului Slobozia, judeţul Giurgiu, şi care, aflând că unitatea s-a preschimbat în mănăstire, i s-a luminat inima, hotărând pe loc să se înroleze, voluntar, în oştirea Sfântului militar Ioan Rusul, ale cărui moaşte străjuiesc viaţa în aşezământul monahal ridicat în fostul depozit.
Chemarea la slujire
Fratele Constantin Silion are 64 de ani şi este din comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi.
În 1969 era caporal de schimb la depozitul de muniţie al Marinei, din pădurea Slobozia, judeţul Giurgiu, fiind încartiruit în corpul de gardă al unităţii. A stat aici doi ani, după care s-a întors acasă, lucrând ca mecanic de locomotivă.
"Am avut şi eu necazurile mele. Am fost căsătorit, dar încercările au făcut să ne despărţim, dar nu mi-am abandonat familia. Am trei fete. Cea mică avea 21 de ani când am plecat. Poate că am trecut prin această încercare tocmai ca să ajung aici", ne spune acesta.
Acum vreo şapte ani s-a hotărât să intre în mănăstire, să muncească acolo ca mirean. A mers la Vladimireşti, mai întâi, dar maicile l-au îndrumat spre Măxineni, unde a fost mai bine de un an paznic de noapte. Într-una din zile, a aflat de la un părinte, Nectarie, că în fosta lui unitate militară s-a făcut mănăstire. Aşa s-a întors rezervistul, după o jumătate de secol, în fosta cazarmă. "În viaţă, nimic nu este întâmplător. Totul este rânduit de la Dumnezeu. La moarte mă mai gândeam, dar ca să mai ajung aici, după 40 de ani, nu", ne mărturiseşte fratele Constantin.
Chilie din fosta cancelarie a comandantului
A venit la "Sfântul Ioan Rusul" cu o maşină de Teleorman. "Când am trecut de bariera de la intrarea în pădure, am simţit că aici va să fie locul meu. Mi-au tremurat picioarele de emoţie şi mi-a bătut inima mai tare. Am făcut o cruce mare şi i-am mulţumit lui Dumnezeu. Când m-a cazat în fostul corp de gardă, părintele stareţ mi-a spus să stau acolo pentru că e spaţiu mai mult. I-am spus că eu cunosc ce este în clădirea aia, cuvioşia sa neştiind că locuisem în armată în acest corp de gardă! Sunt foarte mulţumit. În această clădire am foarte multă linişte. Mi-am făcut chilie în fosta cancelarie în care locuia comandantul. Acum, vorba aia, eu sunt comandant!
M-am tot gândit: De ce a vrut Dumnezeu să mă întorc aici? Cred că a fost voia Lui ca Sfântul Ioan Rusul să aibă lângă el măcar un militar în slujire. Nu ştiu ce grad ar fi avut sfântul, dar eu am fost căprar!
Am o bucurie, o atracţie fără margini pentru acest loc, pentru ceea ce fac eu ca paraclisier. Nu prea le reuşesc pe toate, dar mă străduiesc", ne spune fostul ostaş.
L-am întrebat pe fratele Constantin ce ordin a primit în "armata" Sfântului Ioan Rusul.
"Cel mai important ordin a fost acela ca, odată intrat în mănăstire, să caut să mă mântuiesc. Dacă se poate. De aceea, mă las în grija lui Dumnezeu. Dar şi eu mă străduiesc pentru aceasta. Pentru că am intrat în mănăstire pentru a face armata lui Dumnezeu, de data aceasta", ne-a spus bătrânul militar.
L-am mai întrebat ce-i "raportează sfântului" când se întâlneşte cu el în biserică. "În primul rând, îi dau raportul de gardă: "Sfinte Ioan Rusul, caporalul Silion s-a prezentat la ordinele Dumneavoastră! Şi vreau să îndeplinesc tot ceea ce îmi ordoni, ca să ajung şi eu pe aproape de tine. Măcar la poarta Raiului, cum spunea părintele Paisie Olaru!", ne mărturiseşte fratele Constantin.
Viaţă străjuind peste tăciunele morţii
"Când i-am aflat povestea, am avut un sentiment de bucurie, minunându-mă de rânduiala lui Dumnezeu şi a Sfântului Ioan Rusul.
Mai avem un caz interesant în obşte: un tânăr venit de curând, care s-a rugat o perioadă îndelungată la racla cu moaştele sfântului, fără ca eu să-l ştiu, fiind bolnav de cancer la gât. În chip minunat, s-a vindecat. Şi atunci s-a decis să îi dedice sfântului mijlocitor însăşi viaţa lui. Acum se nevoieşte la noi de aproximativ două luni", ne mărturiseşte părintele protosinghel Macarie Şotârcă, stareţul mănăstirii. Apoi cuvioşia sa ne-a povestit câteva întâmplări dramatice petrecute de-a lungul vremii în fosta unitate militară.
"Locul acesta este o taină. Războiul de acum mai bine de o jumătate de secol, care s-a purtat şi aici, se continuă şi astăzi. De data aceasta, sub formă duhovnicească. Prin rugăciunile noastre, prin taina Sfintei Liturghii, prin jertfa Mântuitorului, sufletele acelor soldaţi împuşcaţi între zidurile unităţii militare vor reuşi poate să se mântuiască prin ceea ce slujim noi şi prin mijlocirea Sfântului militar Ioan Rusul. Căci el este cel care a sfinţit această legătură între cei vechi şi cei noi, între trecut şi prezent, aducând viaţă şi vindecare acolo unde rodea tăciunele morţii", ne mai mărturiseşte părintele stareţ.
Înainte de plecare, l-am vizitat pe fratele Constantin la chilia lui din fostul corp de gardă. Vechile plăcuţe cu destinaţia fiecărei camere rămase de pe vremea armatei ne trezesc şi nouă înfrigurate amintiri cazone. Dar suntem siguri că fratele Constantin, care a făcut din cancelaria comandantului chilie de monah, prin nevoirea lui, va sluji cu folos în oastea nevăzută, dar veşnic biruitoare a Sfântului Ioan Rusul, căci spune la Acatist: "Degeaba a încercat vrăjmaşul mântuirii, diavolul, să nimicească prin foc moaştele tale, căci trupul tău s-a mişcat în mijlocul flăcărilor, ca şi cum nu s-ar fi cunoscut moartea..."
