Sorin Ioan Giubega, singurul „tezaur uman viu” din Vâlcea

Cu o experiență de aproape cinci decenii în arta olăritului, Sorin Ioan Giubega realizează obiecte de ceramică inconfundabile. Poartă cu sine istoria bunicului și tatălui său, cera­miști renumiți în Vâlcea, a căror valoare a fost recunoscută prin acordarea titlului de „Tezaur uman viu” de către Ministerul Culturii. În mâinile sale, lutul spune povești de viață pentru suflet, care ne invită să le cunoaștem.

În zona Horezu din județul Vâlcea, mulți localnici se îndeletnicesc cu prelucrarea lutului, care, sub mâinile lor, prinde viață sub diverse forme: obiecte decorative sau cu rol funcțional în gospodărie. Sorin Ioan Giubega, alături de obiectele din ceramică inconfundabile pe care le lucrează, a devenit parte a Patrimoniului UNESCO, iar în luna octombrie a anului 2021 a primit din partea Ministerului Culturii titlul onorific de „Tezaur uman viu”.

Când l-am căutat pe ceramistul Sorin Ioan Giubega pentru reportaj tocmai participa la un târg tradițional - „Cocoșul de Horezu”, ajuns la a 50-a ediție, unde își expunea produsele mâinilor sale. Așa că am revenit peste câteva zile, când dialogul s-a legat ușor, căci în familia Giubega a vorbi despre ceramica tradițională înseamnă a povesti despre istoria acestei vechi familii de ceramiști, căci și tatăl, și bunicul au dat viață lutului în forme măiestre. Astfel, cu o frumoasă experiență de aproape cinci decenii, Sorin Giubega duce mai departe tradiția olăritului învățată de la bunicul și tatăl său, ambii purtând numele de Gheorghe și, parafrazând semnificația numelui, putem spune purtători de biruință prin vitregiile vremurilor. Prin pasiune, perseverență și talent, Sorin Ioan Giubega a contribuit la păstrarea tradiției autentice în olărit și a reușit să se impună în această breaslă, obiectelor produse în atelierul său fiin­du-le recunoscută valoarea atât în țară, cât și în străinătate.

Lucrează de la vârsta de 7 ani

Totul a început ca o joacă de copii, când, la vârsta de 7 ani, Sorin Giubega se întrecea cu verișorii și copiii din sat „care modelează mai bine lutul”. Fiind cel mai mic copil al familiei, a crescut ajutându-l pe tatăl Gheorghe Giubega la tot ce presupune munca de olărit. Apoi în 1976, la doar 14 ani, s-a angajat ca ucenic la Cooperativa Ceramica Horezu, fiind dat în grija unui meșter care l-a învățat toate tainele acestui meșteșug. Și, tot la 14 ani, a obținut prima diplomă numită „Tinerii ceramiști” din cadrul Școlii Generale din Horezu. Acestea au fost începuturile, căci mai apoi, zi după zi, s-a perfec­ționat, încât azi putem vorbi de Sorin Ioan Giubega - „tezaur uman viu”. În tot acest timp a obținut premii atât în țară, cât și în străinătate, la cele mai cunoscute târguri de profil.

Sorin Giubega se prezintă astfel: „Păstrător al tradiției, nu am deviat deloc de la rânduielile înaintașilor mei. Modelele sunt mai diferite de ceea ce se lucra în anii ʼ70-ʼ80, le-am perfecțio­nat, dar folosim aceeași tehnică străveche și aceleași culori naturale”. Iar din atelierul său nu lipsesc roata manuală și cuptorul tronconic de suprafață cu două guri în care arde lutul. Respectă cu strictețe etapele laborioase de realizare a ceramicii tradiționale: căutarea și pregătitul lutului, modelarea, decorarea, arderea, smălțuirea etc. Pentru decorare, meșterul olar folosește instrumente tradiționale, precum cornul de vită și „gaița”, necesare constituirii decorului atât de apreciat. „Folosim aceleași vopseluri tradiționale, în cea mai mare parte naturale, roșu dintr-un anumit pământ, verdele rezultă din oxid de cupru, caolinul etc. La care adaugăm oxizii ceramici, albastru și galben. Toate aceste vopseluri trec proba focului la peste 1000 de grade, dacă nu rezistă la această temperatură atunci în timp aceste culori dispar”, a completat Sorin Giubega, cel care îmbină atât de armonios esteticul cu funcționalul în obiectele pe care le realizează.

Simboluri tradiționale

În prezent, Sorin Ioan Giubega lucrează toate tipurile de vase produse în centrul de olărit Horezu: urcioare, castroane, străchini, căni de diferite mărimi, sfeșnice, vase pentru flori etc. Alegerea pământului folosit la olărit este o adevărată artă: „Lutul nostru este unul mai gras, adică cu foarte puțin nisip în el, ceea ce ne ajută la modelarea obiectelor și decorare. Toate modelele le avem în minte și le armonizăm astfel încât să păstrăm tradiția înaintașilor noștri. Folosim simboluri tradiționale precum: spirala, altița, spicul de grâu, coada de păun, bobocul, cocoșul, șarpele, peștele și multe altele, toate inspirate din natură”, a precizat meșterul olar din Horezu.

În prezent, Sorin Giubega lucrează împreună cu soția și fiica sa, care au învățat și cunosc foarte bine acest meșteșug. În plus, de-a lungul timpului, el a format mai mulți meșteri olari, care acum lucrează fiecare independent. Chiar dacă în Horezu sunt 25 de familii de ceramiști, Sorin Giubega nu se teme de concurență pentru că „fiecare are stilul lui de lucru, atât în realizarea obiectelor de ceramică, cât și în decorare. Fiind totul lucrat manual, ne distingem cu mare ușurință”. Nu se vede făcând altă meserie, deşi viața l-a provocat să lucreze și altceva, dar de fiecare dată a revenit la pasiunea dintâi și „m-am apucat de ceramică din nou”, mărtu­risește Sorin Giubega.

Peste 50 de diplome

Timp de aproape cinci decenii a participat la târguri de profil din toată țara: Iași, Sibiu, Craiova, București la Muzeul Național al Satului „Dimitri Gusti”. Împreună cu soția a participat, de mai multe ori, cu ateliere de lucru şi în străinătate: în Italia, Franța, Austria, Belgia. „Văzându-ne cum lucram cu niște obiecte atât de simple, chiar rudimentare, publicul din străinătate a rămas uimit de ceea ce poate ieși din mâinile noastre. La un târg din Italia erau 380 de standuri de ceramică din întreaga lume și noi eram asaltați de vizitatori curioși, mai ales pentru că suntem singuri în lume care folosim această tehnică de lucru. Nu credeau că e posibil să facem o farfurie de Horezu în doar 10-15 minute”, a mai spus Sorin Giubega.

Din 1975 până în luna martie 2020, când a început pandemia, Sorin Giubega a obținut peste 50 de diplome, precum și recunoașterea specia­liștilor din domeniu pentru produsele mâinilor lui, încât ca o încununare a muncii sale Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial din cadrul Ministerului Culturii a hotărât acordarea ti­tlului onorific de „Tezaur uman viu”. Pregătește totul singur, lutul, roata, cuptorul de ars, care nu mai au taine pentru el. În încheierea discuției noastre, meșterul olar a mai adăugat că „dacă eu plec din Horezu în altă localitate și nu iau nimic de aici, acolo eu știu să îmi fac toate instru­mentele, pentru că am în minte cum vin făcute și știu bine ce anume am nevoie. Așa că împreună cu familia așteptăm vizitatorii să-i încântăm cu ceea ce facem în atelierul nostru”.